Intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpaţilor. Termenele de prescripţie pentru infracţiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene

• Legea nr. 78/2000: art. 18^1 alin. (1)
• NCP: art. 1
• NCP: art. 154 alin. (1) lit. c)
• NCP: art. 155 alin. (1)
• NCP: art. 2
• NCP: art. 3
• NCP: art. 5
• NCPP: art. 16 alin. (1) lit. e)-j)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 8
• NCPP: art. 442 alin. (1) și (2)
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1
• NCPP: art. 475

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 5 C. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 742/RC din 8 noiembrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Suceava prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 13.09.2023, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia Înalta Curte de Casație și Justiție verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, având ca scop îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel.

Instanța supremă, fiind învestită cu judecarea recursului în casație, verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Efectuând acest control, instanța de recurs în casație pornește de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel.

Motivul de casare invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Suceava s-a întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal).

Din perspectiva acestui caz de casare, devin incidente două ipoteze distincte și anume: fie soluția de încetare nu trebuia dispusă, întrucât temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen. nu a existat, fie soluția de încetare a procesului penal se întemeiază pe un alt temei decât cel reținut.

În speță, situându-se în prima dintre cele două ipoteze anterior menționate, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța care a rejudecat cauza, ulterior admiterii contestațiilor în anulare formulate de inculpații D., B., E. și A., și invocat de Ministerul Public este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpaților B., D., A. și E., subsecvent adoptării de către Curtea Constituțională a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul situației de fapt, în ceea ce privește infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte reține că acuzațiile aduse intimaților-inculpați D., B., E. și A. au constat în aceea că:

1. Inculpatul A., în calitate de administrator al S.C. C. S.R.L. și reprezentant legal al proiectului FABRICA DE PROCESARE LEGUME ȘI FRUCTE în comuna Bălușeni, județul Botoșani, a depus la autoritatea contractantă, Agenția pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) documente false pentru păstrarea aparenței de legalitate și conformitate la normele din Ghidul Solicitantului a procedurii de achiziție prin selecție de oferte organizate în luna iunie 2012 pentru cumpărarea de bunuri, astfel:

– oferta S.C. F. S.R.L. nr. 17/20.06.2016, contractul de vânzare cumpărare nr. x/26.06.2012 încheiat între S.C. F. S.R.L. în calitate de vânzător și S.C. C. S.R.L. în calitate de cumpărător și înscrisul reprezentând comunicarea rezultatului licitației, Comunicare rezultat licitație nr. 203/22.06.2012 către S.C. F. S.R.L.;

– invitație de participare cu confirmare de primire către S.C. G. S.R.L., oferta S.C. G. S.R.L. și comunicarea rezultatului licitației către S.C. G. S.R.L. cu confirmare de primire;

– invitație de participare cu confirmare de primire către S.C. H. S.R.L., oferta S.C. H. S.R.L. nr. 62/21.06.2012 și comunicarea rezultatului licitației către S.C. H. S.R.L. cu confirmare de primire;

Precum și documente false alăturat cererii de plată nr. x din 19.07.2012:

– facturile fiscale nr. x/18.05.2011, nr. y/28.06.2011, nr. z/30.09.2011, nr. w/24.11.2011, nr. t/08.12.2011 reprezentând avans lucrări, nr. 272/09.12.2011 reprezentând ștornarea facturilor de avans, nr. 273/09.12.2011 reprezentând lucrări conform situației de lucrări din luna noiembrie 2011, nr. 275/16.12.2011 reprezentând avans lucrări, nr. x/29.06.2012 reprezentând ștorno facturi avans și lucrări noiembrie, lucrări efectuate în luna iunie 2012, toate emise de S.C. I. S.R.L. către S.C. C. S.R.L. precum și factura nr. x/03.07.2012 emisă de S.C. F. S.R.L. Iași către S.C. C. S.R.L. aferentă vânzării unui autovehicul cu furcă electrică și a unui trailer cu stâlp electric de încărcare;

– declarație de conformitate emisă de S.C. J. S.R.L. Botoșani beneficiarului S.C. I. S.R.L. pentru produsul balast;

– declarații de conformitate nr. 395-399, nr. 401-406, toate din anul 2011 emise de S.C. K. S.A. Botoșani beneficiarului S.C. I. S.R.L. pentru produsul beton;

– declarații de conformitate nr. 3454/2010, nr. 48/2011, nr. 222/2011, emise de S.C. L. S.A. beneficiarului S.C. I. S.R.L. pentru produse din oțel pentru armarea betonului;

– declarații de conformitate nr. x/2011, nr. x/2011, nr. x/2011, nr. x/2011 emise de S.C. M. S.A. beneficiarului S.C. I. S.R.L. pentru produse de oțel;

– declarație de conformitate din 16.12.2010 emisă de S.C. N. S.R.L. Iași beneficiarului S.C. I. S.R.L. pentru diferite produse (țeavă din plastic, cuie, adeziv, var, pompă apă ș.a.);

– proces-verbal de recepție utilaje încheiat la data de 06.07.2012 între S.C. F. S.R.L. Iași, reprezentat de O. în calitate de vânzător și S.C. C. S.R.L. reprezentat de A. în calitate de cumpărător;

– proces-verbal de punere în funcțiune din 06.07.2012 încheiat între S.C. F. S.R.L. Iași, reprezentat de O. în calitate de vânzător și S.C. C. S.R.L. reprezentat de A. în calitate de cumpărător,

Faptele sale au avut drept consecință obținerea de către S.C. C. S.R.L., pe nedrept, de fonduri europene nerambursabile în valoare de 1.756.656,12 RON, în derularea contractului de finanțare nr. x/28.12.2009 încheiat între Agenția pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă și S.C. C. S.R.L. reprezentată de administratorul A. în calitate de solicitant, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare nr. x pentru proiectul FABRICA DE PROCESARE LEGUME ȘI FRUCTE în comuna Bălușeni, județul Botoșani

2. Inculpatul B. a organizat și coordonat întocmirea documentelor justificative nereale emise de S.C. F. S.R.L. Iași aferente procedurii de achiziții de bunuri (documentele false fiind oferta S.C. F. S.R.L. nr. 17/20.06.2016, contractul de vânzare cumpărare nr. x/26.06.2012 încheiat între S.C. F. S.R.L. în calitate de vânzător și S.C. C. S.R.L. în calitate de cumpărător și înscrisul reprezentând comunicarea rezultatului licitației, comunicare rezultat licitație nr. 203/22.06.2012 către S.C. F. S.R.L.; invitație de participare cu confirmare de primire către S.C. G. S.R.L., oferta S.C. G. S.R.L. și comunicarea rezultatului licitației către S.C. G. S.R.L. cu confirmare de primire; invitație de participare cu confirmare de primire către S.C. H. S.R.L., oferta S.C. H. S.R.L. nr. 62/21.06.2012 și comunicarea rezultatului licitației către S.C. H. S.R.L. cu confirmare de primire, proces-verbal de recepție utilaje încheiat la data de 06.07.2012 între S.C. F. S.R.L. Iași, reprezentat de O. în calitate de vânzător și S.C. C. S.R.L. reprezentat de A. în calitate de cumpărător; proces-verbal de punere în funcțiune din 06.07.2012 încheiat între S.C. F. S.R.L. Iași, reprezentat de O. în calitate de vânzător și S.C. C. S.R.L. reprezentat de A. în calitate de cumpărător, precum și factura nr. x/03.07.2012 emisă de S.C. F. S.R.L. Iași către S.C. C. S.R.L. aferentă vânzării unui autovehicul cu furcă electrică și a unui trailer cu stâlp electric de încărcare) și de asemenea a organizat și coordonat întocmirea documentelor justificative nereale emise de S.C. I. S.R.L. aferent lucrărilor de construcții pentru ca ulterior acestea să fie depuse la autoritatea contractantă în vederea obținerii finanțării (documentele false fiind facturile fiscale nr. x/18.05.2011, y/28.06.2011, z/30.09.2011, w/24.11.2011, t/08.12.2011 reprezentând avans lucrări, 272/09.12.2011 reprezentând stornarea facturilor de avans, 273/09.12.2011 reprezentând lucrări conform situației de lucrări din luna noiembrie 2011, x/16.12.2011 reprezentând avans lucrări, x/29.06.2012 reprezentând storno facturi avans și lucrări noiembrie, lucrări efectuate în luna iunie 2012, toate emise de S.C. I. S.R.L. către S.C. C. S.R.L., declarație de conformitate nr. 70/18.06.2012 pentru articolul Metal-structură metalică emis de S.C. I. pentru S.C. C. S.R.L., declarație de conformitate emisă de S.C. J. S.R.L. Botoșani beneficiarului S.C. I. S.R.L. pentru produsul balast; declarații de conformitate nr. 395-399, 401-406, toate din anul 2011 emise de S.C. K. S.A. Botoșani beneficiarului S.C. I. S.R.L. pentru produsul beton; declarații de conformitate nr. 3454/2010, 48/2011, 222/2011, emise de S.C. L. S.A. beneficiarului S.C. I. S.R.L. pentru produse din oțel pentru armarea betonului; declarații de conformitate nr. x/2011, y/2011, z/2011, w/2011 emise de S.C. M. S.A. beneficiarului S.C. I. S.R.L. pentru produse de oțel; declarație de conformitate din 16.12.2010 emisă de S.C. N. S.R.L. Iași beneficiarului S.C. I. S.R.L. pentru diferite produse și declarație de conformitate nr. 356/06.06.2012 pentru produsul agregate din materiale nelegate sau legate hidraulic, emisă S.C. R. SRL), documente care au stat la baza acordării fondurilor europene nerambursabile în valoare de 1.756.656,12 RON, în derularea contractului de finanțare nr. x/28.12.2009 încheiat între Agenția pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă și S.C. C. S.R.L. reprezentată de administratorul A. în calitate de solicitant, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare nr. x pentru proiectul FABRICA DE PROCESARE LEGUME ȘI FRUCTE în comuna Bălușeni, județul Botoșani.

3. Inculpatul D., în calitate de administrator al S.C. I. S.R.L. și la solicitarea inculpatului B., a furnizat inculpatei persoane juridice S.C. C. S.R.L. și administratorului acesteia, inculpatul persoană fizică A. documente false depuse în cadrul cererii de finanțare nr. x (declarație de conformitate nr. 70/18.06.2012 pentru articolul Metal-structură metalică emis de S.C. I. S.R.L. pentru S.C. C. S.R.L. și facturile fiscale nr. x/18.05.2011, nr. y/28.06.2011, nr. z/30.09.2011, nr. w/24.11.2011, nr. t/08.12.2011 reprezentând avans lucrări, nr. 272/09.12.2011 reprezentând stornarea facturilor de avans, nr. 273/09.12.2011 reprezentând lucrări conform situației de lucrări din luna noiembrie 2011, nr. 275/16.12.2011 reprezentând avans lucrări, nr. x/29.06.2012 reprezentând storno facturi avans și lucrări noiembrie, lucrări efectuate în luna iunie 2012, toate emise de S.C. I. S.R.L. către S.C. C. SRL), cu consecința obținerii în mod nelegal de fonduri europene în valoare de 1.756.656,12 RON

4. Inculpatul E. a contribuit în mod direct la funcționarea mecanismului fraudulos privind achiziția celor două utilaje (autovehicul cu furcă electrică și a unui trailer cu stâlp electric de încărcare) prin participarea directă la întocmirea documentelor false aferente participării S.C. F. S.R.L. la procedura de achiziție bunuri organizată de S.C. C. S.R.L., respectiv oferta S.C. F. S.R.L. nr. 17/20.06.2016, contractul de vânzare cumpărare nr. x/26.06.2012 încheiat între S.C. F. S.R.L. în calitate de vânzător și S.C. C. S.R.L. în calitate de cumpărător și înscrisul reprezentând comunicarea rezultatului licitației, fapte având drept consecință obținerea de către inculpații A. și S.C. C. S.R.L., pe nedrept, de fonduri europene nerambursabile în valoare de 1.756.656,12 RON în derularea contractului de finanțare nr. x/28.12.2009 încheiat între Agenția pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă și S.C. C. S.R.L. reprezentată de administratorul A. în calitate de solicitant, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare nr. x pentru proiectul FABRICA DE PROCESARE LEGUME ȘI FRUCTE în comuna Bălușeni, județul Botoșani.

Instanța de apel a reținut, în esență, că data de început a cursului termenului de prescripție a răspunderii penale este dictată de data săvârșirii faptelor (19.07.2012), iar, în absența din fondul activ al legislației penale a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, termenul general de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că:

„… în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale” (paragraful 73).

Curtea Constituțională a reținut în paragraful 76 că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea, care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate”.

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:

„(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen. (Decizia nr. 67/2022), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele acestei hotărâri s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022.

Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Instanța supremă a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Având în vedere considerentele Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind exclusiv dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Astfel, în speță, Înalta Curte observă că instanța de apel (subsecvent admiterii contestațiilor în anulare) a valorificat în acest cadru procesual prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, reținând și faptul că această chestiune nu a fost anterior examinată.

Modalitatea de interpretare și aplicare în apel a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă evocată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunea dedusă judecății, folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 ale cărei limite de pedeapsă sunt de la 2 la 7 ani este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., de 8 ani și a început să curgă de la data săvârșirii faptei, respectiv 19.07.2012.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost apreciată în final de instanța de apel (C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, termenul general de prescripție era împlinit la data la data de, 18.07.2020, anterior pronunțării deciziei penale nr. 12 din 07.01.2022 a Curții de Apel Suceava.

În consecință, în mod corect, instanța care a soluționat cauza, subsecvent admiterii contestațiilor în anulare formulate de inculpații A., D., B. și E., a apreciat că în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpați prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Referitor la celelalte critici formulate de Ministerul Public prin cererea de recurs în casație, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, nu poate fi primită critica privind suspendarea termenul de prescripție a răspunderii penale, pe durata stării de urgență și prelungirea acestuia cu 60 de zile, în condițiile în care, și dacă s-ar face aplicarea Decretelor Președintelui României nr. 195 din 16 martie 2020 și nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind suspendarea termenul de prescripție a răspunderii penale, termenul general de prescripție tot ar fi împlinit anterior pronunțării deciziei penale nr. 12 din 07.01.2022 a Curții de Apel Suceava.

Cu privire la faptul că instanța care a rejudecat cauza în apel nu a indicat în concret niciun termen privind împlinirea termenului general de prescripție, ci doar s-a limitat în a arăta că la data pronunțării deciziei penale nr. 12 din 07.01.2022, termenul de prescripție generală a răspunderii penale era împlinit, Înalta Curte opinează că acest aspect nu poate conduce la nelegalitatea hotărârii atacate, în condițiile în care instanța a indicat în mod corect termenul general de prescripție în raport de infracțiunea reținută în sarcina inculpaților, precizând că la data soluționării cauzei termenul general de prescripție era împlinit având în vedere data săvârșirii infracțiunilor, 19.07.2012.

În ceea ce privește solicitarea Ministerului Public, de a lăsa neaplicate dispozițiile legale naționale ca urmare a aplicării principiului supremației dreptului Uniunii Europene, Înalta Curte apreciază nefondat acest motiv de recurs în casație.

Preliminar, Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană și art. 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, Curtea de Justiție a Uniunii Europene asigură respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea tratatelor, dreptul Uniunii Europene aplicându-se cu prevalență față de dreptul intern.

Totuși, Înalta Curte observă că, potrivit art. 325 din TFUE, pentru a combate frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, statele membre adoptă aceleași măsuri pe care le iau pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare, fără a aduce atingere altor dispoziții ale tratatelor.

Revenind la cauza pendinte, instanța de casație constată că în prezenta cauză inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă reglementată în art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție la secțiunea Infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere, în raport de infracțiunile care formează obiectul cauzei, în acord și cu Ministerul Public, Înalta Curte opinează că prezenta cauză se impune a fi examinată și din perspectiva conformității cu interpretarea oferită de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin jurisprudența sa, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) pct. i) Directiva UE nr. 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 05.07.2017, utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete, având ca efect deturnarea sau reținerea necuvenită de fonduri sau active de la bugetul Uniunii ori de la bugetele gestionate de Uniune sau în numele acesteia înscriindu-se în noțiunea de „fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii”.

În prezenta cauză, Ministerul Public solicită să fie lăsate neaplicate dispozițiile legale naționale, respectiv Deciziile nr. 297/2018 și 358/2022 ale Curții Constituționale, dar și Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a aplicării principiului supremației dreptului Uniunii Europene.

În ceea ce privește supremația dreptului Uniunii, Înalta Curte admite supremația dreptului Uniunii, însă este necesar a se verifica dacă prin lăsarea ca neaplicate a dispozițiilor legale naționale nu se încalcă drepturile fundamentale ale omului și principiile de bază ale procesului penal, recunoscute de legislația națională, de Convenția Europeană a Drepturilor Omul și chiar de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, sau dispozițiile cuprinse în alte tratate.

Rezumând, Înalta Curte constată că, în esență, Ministerul Public solicită ca pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, să fie încălcate drepturi fundamentale, dar și principii esențiale ale dreptului penal, reglementate atât intern cât și internaționale, respectiv să fie nesocotită interdicția aplicării retroactive a legii penale mai severe în procesul penal, în cazul unei succesiuni de legi penale în timp.

Practic, se solicită încălcarea principiului statuat în art. 15 alin. (2) din Constituția României, respectiv: Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, dar și a dispozițiilor art. 5, art. 1 și art. 2 din C. pen., în condițiile în care acest principiu este unul fundamental, fiind recunoscut și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin art. 7 alin. (1) teza a II-a (De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii.).

De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, reține în Hotărârea din 15.12.2017 în Cauza C-42/17 că principiul legalității infracțiunilor și pedepselor face parte din tradițiile constituționale comune statelor membre (a se vedea, în ceea ce privește principiul neretroactivității legii penale, Hotărârea din 13 noiembrie 1990, Fedesa și alții, C-331/88, EU:C:1990:391, punctul 42, precum și Hotărârea din 7 ianuarie 2004, X, C-60/02, EU:C:2004:10, punctul 63) și a fost consacrat prin diferite tratate internaționale, în special la articolul 7 alin. (1) din CEDO (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 mai 2007, Advocaten voor de Wereld, C-303/05, EU:C:2007:261, punctul 49).

De asemenea, se cere a se trece peste dispozițiile constituționale reglementate în art. 16 alin. (2), potrivit cărora: Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Or, prin neaplicarea dispozițiilor din legislația internă care permiteau aplicarea legii penale mai favorabile, astfel cum a fost apreciată în final de instanța de apel (C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), și constatarea intervenirii prescripției, ar fi lezat principiul legalității incriminării, iar inculpații ar fi sancționați ca urmare a interpretării normelor legale în defavoarea acestora, contrar jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și Constituției României.

De asemenea, Înalta Curte constată că neaplicarea deciziilor instanței naționale de contencios constituțional doar în ceea ce privește infracțiunile care lezează interesele financiare ale Uniunii Europene ar conduce la situație o discriminatorie față de persoanele care au săvârșit astfel de infracțiuni, contrar dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, pot fi imaginate situații în care în unele cauze care au ca obiect alte infracțiuni mai grave decât cele care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, să fie înlăturată răspunderea penală ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Practic, s-ar ajunge la situația absurdă în care instanțele naționale ar aplica un standard sancționator diferit persoanelor care au săvârșit infracțiuni.

În plus, o astfel de abordare ar legitima arbitrariul și ar lăsa fără efect principiul previzibilității legii, dar și principiul conform căruia statul de drept este conceput în interesul cetățenilor, având ca scop protejarea acestora împotriva arbitrariului autorităților.

Astfel, o normă nu poate fi privită ca o „lege” (…) decât dacă este formulată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să-și reglementeze conduita; el trebuie să fie capabil – dacă este nevoie cu un sfat adecvat – să prevadă, într-un grad rezonabil în circumstanțe, consecințele pe care o anumită acțiune le poate implica (Cauza Delfi AS contra Estoniei).

Tot prin cererea de recurs în casație, Ministerul Public a apreciat că înlăturarea termenului special de prescripție, ca urmare a Deciziei nr. 358/2022 a CCR este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate la nivel național nu doar pentru infracțiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene și de corupție, ci a tuturor infracțiunilor cu excepția celor imprescriptibile.

Înalta Curte nu poate primi o astfel de abordare, în condițiile în care termenul de prescripție în ceea ce privește infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., un termen pe care Înalta Curte îl apreciază ca fiind rezonabil pentru a permite statului să obțină tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit astfel de infracțiuni.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte opinează și că un astfel de termen este satisfăcător și adecvat, fiind suficient de mare, pentru ca societatea să uite faptele de natură penală săvârșite și efectele acestora, ca urmare a diminuării treptate a impactului lor asupra relațiilor sociale, iar statul să-și îndeplinească obligația de a combate acțiunile ilicite de natură penală, inclusiv cele asumate prin tratatele la care este parte.

De asemenea, acest termen de prescripție respectă și exigențele prevăzute de art. 12 din Directiva UE nr. 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 05.07.2017 care reglementează termenele de prescripție pentru infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Astfel, norma cuprinsă în directiva indicată prevede un termen de prescripție de cel puțin 5 ani.

Prin urmare, Înalta Curte constată că dreptul Uniunii impune instanței naționale să lase neaplicate normele legale interne, însă nu în orice situații, ci doar în anumite condiții și în raport de circumstanțele invocate de instanțele de trimitere și aceasta, fără interpretări care ar fi contrare legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Suceava împotriva deciziei penale nr. 726 din data de 05 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Suceava împotriva deciziei penale nr. 726 din data de 05 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații-inculpați A., E., D. și S.C. C. S.R.L., în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.