Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 85/2014. Cine dispune convocarea și cine convoacă și prezidează adunarea creditorilor pentru aprobarea raportului final de lichidare

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

Analiză de jurisprudență^[1]

Tribunalul Specializat Argeș, prin Încheierea din 20.12.2022, pronunțată de judecătorul-sindic, admite obiecțiu­nile credito­rului (…) la raportul final de lichidare și pune în vedere lichida­torului să întocmească un raport asupra fondurilor obținute din lichidare și un plan de distribuire și, ulterior, să modifice corespunzător raportul final de lichidare. Curtea de Apel Pitești, prin Decizia nr. 135/A-COM din 06.04.2023^[2], respinge apelul debitorului și menține încheierea judecătorului-sindic. Din considerentele deciziei instanței de apel reiese că s-a pus în discuție excepția de tardivitate a obiecțiunilor formulate de un creditor la raportul final de lichidare. Curtea respinge excepția de tardivitate și motivează că termenul de 5 zile prevăzut de art. 167 din Legea nr. 85/2014 trebuie raportat la data adunării creditorilor, a cărei convocare o dispune judecătorul-sindic, și nu la data adunării creditorilor convocată de lichidator, odată cu publicarea raportului final de lichidare în BPI. A mai reținut că judecătorul-sindic a dispus convocarea adunării creditorilor pentru data de 06.12.2022, în vederea dezbaterii raportului final și că obiecțiunile trebuie raportate la această dată, încât obiecțiu­nile creditorului depuse la 09.11.2022 se relevă a fi depuse în termen. Instanța de apel și-a întemeiat soluția cu privire la excepția de tardivitate a obiecțiunilor la raportul final de lichidare pe prevederile art. 167 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora: „(…) Judecătorul-sindic va dispune convocarea adunării creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la publicarea raportului final. Creditorii pot formula obiecțiuni la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării.” Cu alte cuvinte, instanța de apel apreciază că, pentru aprobarea raportului final de lichidare, judecătorul-sindic trebuie să dispună convocarea adunării creditorilor, convocarea făcută de lichidator anterior sesizării judecătorului-sindic fiind realizată cu încălcarea dispozițiilor art. 167 alin. (1). Soluția pe fond nu face obiectul analizei studiului de față.

Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, prin sentința nr. 3965 din 03.10.2022^[3], reține, în practicaua hotărârii, următoarele: lichidatorul judiciar arată că a întocmit raportul final de lichidare, care nu a fost contestat. De­pune dovada publicării în BPI a procesului-verbal al adunării creditorilor din data de (…) și solicită închiderea procedurii falimentului. În considerente se reține: lichida­torul judiciar arată că a întocmit raportul final de lichidare și situa­țiile finale pe care le-a afișat la ușa instanței și le-a comunicat părților; (…) pentru acest termen a convocat adunarea creditorilor pentru punerea în discuție a raportului final. Creditorii înscriși la masa credală nu au formulat obiecțiuni la rapor­tul final, încât acesta va fi aprobat. Tribunalul reține implicit faptul că lichidatorul judiciar a convocat corect adunarea creditorilor pentru discutarea raportului final, față de dispozițiile art. 167 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, prin sentința civilă nr. 4300 din 12.10.2023^[4], reține în practicaua hotărârii: Lichidatorul judi­ciar arată că (…) au fost întocmite raportul final și situațiile financiare finale, că a fost convocată adunarea creditorilor pentru prezentarea rapor­tului final de activitate. (…) și solicită închiderea procedurii falimentului debitorului. În considerente se reține că, la data de 13.09.2023, s-a depus la dosar raportul final de activitate și bilan­țul simplificat de către lichidatorul judiciar, prin care a învederat că a întocmit raport asupra sumelor obținute din lichi­dare și plan de distribuire către creditori. Prin urmare, judecătorul-sindic va aproba raportul final și va dispune închi­derea procedurii insolvenței împotriva debitorului. Tribunalul reține implicit faptul că lichidatorul judiciar a convocat corect adunarea creditorilor pentru discutarea raportului final de lichidare.

Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, prin sentința civilă nr. 10 din 11.01.2022^[5], reține în practicaua hotărârii că lichidatorul judiciar depune dovada publicării în BPI a procesului-verbal al adunării creditorilor, din 02.12.2021, și solicită aprobarea raportului final și închiderea procedurii. În considerente, judecătorul-sindic constată că raportul final întoc­­mit de lichidatorul judiciar este însoțit de situațiile financiare finale și îndeplinește condițiile prevăzute de lege, că, în cadrul ședinței adunării creditorilor, din data de 02.12.2021, creditorii au luat act de raportul final și de situațiile financiare finale ale debitoarei cu majoritate de voturi și că, împotriva raportului final, nu au fost formulate obiecții. Având în vedere că, împotriva raportului final, nu au fost formulate obiecțiuni, că au fost îndeplinite toate obligațiile de plată, în baza art. 167 din Legea nr. 85/2014, instanța va aproba raportul final, iar în baza art. 175 alin. (2) va închide procedura insolvenței împotriva debitorului.

Curtea de Apel Oradea, Secția a II-a Civilă, prin Decizia nr. 280 din 28.09.2023, reține că problema care se pune în speță este aceea de a se stabili dacă judecătorul-sindic este cel care realizează convocarea ori dacă aceasta se realizează de către lichidatorul judiciar, din dispoziția judecătorului-sindic. Curtea statuează că, din coroborarea prevederilor art. 58 alin. (1) lit. g) cu cele ale art. 167 alin. (1) teza a II-a, concluzia care se desprinde este aceea potrivit căreia convocarea se realizează de către administratorul/lichidatorul judiciar, iar nu în mod direct de către judecătorul-sindic. Acest aspect rezultă și din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 167 alin. (1), legiuitorul optând pentru obligativitatea dispu­nerii convocării, iar nu a convocării însăși. Altfel spus, textul legal ar fi primit o altă interpretare dacă expri­marea ar fi fost în sensul că judecătorul-sindic „convoacă” adunarea credi­to­rilor, în loc de „va dispune convocarea” adunării creditorilor. În esență, curtea reține că relevantă nu este per­soana care trebuie să efectueze convocarea, ci realizarea însăși a convocării, întrucât nu există nicio diferență între convocarea realizată direct de judecătorul-sindic sau convocarea reali­zată de lichidatorul judiciar, efectele juri­dice fiind aceleași, că (…) raportul final a fost publicat în BPI nr. 19307/28.11.2022, (…) iar din dispoziția judecătorului-sindic, dată în ședința publică din 10.01.2023, lichidatorul judiciar a convocat adunarea creditorilor pentru data de 27.01.2023, pentru aprobarea și dezba­terea raportului final privind închiderea procedurii, că procedura convocării adunării creditorilor a fost realizată, iar posibilitatea acestora de a formula obiecțiuni există în baza prevederilor art. 167 alin. (1) teza finală, obiecțiunile putând fi depuse cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării. Nu subzistă, așadar, niciun temei pentru repunerea credito­rilor în termenul de a formula obiecțiuni. Faptul că, în ședința adunării creditorilor din data de 27.01.2023, creditorii nu au aprobat raportul final nu împiedică aprobarea lui ulterioară de către judecătorul-sindic, câtă vreme aceștia nu au formulat obiecțiuni.

Analiza dispozițiilor legale relevante și în evoluția reglementării

Legea nr. 85/2006^[6], abrogată prin dispozițiile Codului insolvențe^[7], în art. 129 alin. (1), prevedea următoarele: „După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării.”

Legea nr. 85/2014, în art. 167 alin. (1), prevede următoa­rele: „După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul judiciar va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului prin publicare în BPI. Judecătorul-sindic va dispune convocarea adunării creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la publicarea raportului final. Creditorii pot formula obiecțiuni la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării.”

În vechea reglementare se prevedea că: „Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor”, iar actuala reglementare prevede că: „Judecătorul-sindic va dispune convocarea adunării creditorilor.” Este evident că legiuitorul, în evoluția realizată prin noul act normativ, a pus de acord textele în ceea ce privește atribuțiile organelor implicate în procedură, atributul convocării revenind practicianului în insolvență, așa cum rezultă din dispozițiile care vor fi redate mai jos. Se renunță și la noțiunea de „obiecții” și se adoptă noțiunea de „obiecțiuni”.

Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevedea că: „Adunarea creditorilor va fi convocată și prezidată de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul ședințelor adunărilor creditorilor este în sarcina administra­torului judiciar sau, după caz, a lichidatorului. (2) Creditorii cunoscuți vor fi convocați de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile prevăzute expres de lege și ori de câte ori este necesar. (3) Adunarea creditorilor va putea fi convocată și de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a acestora.”

Legea nr. 85/2014, în art. 47, prevede: „(1) Adunarea creditorilor va fi convocată și prezi­dată de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, dacă prezenta lege sau judecătorul-sindic nu dispune altfel. Secretariatul ședin­țelor adunărilor creditorilor este în sarcina administratorului judiciar/lichidatorului judi­ciar. (2) Creditorii cunoscuți vor fi convocați de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în cazurile prevăzute expres de prezenta lege și ori de câte ori este necesar. (3) Adunarea creditorilor va putea fi convocată și de comitetul creditorilor sau de către creditorii deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot. În această situație, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar refuză să prezideze adunarea creditorilor ori nu se prezintă la data și locul convocării, aceasta va fi prezidată de președintele comitetului creditorilor ori, în lipsă, de creditorul care a cerut convocarea, reprezentați sau asistați de un avocat ori de un consilier juridic. În acest caz, convocarea și orice alte documente și informații aferente acesteia vor fi comunicate de urgență administratorului judiciar/lichida­torului judi­ciar. Procesul-verbal întocmit va fi transmis spre publicare în BPI în termen de 3 zile de către persoana care a prezidat adunarea.”

În ambele acte normative, obligația de convocare și prezidare a adunării creditorilor revine, în principal, administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel.

Legea nr. 85/2006, în art. 20, enumeră, printre principalele atribuții ale administratorului judiciar, la lit. g), „convocarea, prezidarea și asigurarea secretariatului ședințelor adunării creditorilor sau ale acționarilor, asociaților ori membrilor debitorului persoană juridică;”. Printre principalele atribuții ale judecătorului-sindic nu se enumeră vreo atribuție legată de convocarea și prezidarea adunării creditorilor (art. 11).

Art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 enumeră, printre principalele atribuții ale judecătorului-sindic, la lit. p), „dispunerea convocării adunării creditorilor, cu o anumită ordine de zi”, iar art. 58 alin. (1) menționează, printre principalele atribuții ale administratorului judiciar, în cadrul prezentului titlu, la lit. g), „convocarea, prezidarea și asigurarea secretariatului ședințelor adunării creditorilor sau ale acționarilor, asociaților ori membrilor debitorului persoană juridică;”.

Concluzii

Practica judiciară majoritară recunoaște legalitatea convocării și prezidării adunării creditorilor pentru prezentarea și discutarea raportului final de lichidare de către lichidatorul judiciar, în baza dispoziției imperative a legii, fără a fi obligatorie dispunerea prealabilă a convocării de către judecătorul-sindic.

Astfel, lichidatorul judiciar întocmește raportul final de lichidare și situațiile financiare finale, publică raportul și situațiile financiare finale în BPI (se realizează astfel comuni­carea către debitor și creditori), convoacă adunarea creditorilor la o dată care nu depășește 30 de zile de la publicare (de regulă, convocatorul se publică odată cu raportul), prezidează adunarea creditorilor, întocmește procesul-verbal al adu­nării creditorilor și consem­nează dacă creditorii înțeleg să formuleze sau nu obiecțiuni (obiecțiu­nile se depun cu cel puțin 5 zile înainte de data adunării creditorilor).

Ulterior, înaintează judecătorului-sindic cererea de aprobare a raportului final de lichidare și de închidere a procedurii, însoțită de procesul-verbal al adunării creditorilor în care s-au pus în discuție raportul și eventualele obiecțiuni formulate de creditori, iar judecătorul-sindic soluționează eventualele obiecțiuni, aprobă raportul final și dispune închiderea procedurii, după caz.

Suntem în acord cu practica judiciară majoritară, care, interpretând^[8] dispozițiile Legii nr. 85/2014 în ansamblul ei, consideră că este legală convocarea și prezidarea adunării credito­rilor de către lichidatorul judiciar, în vederea discutării raportului final de lichidare, în virtutea obligativității convocării ce rezultă din textul de lege, chiar dacă judecătorul-sindic nu a dispus expres convocarea.

Aducem ca argumente următoarele:
– Obligația de convocare a adunării credito­rilor, în general și în particular, în vederea discutării raportului final de lichidare, aparține practicianului în insolvență, nu judecătorului-sindic – art. 167 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, raportat la art. 47 alin. (1) și la art. 58 alin. (1) lit. g). S-a depășit demult, încă anterior Legii nr. 85/2006, concepția că judecătorul-sindic administrează procedura, această atribuție revenind practicie­nilor în insol­vență. Judecătorul-sindic rămâne judecător de scaun în instanța de judecată, soluționând cererile privitoare la procedură date în competența sa. Judecătorul-sindic nu are atribuții de convocare a adunării creditorilor, ci poate doar să citeze creditorii atunci când legea o impune sau apreciază că se impune citarea lor la soluționarea cererii care îi este dedusă spre judecată;
– Practicianul în insolvență este obligat să convoace adunarea creditorilor în cazurile anume prevăzute de lege, printre acestea și discutarea raportului final de lichidare înainte de a fi aprobat de judecătorul-sindic – art. 47 alin. (2)^[9] raportat la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 85/2014;
– Judecătorul-sindic poate dispune convocarea adunării creditorilor la cererea unui organ sau participant la procedură, având o anumită ordine de zi, atunci când practicianul în insolvență refuză/omite să o facă sau când apreciază că este necesar acordul creditorilor într-o anumită problemă – art. 45 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 85/2014. În particular, judecătorul-sindic va dispune convocarea adunării creditorilor în vederea prezentării și discutării raportului final de lichidare, dacă lichidatorul judiciar nu a făcut-o prealabil sesizării sale cu cererea de aprobare a raportului;
– Judecătorul-sindic nu are ca atribuție prezidarea adunării creditorilor, această atribuție aparținând exclusiv practicianului în insolvență, inclusiv în cazul discutării raportului final de lichidare – art. 47 alin. (1) raportat la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 85/2014;
– Dacă se optează doar pentru o interpretare gramaticală a textului, în sensul că judecătorul-sindic trebuie să dispună convocarea și că lichidatorul judiciar nu o poate face din oficiu, în baza obligativității ce rezultă din text, nu va putea fi respectat termenul prevăzut de art. 167 alin. (1), și anume convocarea adunării credito­rilor în maximum 30 de zile de la publicarea raportului final în BPI. Atunci ar trebui publicat raportul, sesizat judecătorul-sindic cu cererea de dispu­nere a convocării, ar trebui așteptată soluția motivată, urmând ca, ulterior, să se efectueze convocarea adunării creditorilor de către lichidator, să se desfășoare adunarea și apoi să fie din nou sesizat judecătorul -sindic cu cererea de aprobare a raportului și cu eventua­lele obiecțiuni formulate de creditori. S-ar încălca astfel principiul celerității procedurii, consfințit de art. 4 pct. 3 și art. 40 alin. (2) din Legea nr. 85/2014;
– O interpretare a legii^[10], ca operațiune rațională și logică^[11], folosind toate metodele de interpretare consacrate doctrinar și jurispru­dențial, având ca scop stabilirea conținutului normei și a sensului voit de legiuitor, în vederea aplicării la situații juridice concrete, se impune în acest caz;
– Având în vedere, pe lângă metoda de inter­pretare gramaticală și metoda de interpretare sistematică^[12], dar și istorico-teleologică, apre­ciem că textul de la art. 167 din Legea 85/2014 trebuie interpretat în sensul că dacă lichidatorul judiciar nu a convocat adunarea creditorilor, pentru a pune în discuție raportul final de lichidare și pentru a se naște dreptul creditorilor de a formula obiecțiuni, deși obligația sa este una legală, întrucât norma este imperativă^[13], atunci judecătorul-sindic va dispune convocarea mai înainte de a aproba raportul final și, eventual, va amâna cauza, dar convocarea va fi realizată tot de lichidator, iar ședința va fi prezidată de acesta, urmând să depună la dosar, pentru următorul termen, procesul-verbal al adunării creditorilor și eventualele obiecțiuni;
– Soluționarea eventualelor obiecți­uni ale creditorilor și aprobarea raportului final de lichidare sunt de competența exclusivă a judecătorului-sindic.

Și încheiem studiul nostru cu două consta­tări/remarci ale iluștrilor noștri juriști – C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu:

„Orice interpret al legii trebuie să știe la un moment dat să se ridice deasupra literei textului, deasupra comentării sale scolastice sau iudaice; el trebuie să pună soluțiile sale în armonie cu spiritul general al legii și cu principiile generale ale Dreptului. A nu deroga de la principiile generale ale Dreptului, a urma spiritul legii, iar nu numai litera sa, sunt cele două norme ce se impun judecătorului, când interpretează sau completează legea”^[14].

„Doctrina singură se bucură de o libertate destul de mare pentru a face o operă creatoare alături de opera sa interpretativă; ea singură poate să critice textul, să facă abstracție de el în construcțiile sale juridice, în care dă corp dezideratelor și prin care pregătește calea viitoarelor cuceriri ale progresului juridic. Judecătorul trebuie să se miște în limite mai strâmte; pentru el, hotarele textului sunt în general obligatorii. Rolul său creator există, însă redus”^[15].

---