Interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, de natură a schimba natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Recurs respins ca nefondat (NCPC, VCPC, L. nr. 85/2006)

22 apr. 2019
Vizualizari: 2140
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1858/2017

VCPC: art. 296, art. 304 pct. 8 și 9, art. 312 alin. (1); L. nr. 85/2006: art. 79 – 85; NCPC: art. 274

Cu prioritate, Înalta Curte constată că nu pot fi identificate în cuprinsul memoriului de recurs critici ale recurentului care să poată fi încadrate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. 1865 referitor la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, de natură a schimba natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În raport de critica recurentului privitoare la imposibilitatea analizării nulității actelor subsecvente atacate din cauza încetării personalității juridice a societății I. SA, ce poate fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1865, Înalta Curte constată că decizia apelată este judicios argumentată sub acest aspect.

Astfel, instanța de apel a reținut în esență că voința unor persoane, care pot, în mod voluntar, să decidă încetarea persoanei juridice pe care au constituit-o nu poate împiedica cercetarea valabilității actelor încheiate de această persoană juridică pe durata funcționării sale cât timp actele și-au produs efectele în circuitul civil și se invocă încălcarea unor norme imperative sancționate cu nulitate absolută. De asemenea, această situație juridică nu poate împiedica aplicarea efectelor nulității actelor juridice privitoare la nevalabilitatea actelor subsecvente și nici restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actelor declarate nule în favoarea reclamantei, care a fost proprietarul și vânzătorul inițial al bunurilor.

În plus, existența posibilității anulării actelor încheiate în mod fraudulos de reprezentanții unei societăți anterior deschiderii procedurii insolvenței împotriva acesteia în temeiul art. 79 – 85 din Legea nr. 85/2006 nu înlătură eficiența unor acțiuni de drept comun în constatarea nulității absolute potrivit regimului general al nulităților.

Din punct de vedere procedural se impunea instanței de apel aceeași concluzie, singura cale de atac aparținând reclamantului, a cărui situație nu putea fi agravată în propria cale de atac, potrivit art. 296 C. proc. civ. 1865.

Sub aspectul situației de fapt reținute ca ilustrând cauza ilicită la momentul semnării actului principal și a actului subsecvent ce îl viza pe recurent, Înalta Curte constată că, în limitele căii de atac formulate, nu este în măsură a cenzura aprecierile instanței de apel cu privire la interpretarea probelor administrate în cauză, putând statua doar asupra modalității de aplicare a normelor de drept incidente în această analiză, aspect circumscris motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1865.

În acest cadru, contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte reține că instanța de apel a dat efect nu numai considerentelor Sentinței penale nr. 540/2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1158/06.06.2012, care a analizat și reținut conduita infracțională a inculpaților O. și T., de natură a determina și concluzia caracterului ilicit al vânzărilor efectuate din patrimoniul reclamantei, ci a analizat și restul probelor administrate în mod direct în această cauză, inclusiv cu privire la conduita particulară a recurentului.

În ceea ce privește Decizia nr. 39/17.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2010, ce valorifica și considerentele Deciziei penale nr. 345/07.11.2013 pronunțate de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1522/06.05.2015, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi opusă cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză deoarece reclamanta A. SA nu a fost parte în litigiul anterior, iar cauza celor două acțiuni soluționate de instanțe, la momente diferite, nu a fost aceeași.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. 1865, Înalta Curte apreciază nefondat recursul și îl va respinge ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenții SC E. SA și F. la plata sumei de 3.570 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, constând în onorariul achitat de intimata-reclamantă A. SA avocatului ales la data de 17.10.2017 în baza facturii fiscale nr. x/03.10.2017.

Sursa informației: www.scj.ro.

Interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, de natură a schimba natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Recurs respins ca nefondat (NCPC, VCPC, L. nr. 85/2006) was last modified: aprilie 18th, 2019 by Redacția ProLege
Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.