ÎNTÂLNIRILE LEGAL POINT – CHAPEAU ZSOLT TOROK ȘI VLAD CĂPUȘAN

În îndrăzneala lor, lucrează doar iubirea. Pentru că ei iubesc până la cer și înapoi. O dată și încă o dată și de câte ori va trebui, într-o amnezie dulce, ce se așterne ca neaua pe culmile străbătute odinioară.

Ridică punți de iubire către vârfuri din înalt, știute doar de ei, dezleagă visele copiilor ce scârțâie creioanele pe hârtie, imaginând poteci spre palate de cleștar, așezate acolo unde pământul primește sărutul cerului…

Zilele curg la fel, urcă și iar urcă. Gustă deplin din veșnicie, se cocoață pe palmele lui Dumnezeu cu sfială și rușine de om cuminte, de suflete împărtășite.

Plini de bucurie și pace, adorm seară de seară învelindu-se doar cu cerul, însoțindu-se doar de lună, ca de o lampă de carte.

Numără stelele. Curge tihnă împrejurul lor.

Cuvintele lor trezesc ziua, curăță cerul, deschid drumurile. Calcă pioși pe urme de îngeri.

Pornesc mai departe.

Iubirea și prețuirea sunt sfoara aceea ce îi ține aproape, unul lângă altul, și îi duce sus. Cu sfoara aceasta de iubire îmbrățișează, zi de zi, muntele. Ea e darul frumos ce și-l împart hrană, ca pe o bucată de cozonac, plămadă de vorbe rotunde și calde în pustietatea înghețată.

Iubirea sărută, iartă, e pansament pentru rănile care, de la un timp, nu mai știi ale cui sunt, ale tale sau ale muntelui.

Când și când, ei coboară lângă noi pentru a ne împărtăși cu bucurie izbânda iubirii, a prețuirii semenilor. Pentru că doar despre asta este vorba în căutarea lor… a lui Zsolt și a lui Vlad.