Instrumente europene privind violența domestică. Reglementări și jurisprudență

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

INTRODUCERE

Primele inițiative, la nivel european, de promovare a unor măsuri de protecție a femeilor față de violențele exercitate asupra lor, au apărut în anii ’90. Aceste inițiative s-au materializat în adoptarea Recomandării 2002(5) asupra protejării femeilor împotriva violenței, în Campania Pan-europeană, din perioada 2006-2008, de combatere a violențelor împotriva femeilor, inclusiv a violenței domestice și în Rezoluția Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor^[1].

Ulterior acestei campanii, Consiliul Europei a decis că sunt necesare standarde cuprinzătoare pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței în familie, fiind organizat un grup de experți, la sfârșitul anului 2008, însărcinat cu pregătirea draft- ului viitoarei convenții^[2].

Convenția pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice^[3] a fost adoptată de Consiliului Europei, la 7 aprilie 2011, la Istanbul (Convenția de la Istanbul), fiind deschisă pentru semnare la 11 mai 2011^[4] și intrată în vigoare la 1 august 2014. Obiectivele Convenției sunt „de a proteja femeile împotriva tuturor formelor de violență și de a preveni, de a urmări în justiție și de a elimina violența împotriva femeilor și violența domestică; de a contribui la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și de a promova egalitatea substanțială între femei și bărbați, inclusiv prin împuternicirea femeilor; de a proiecta un cadru cuprinzător, politici și măsuri pentru protecția și asistența tuturor victimelor violenței împotriva femeilor și a violenței domestice; de a promova cooperarea internațională în vederea eliminării violenței împotriva femeilor și violența domestică și de a furniza sprijin și asistență organizațiilor și agențiilor guvernamentale de aplicare a legii pentru a coopera în mod eficient în vederea adoptării unei abordări integrate pentru eliminarea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice”^[5].

Potrivit considerentelor (3) și (4) din preambulul Deciziei nr. 865/2017 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală, Convenția „creează un cadru legal cuprinzător și multidimensional de protejare a femeilor împotriva tuturor formelor de violență. Acesta are drept scop prevenirea, urmărirea penală și eliminarea violenței împotriva femeilor și a fetelor și a violenței domestice. Convenția prevede o gamă largă de măsuri, de la colectarea datelor și sensibilizare la măsuri juridice privind incriminarea a diferite forme de violență împotriva femeilor (…)”, respectiv „Semnarea convenției în numele Uniunii va contribui la realizarea egalității între femei și bărbați în toate domeniile, ceea ce constituie un obiectiv fundamental și o valoare fundamentală a Uniunii care trebuie respectate în toate activitățile sale în conformitate cu articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), cu articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și cu articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Violența împotriva femeilor este o încălcare a drepturilor omului și o formă extremă de discriminare, înrădăcinată în inegalitățile dintre femei și bărbați, care contribuie la menținerea și amplificarea acestor inegalități”^[6].

Tot în anul 2011, în marja Rezoluției Parlamentului European din 26 noiembrie 2009, Rezoluției Parlamentului European din 10 februarie 2010 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană, respectiv a Rezoluției din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și la structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor, a fost adoptată Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind ordinul european de protecție^[7], Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității^[8] și Regulamentul nr. 606/2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă^[9]. Regulamentul anterior amintit a fost adoptat în completarea Directivei 2012/29/UE, pentru a-i extinde aplicabilitatea de la cauzele penale la cele civile și, astfel, a crește complexitatea măsurilor legislative de combatere a traficului de ființe umane, abuzurilor sexuale, exploatarea sexuală a copiilor și de consolidare a drepturilor, sprijinului și protecției victimelor criminalității^[10].

În doctrină, s-a apreciat că reglementarea măsurilor protecție ce pot fi dispuse în favoarea victimelor violenței împotriva femeilor și violențelor domestice, prin instrumente juridice diverse, a avut ca premisă împrejurarea că, în fiecare stat membru, măsurile de protecție pot avea fie natură civilă sau administrativă, fie natură penală^[11].

---