Instrucţiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a)-i), art. 294 alin. (2) şi art. 296 din Codul fiscal – modificări (OMFP nr. 2148/2020)

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 8, alin. (4)-(7) se modifică și vor avea următorul conținut:

„(4) Justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată se realizează fie de furnizor/prestator, fie de beneficiar, pe baza documentelor care atestă că livrările de bunuri și prestările de servicii sunt destinate scopurilor prevăzute de lege. În cazul navelor care nu sunt noi, respectiv al navelor care au mai navigat, utilizate pentru transportul de călători/bunuri cu plată sau pentru activități comerciale, industriale sau de pescuit, care sunt atribuite navigației în largul mării, scutirile de TVA prevăzute de art. 294 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal se aplică dacă nava este efectiv și preponderent utilizată pentru navigație în largul mării. Pentru a determina dacă o navă este efectiv și preponderent utilizată în largul mării nu pot fi luate în calcul doar criterii obiective, cum ar fi lungimea sau tonajul navei, însă acestea ar putea fi utilizate pentru a exclude din domeniul de aplicare a scutirilor navele care, în orice caz, nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, respectiv nu ar fi capabile pentru navigație în largul mării. Cerința referitoare la navigația în largul mării nu se aplică scutirilor de TVA prevăzute de art. 294 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal în cazul navelor utilizate pentru salvare ori asistență pe mare sau pentru pescuitul de coastă. Pentru a stabili dacă o navă care îndeplineștecondițiile obiective de a fi capabilă să navigheze în largul mării datorită lungimii și tonajului a fost efectiv și preponderent utilizată pentru navigație în largul mării, pot fi utilizate mijloace de probă prevăzute de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, sau orice alte mijloace de probă prevăzute de lege. În cazul navelor care nu sunt noi, respectiv al navelor care au mai navigat, condiția ca nava să fi fost efectiv și preponderent utilizată pentru navigație în largul mării se consideră îndeplinită dacă nava a fost astfel utilizată în ultimii 5 ani sau pe întreaga perioadă de utilizare, dacă aceasta este mai mică de 5 ani. Conceptul de navigație «în largul mării» în sensul Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și al art. 294 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal acoperă orice parte a mării în afara apelor teritoriale ale oricărei țări, care este dincolo de limita de 12 mile marine, măsurată de la liniile de bază stabilite în conformitate cu dreptul internațional al mării (ConvențiaOrganizațieiNațiunilor Unite privind dreptul mării, semnată la Montego Bay la 10 decembrie 1982).

(5) Scutirea prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal se aplică atât pentru livrările de bunuri/prestările de servicii realizate în beneficiul direct al proprietarilor/operatorilor de nave, cât și în situația în care între furnizori/prestatori și proprietar/operator se interpune un agent de navă. Scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. h) pct. 2 din Codul fiscal pentru livrarea de carburanțiși provizii destinate a fi utilizate pe navele atribuite navigației în largul mării și care sunt utilizate pentru transportul de călători/bunuri cu plată sau pentru activități comerciale, industriale sau de pescuit se aplică și în situația în care în livrare se interpun intermediari care acționează în nume propriu, dacă în momentul livrării destinația finală a bunurilor este cunoscută și dacă transferul proprietății bunurilor în cauză către acești intermediari a intervenit cel mai devreme în același timp cu momentul în care operatorii navelor au fost abilitați să dispună în fapt de aceste bunuri ca și cum ar fi avut calitatea de proprietari, astfel cum s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-526/13 «Fast Bunkering Klaipeda» UAB. Scutirea de taxă pentru serviciile de încărcare/descărcare pe/de pe o navă atribuită navigației în largul mării se aplică atât serviciilor prestate către proprietarul/operatorul navei sau către agentul de navă, cât și serviciilor prestate într-o etapă anterioară, cum ar fi un serviciu prestat de un subantreprenor unui operator economic care o facturează ulterior unei case de expediție sau unui transportator, precum și serviciilor de această natură prestate deținătorului încărcăturii, care poate fi exportatorul sau importatorul acesteia. În acest sens s-a pronunțatși Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-33/16 «A Oy». Scutirea de taxă pentru prestările de servicii prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. h) pct. 1 și 3 din Codul fiscal se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscalși dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Dacă locul prestărilor de servicii prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. h) pct. 1 și 3 din Codul fiscal este în România, scutirea de taxă se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal, în situația în care operațiunea nu ar fi scutită.

(6) În cazul prestărilor de servicii și/sau al livrărilor de bunuri efectuate pentru nevoile directe ale navelor și/sau pentru încărcătura acestora, pentru care se aplică scutirea prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, atât prestatorul/furnizorul, cât și celelalte persoane impozabile prevăzute la alin. (5) care intervin în livrare/prestare trebuie să justifice aplicarea scutirii cu declarația pe propria răspundere a proprietarului/operatorului navei sau, după caz, cu o copie a acestei declarații, din care să rezulte că nava respectivă a fost efectiv și preponderent utilizată în largul mării.

(7) În cazul navelor noi, respectiv al navelor care nu au fost utilizate, scutirea prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal se aplică pe baza criteriilor obiective, cum ar fi lungimea sau tonajul navei, care le face capabile pentru a fi utilizate în largul mării.

Exemplul 1: A facturează către B servicii de reparații ale unei nave destinate transportului în largul mării, serviciile fiind efectuate pe teritoriul României. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Norvegia. Locul prestării serviciului fiind în România conform art. 278 alin. (6) din Codul fiscal, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană, prestatorul trebuie să justifice scutirea de taxă, întrucât ar fi fost persoana obligată la plata taxei dacă operațiunea nu era scutită.

Exemplul 2: A facturează către B servicii de reparații ale unei nave destinate transportului în largul mării. A este o persoană impozabilă stabilită în Dubai, iar B este o persoană impozabilă stabilită în România. Locul prestării serviciului este în România conform art. 278 alin. (2) din Codul fiscal, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în România. Prestatorul nefiind stabilit în România, beneficiarul trebuie să justifice scutirea de taxă, întrucât ar fi fost persoana obligată la plata taxei dacă operațiunea nu era scutită.

Exemplul 3: A livrează o navă, care este utilizată deja, către B. Nava îndeplinește criteriile obiective, cum ar fi lungimea sau tonajul navei, care o fac capabilă pentru a fi utilizată în largul mării. Furnizorul A aplică scutirea de TVA dacă nava a fost utilizată efectiv și preponderent în largul mării. Condiția ca nava să fi fost efectiv și preponderent utilizată pentru navigație în largul mării se consideră îndeplinită dacă nava a fost astfel utilizată în ultimii 5 ani sau pe întreaga perioadă de utilizare, dacă aceasta este mai mică de 5 ani”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 9, după alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (5^1), cu următorul conținut:

„(5^1) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal se aplică și pentru livrarea unei aeronave către un operator economic care nu este el însuși companie aeriană care realizează în principal transport internațional de persoane și/sau de bunuri cu plată, dar care achiziționează aeronava respectivă în scopul utilizării sale exclusive de către o astfel de companie, de exemplu, în cadrul unei operațiuni de leasing. În acest sens s-a pronunțatși Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-33/11 «A Oy»”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 9, alin. (7) se modifică și va avea următorul conținut:

„(7) Justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată se realizează pe baza documentelor care atestă că livrările de bunuri și prestările de servicii sunt destinate scopurilor prevăzute de lege și a certificatului prevăzut la alin. (5) pentru companiile aeriene stabilite în România. În cazul livrării prevăzute la alin. (51), pentru justificarea scutirii de TVA este necesar certificatul prevăzut la alin. (5) eliberat companiei aeriene care va utiliza aeronava, dacă este o companie aeriană stabilită în România. Scutirea de taxă pentru prestările de servicii prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. i) pct. 1 și 3 din Codul fiscal se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscalși dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei, conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplică o scutire de taxă. Dacă locul prestărilor de servicii prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. i) pct. 1 și 3 din Codul fiscal este în România, scutirea de taxă se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal, în situația în care operațiunea nu ar fi scutită”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 10 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 10

(1) Scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 294 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cu excepțiile de la pct. 1 și 2 ale aceleiași litere a), se justifică pe baza următoarelor documente:

a) factura în care trebuie să fie menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru;

b) documentele care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru, care poate fi diferit de statul membru care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA comunicat de cumpărător.

(2) În cazul livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi către un cumpărător care nu comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, prevăzute la art. 294 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, scutirea de taxă se justifică prin:

a) factura sau, dacă furnizorul nu este o persoană impozabilă, contractul de vânzare-cumpărare;

b) documentele care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru.

(3) În cazul livrărilor intracomunitare de produse accizabile prevăzute la art. 294 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, cu excepțiile de la pct. 1 și 2 ale aceleiași litere c), către o persoană impozabilă sau către o persoană juridică neimpozabilă care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care transportul de bunuri este efectuat conform art. 34 alin. (1) și (2) ori art. 19 din Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE, scutirea de taxă se justifică prin:

a) factura care nu trebuie să conțină codul de înregistrare în scopuri de TVA al cumpărătorului în alt stat membru;

b) documentele care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru.

(4) În cazul livrărilor intracomunitare asimilate de bunuri prevăzute la art. 270 alin. (10) din Codul fiscal, respectiv transferurile de bunuri, scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal se justifică, cu excepțiile prevăzute la același alineat, pe baza următoarelor documente:

a) autofactura prevăzută la art. 319 alin. (9) din Codul fiscal în care să fie menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit în alt stat membru al persoanei care realizează transferul din România;

b) documente de transport al bunurilor din România în alt stat membru, precum un document CMR semnat sau o scrisoare de trăsură semnată, un conosament, documentul specific de transport aerian de mărfuri (Air Waybill).

(5) În situația livrărilor intracomunitare de bunuri prevăzute la alin. (1), dacă inspecția fiscală constată că pe factură este înscris eronat codul de TVA al beneficiarului, pentru acordarea scutirii de TVA se va permite în timpul controlului corectarea facturii de către furnizor și se va verifica validitatea codului de TVA al beneficiarului de către organele de inspecție fiscală. Această factură va fi atașată de către furnizor facturii inițiale, fără să genereze înregistrări în decontul de taxă al perioadei fiscale în care se operează corecția.

(6) Scutirea unei livrări intracomunitare, în sensul art. 294 alin. (2) din Codul fiscal, nu poate fi refuzată vânzătorului pentru simplul motiv că administrația fiscală a unui alt stat membru a efectuat o radiere cu efect retroactiv a codului de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei care a achiziționat bunul, de la o dată anterioară acestei livrări, deși radierea codului a intervenit după livrarea bunului, astfel cum s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-273/11 – MecsekGabona.

(7) Art. 45a din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1912 al Consiliului din 4 decembrie 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 în ceea ce privește anumite scutiri pentru operațiunile intracomunitare, denumit în continuare Regulamentul 282/2011, prevede că, în situația în care se îndeplinesc condițiile de la alin. (1) lit. a) și b) ale acestui articol, se prezumă că bunurile au fost expediate sau transportate dintr-un stat membru către o destinație aflată în afara teritoriului său, dar în interiorul Comunității. În acest caz, documentele care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru sunt cele prevăzute la alin. (1) și (3) ale art. 45a din Regulamentul 282/2011.

(8) Prin părți independente, în sensul art. 45a din Regulamentul 282/2011, se înțelegepărți care nu sunt considerate afiliate potrivit prevederilor art. 7 pct. 26 din Codul fiscal.

(9) În situația în care cumpărătorul nu furnizează vânzătorului declarația scrisă prevăzută la art. 45a alin. (1) lit. (b) pct. (i) din Regulamentul 282/2011, până în a zecea zi a lunii următoare livrării, furnizorul beneficiază de prezumția stabilită la acest articol dacă primește această declarație ulterior, în termenul prevăzut la art. 1 alin. (4).

(10) În situațiile care nu se încadrează în prezumția prevăzută la art. 45a din Regulamentul 282/2011, transportul bunurilor din România în alt stat membru se justifică conform prevederilor prezentului articol. Astfel de situații pot fi, fără a se limita la acestea, cele în care: transportul bunurilor este realizat cu propriile mijloace de transport de către furnizor sau cumpărător, bunurile ce fac obiectul livrării sunt mijloace de transport care se deplasează singure pe roți, pe cale maritimă, fluvială sau aeriană, persoanele implicate în transportul bunurilor nu sunt părți independente atât una de cealaltă, cât și de vânzător și de cumpărător sau nu se poate face dovada independenței acestora. Prin propriile mijloace de transport se înțelege mijloacele de transport aflate în proprietatea furnizorului sau cumpărătorului bunurilor sau care sunt puse la dispoziția acestuia prin contracte de leasing, închiriere, comodat sau alte contracte de acest tip.

(11) În sensul alin. (10), se consideră că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru, dacă furnizorul deține documente care justifică transportul, precum:

a) în cazul livrării de produse accizabile care circulă în regim suspensiv de accize: documentul administrativ în format electronic și raportul de primire;

b) în cazul livrării de mijloace de transport care se deplasează singure pe roți, pe cale maritimă, fluvială sau aeriană: contractul de vânzare-cumpărare din care să rezulte că bunurile vor fi transportate în alt stat membru și dovada înmatriculării mijlocului de transport în statul membru de destinație;

c) în cazul livrării altor bunuri decât cele prevăzute la lit. a) și b):

1. documente de transport, precum un document CMR semnat sau o scrisoare de trăsură semnată, un conosament, documentul specific de transport aerian de mărfuri (Air Waybill); și

2. unul dintre următoarele documente: o poliță de asigurare corespunzătoare expedierii sau transportului bunurilor, documente bancare care să ateste plata pentru expedierea sau transportul bunurilor, documentele oficiale eliberate de o autoritate publică, precum un notariat, care să ateste sosirea bunurilor în statul membru de destinație, un document care atestă primirea bunurilor, emis de către un depozitar din statul membru de destinație, altul decât cumpărătorul bunurilor, o declarație scrisă din partea cumpărătorului, care atestă că bunurile respective au fost expediate sau transportate în statul membru de destinațieși care cuprinde: data emiterii, numele și adresa cumpărătorului, precum și cantitatea și natura bunurilor, data și locul de sosire a bunurilor, identificarea persoanei care acceptă bunurile în numele cumpărătorului.

(12) Organele fiscale pot respinge justificarea transportului efectuată în conformitate cu alin. (11), în situația în care au suficiente elemente pentru a demonstra că bunurile nu au fost transportate din România în alt stat membru.

(13) Scutirea de TVA prevăzută la art. 294 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal nu se aplică în cazul în care furnizorul nu a respectat obligația prevăzută la art. 325 alin. (1) din Codul fiscalde a depune o declarație recapitulativă sau declarația recapitulativă depusă de acesta nu conțineinformațiile corecte referitoare la această livrare, cu excepția cazului în care furnizorul poate justifica în mod corespunzător deficiența într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile fiscale competente.

(14) În sensul art. 294 alin. (21) din Codul fiscal, se consideră că furnizorul justifică corespunzător deficiența, dacă aceasta este remediată ulterior, dar nu mai târziu de finalizarea inspecției fiscale. Se poate considera că deficiența a fost remediată în situații precum:

a) furnizorul nu a inclus livrarea intracomunitară în declarația recapitulativă aferentă perioadei în care a intervenit exigibilitatea taxei, dar a inclus-o în declarația recapitulativă aferentă unei perioade ulterioare sau în cadrul unei declarații rectificative pentru perioada respectivă;

b) furnizorul a inclus livrarea intracomunitară în declarația recapitulativă aferentă perioadei în care a intervenit exigibilitatea taxei, dar a greșitneintenționat una sau mai multe informații referitoare la livrarea respectivă, cum ar fi valoarea acesteia, tipul operațiunii, denumirea clientului și a efectuat corecția în cadrul unei declarații rectificative pentru perioada respectivă”.