Instrucţiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a)-i), art. 294 alin. (2) şi art. 296 din Codul fiscal – modificări (OMFP nr. 2148/2020)
| Actul modificat | Actul modificator | Sumar |
Instrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a)-i), art. 294 alin. (2) și art. 296 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin OMFP nr. 103/2016 (M. Of. nr. 106 din 11 februarie 2016; cu modif. ult.)
| Ordinul Ministrului Finanțelor Publice (OMFP) nr. 2148/2020 privind modificarea și completarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a)-i), art. 294 alin. (2) și art. 296 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin OMFP nr. 103/2016 (M. Of. nr. 628 din 17 iulie 2020) | – modifică: art. 1 alin. (3) lit. f), art. 1 alin. (4), art. 2 alin. (2), art. 3 alin. (2), art. 4 alin. (1), art. 4 alin. (2) lit. b), art. 4 alin. (6) lit. a), art. 4 alin. (8) lit. a), art. 6, art. 8 alin. (4)-(7), art. 9 alin. (7), art. 10; – introduce: art. 2 alin. (3)-(5), art. 8 alin. (1^1), art. 9 alin. (5^1). |
În M. Of. nr. 628 din 17 iulie 2020 s-a publicat OMFP nr. 2148/2020 privind modificarea și completarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a)-i), art. 294 alin. (2) și art. 296 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin OMFP nr. 103/2016.
Astfel, respectivul act normativ aduce unele modificări, dar și completări Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a)-i), art. 294 alin. (2) și art. 296 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin OMFP nr. 103/2016.
Vă prezentăm, în continuare, modificările și completările aduse respectivului act normativ.
Art. 1 alin. (3) lit. f) din Instrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată (modificat prin OMFP nr. 2148/2020)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, la art. 1 alin. (3), lit. f) prevedea:
„(3) În sensul prezentelor instrucțiuni:
(…)
f) furnizorul menționat la lit. d), care realizează operațiunile menționate la lit. e), este denumit exportator”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 1 alin. (3), lit. f) se modifică și va avea următorul conținut:
„(3) În sensul prezentelor instrucțiuni:
(…)
f) exportator în sensul TVA, denumit în continuare exportator, este considerat furnizorul menționat la lit. d), care realizează livrările menționate la lit. e), precum și persoana care transportă bunuri în afara Uniunii Europene, în lipsa unei tranzacții comerciale”.
Art. 1 alin. (4) din Instrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată (modificat prin OMFP nr. 2148/2020)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, la art. 1, alin. (4) prevedea:
„(4) Pentru acele operațiuni care prin natura lor nu permit operatorilor economici să fie în posesia documentelor de justificare a scutirii în momentul faptului generator, prezentarea documentelor pentru justificarea scutirii de taxă se va face în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data la care a intervenit faptul generator de taxă pentru operațiunea în cauză”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 1, alin. (4) se modifică și va avea următorul conținut:
„(4) Prezentarea documentelor pentru justificarea scutirii de taxă se va face în termen de maximum 150 de zile calendaristice de la data la care a intervenit faptul generator de taxă pentru operațiunea în cauză”.
Art. 2 alin. (2) din Instrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată (modificat prin OMFP nr. 2148/2020)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, la art. 2, alin. (2) prevedea:
„(2) Scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se justifică de către exportator cu următoarele documente:
a) factura, care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal, sau, dacă transportul bunurilor nu presupune o tranzacție, documentele solicitate de autoritatea vamală pentru întocmirea declarației vamale de export;
b) unul dintre următoarele documente:
1. certificarea încheierii operațiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declarației vamale de export pe cale electronică; sau
2. exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declarație de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieșire”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 2, alin. (2) se modifică și va avea următorul conținut:
„(2) Scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se justifică de către exportator cu următoarele documente:
a) factura, care trebuie să conținăinformațiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;
b) unul dintre următoarele documente:
1. certificarea încheierii operațiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declarației vamale de export pe cale electronică; sau
2. exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declarație de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieșire; sau
3. în cazul produselor accizabile deplasate în regim suspensiv de accize utilizând EMCS, raportul de export înaintat expeditorului prin care se atestă faptul că produsele accizabile au părăsit teritoriul UE”.
Art. 2 alin. (3)-(5) din Instrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată (introdus prin OMFP nr. 2148/2020)
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 2, după alin. (2) se introduc trei noi alineate, alin. (3)-(5), cu următorul conținut:
„(3) În cazul în care furnizorul nu este stabilit în Uniunea Europeană și nu poate avea calitatea de exportator din punct de vedere vamal, pentru justificarea scutirii de TVA este necesar ca acesta să deținădeclarația vamală de export, în care datele sale de identificare și seria și/sau numărul facturii emise de acesta pentru livrarea bunurilor transportate în afara Uniunii Europene să fie menționate în caseta 44.
(4) În cazul în care furnizorul este stabilit în Uniunea Europeană, dar nu are calitatea de exportator din punct de vedere vamal, pentru justificarea scutirii de TVA este necesar ca acesta să deținădeclarația vamală de export, în care datele sale de identificare și seria și/sau numărul facturii emise de acesta pentru livrarea bunurilor transportate în afara Uniunii Europene să fie menționate în caseta 44.
(5) În situația în care ieșirea bunurilor de pe teritoriul Uniunii Europene nu poate fi justificată cu documentele prevăzute la alin. (2) lit. b), exportatorul poate să dovedească ieșirea efectivă a bunurilor de pe teritoriul Uniunii Europene prin alte mijloace de probă, astfel cum s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-275/18 «Milan Vins»”.
Art. 3 alin. (2) din Instrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată (modificat prin OMFP nr. 2148/2020)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, la art. 3, alin. (2) prevedea:
„(2) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată prevăzută la alin. (1) se justifică de furnizorul care realizează livrarea cu documentele prevăzute la art. 2 alin. (2).
Exemplu: Societatea A, stabilită și înregistrată în scopuri de TVA în România, livrează piese de schimb către societatea B, stabilită și înregistrată în scopuri de TVA în Spania. Societatea B nu este stabilită în România. Condiția de livrare a bunurilor este ex-works, transportul bunurilor fiind în sarcina societății B, care transportă piesele de schimb din România în Canada, bunurile fiind ulterior livrate de către societatea B către societatea C stabilită în Canada. Formalitățile vamale de export sunt realizate în România, declarația vamală de export fiind întocmită pe numele societății B din Spania, care este menționată ca și expeditor/exportator în cadrul declarației vamale. Întrucât exportul bunurilor în Canada este realizat de societatea B din Spania, aceasta justifică scutirea de TVA cu documentele prevăzute la alin. (2). Societatea B din Spania are obligația înregistrării în scopuri de TVA în România conform art. 316 alin. (4) din Codul fiscal. Livrarea efectuată de societatea A către societatea B este o livrare locală, taxabilă în România conform regulilor generale”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 3, alin. (2) se modifică și va avea următorul conținut:
„(2) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată prevăzută la alin. (1) se justifică de furnizorul care realizează livrarea potrivit art. 2 alin. (2)-(5)”.
Art. 4 alin. (1) din Instrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată (modificat prin OMFP nr. 2148/2020)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, la art. 4, alin. (1) prevedea:
(1) Sunt scutite de taxă, potrivit prevederilor art. 294 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, prestările de servicii, inclusiv transportul și serviciile accesorii transportului, altele decât cele scutite conform art. 292 din Codul fiscal, legate direct de exportul de bunuri”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 4, alin. (1) se modifică și va avea următorul conținut:
„(1) Sunt scutite de taxă, potrivit prevederilor art. 294 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, prestările de servicii, inclusiv transportul și serviciile accesorii transportului, altele decât cele scutite conform art. 292 din Codul fiscal, legate direct de exportul de bunuri. Sunt considerate legate direct de exportul de bunuri serviciile care contribuie la realizarea efectivă a unei operațiuni de export și care sunt furnizate direct exportatorului sau destinatarului bunurilor exportate, astfel cum s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-288/16 «L.C.» IK”.
Art. 4 alin. (2) lit. b) din Instrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată (modificat prin OMFP nr. 2148/2020)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, la art. 4 alin. (2), lit. b) prevedea:
„(2) Scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport de bunuri legate direct de exportul de bunuri, se justifică de prestator în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, și dacă aceasta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplică o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:
(…)
b) contractul încheiat cu beneficiarul;”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 4 alin. (2), lit. b) se modifică și va avea următorul conținut:
„(2) Scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport de bunuri legate direct de exportul de bunuri, se justifică de prestator în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, și dacă aceasta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplică o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:
(…)
b) contractul încheiat cu beneficiarul, care poate fi exportatorul sau destinatarul bunurilor;”.
Art. 4 alin. (6) lit. a) din Instrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată (modificat prin OMFP nr. 2148/2020)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, la art. 4 alin. (6), lit. a) prevedea:
„(6) Scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile accesorii transportului legat direct de exportul de bunuri, se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal și dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu ar fi aplicată o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:
a) contractul încheiat cu beneficiarul;”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 4 alin. (6), lit. a) se modifică și va avea următorul conținut:
„(6) Scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile accesorii transportului legat direct de exportul de bunuri, se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal și dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu ar fi aplicată o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:
a) contractul încheiat cu beneficiarul, care poate fi exportatorul sau destinatarul bunurilor;”.
Art. 4 alin. (8) lit. a) din Instrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată (modificat prin OMFP nr. 2148/2020)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, la art. 4 alin. (8), lit. a) prevedea:
„(8) Scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru alte prestări de servicii legate direct de exportul de bunuri, se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal și dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:
a) contractul încheiat cu beneficiarul;”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 4 alin. (8), lit. a) se modifică și va avea următorul conținut:
„(8) Scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru alte prestări de servicii legate direct de exportul de bunuri, se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal și dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:
a) contractul încheiat cu beneficiarul, care poate fi exportatorul sau destinatarul bunurilor;”.
Art. 6 din Instrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată (modificat prin OMFP nr. 2148/2020)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 6 prevedea:
„Art. 6
(1) Sunt scutite de taxă, potrivit prevederilor art. 294 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, prestările de servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile achiziționate ori importate în vederea prelucrării în România și care ulterior sunt transportate în afara Uniunii Europene de către prestatorul serviciilor sau de către client, dacă acesta nu este stabilit în România, ori de altă persoană în numele oricăruia dintre aceștia. Scutirea de taxă pe valoarea adăugată prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal se aplică prestărilor de servicii de prelucrare și în cazul în care prestatorul de servicii care efectuează aceste servicii în baza unui contract încheiat cu un client nestabilit în România achiziționează sau importă bunuri în vederea încorporării în produsul prelucrat ori în vederea utilizării în legătură directă cu produsele prelucrate. Scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal se aplică pentru prestările de servicii pentru care locul prestării se consideră în România, conform prevederilor art. 278 din Codul fiscal, și se justifică cu documentele prevăzute la alin. (3) sau (4), după caz. Orice bun încorporat în produsul prelucrat, ambalajele sau alte bunuri utilizate în legătură directă cu produsul prelucrat sunt accesorii serviciilor realizate și nu vor fi tratate ca livrări de bunuri, ci ca fiind parte a serviciului prestat.
(2) În cazul bunurilor importate în România în vederea prelucrării, calitatea de importator o poate avea, conform titlului VII din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, fie proprietarul bunurilor, fie persoana impozabilă înregistrată conform art. 316 din Codul fiscal, care importă bunuri în România în regimul vamal de perfecționare activă în sistem de rambursare, prevăzut la art. 114 paragraful 1 lit. (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, în vederea prelucrării, cu condiția ca bunurile rezultate ca urmare a acestor operațiuni să fie reexportate în afara Uniunii Europene sau să fie achiziționate de către persoana impozabilă respectivă. În situația în care bunurile rezultate în urma prelucrării nu sunt reexportate în afara Uniunii Europene, prestatorul de servicii care a importat bunurile în România în vederea prelucrării pierde dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente importului, cu excepția cazului în care achiziționează bunurile rezultate în urma prelucrării sau refacturează valoarea bunurilor importate în vederea prelucrării și taxa pe valoarea adăugată aferentă către proprietarul bunurilor, caz în care refacturarea întregii valori a bunurilor este avută în vedere doar în scopul taxei pe valoarea adăugată, neimplicând existența unei tranzacții comerciale. În situația în care locul prestării este considerat a fi în România conform prevederilor art. 278 din Codul fiscal, dacă bunurile rezultate în urma prelucrării nu sunt reexportate în afara Uniunii Europene, prestările de servicii de prelucrare nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată. Dacă serviciile sunt prestate către un beneficiar persoană impozabilă, stabilit în alt stat membru, locul prestării se consideră în statul membru în care este stabilit beneficiarul conform art. 278 alin. (2) din Codul fiscal și în condițiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol, serviciile fiind neimpozabile în România. Totuși, prestatorul nu are obligația de a depune declarația recapitulativă prevăzută la art. 325 din Codul fiscal, dacă prestarea de servicii este scutită de TVA în statul beneficiarului.
(3) Scutirea de taxă prevăzută la alin. (1), pentru prelucrarea bunurilor mobile corporale achiziționate din România sau din alte state membre ori importate de către clientul care nu este stabilit în România, se justifică de prestatorul serviciilor cu următoarele documente:
a) contractul încheiat cu clientul care nu este stabilit în România;
b) factura pentru serviciile de prelucrare efectuate;
c) copie de pe unul dintre următoarele documente:
1. certificarea încheierii operațiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declarației vamale de export pe cale electronică; sau
2. exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declarație de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieșire.
(4) Scutirea de taxă prevăzută la alin. (1), pentru prelucrarea bunurilor mobile corporale importate de către prestatorul de servicii, se justifică de prestator cu următoarele documente:
a) contractul încheiat cu clientul care nu este stabilit în România;
b) factura pentru serviciile prestate;
c) autorizația de perfecționare activă în sistem de rambursare;
d) declarația vamală pentru regimul vamal de perfecționare activă în sistemul de rambursare;
e) dovada exportului/reexportului bunurilor rezultate în urma prelucrării, care confirmă că acestea au părăsit teritoriul vamal comunitar, reprezentată de unul dintre următoarele documente:
1. certificarea încheierii operațiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declarației vamale de export pe cale electronică; sau
2. exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declarație de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieșire.
Exemplul 1: A facturează către B servicii de confecționare produse textile, materiile prime fiind achiziționate din Franța de către client, respectiv de B. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Elveția. Locul prestării serviciilor fiind în România conform art. 278 alin. (6) din Codul fiscal, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în afara Uniunii Europene, A trebuie să justifice scutirea de TVA, întrucât ar fi avut obligația plății taxei dacă operațiunea nu ar fi fost scutită de taxă.
Exemplul 2: A facturează către B servicii de confecționare produse textile, materiile prime fiind achiziționate din Franța de către client, respectiv de B. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Italia. Locul prestării serviciilor se consideră a fi în Italia, conform art. 278 alin. (2) din Codul fiscal și în condițiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol, serviciile fiind neimpozabile în România. Deși operațiunea reprezintă o prestare intracomunitară de servicii, prestatorul nu are obligația de a depune declarația recapitulativă prevăzută la art. 325 din Codul fiscal, dacă prestarea de servicii este scutită de TVA în statul beneficiarului, respectiv în Italia”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 6 se modifică și va avea următorul conținut:
„Art. 6
(1) Sunt scutite de taxă, potrivit prevederilor art. 294 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, prestările de servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile achiziționate ori importate în vederea prelucrării în România și care ulterior sunt transportate în afara Uniunii Europene de către prestatorul serviciilor sau de către client, dacă acesta nu este stabilit în România, ori de altă persoană în numele oricăruia dintre aceștia. Scutirea de taxă pe valoarea adăugată prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal se aplică prestărilor de servicii de prelucrare și în cazul în care prestatorul de servicii care efectuează aceste servicii în baza unui contract încheiat cu un client nestabilit în România achiziționează sau importă bunuri în vederea încorporării în produsul prelucrat ori în vederea utilizării în legătură directă cu produsele prelucrate. Scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal se aplică pentru prestările de servicii pentru care locul prestării se consideră în România, conform prevederilor art. 278 din Codul fiscal, și se justifică conform prevederilor alin. (3). Orice bun încorporat în produsul prelucrat, ambalajele sau alte bunuri utilizate în legătură directă cu produsul prelucrat sunt accesorii serviciilor realizate și nu vor fi tratate ca livrări de bunuri, ci ca fiind parte a serviciului prestat.
(2) În cazul bunurilor importate în România în vederea prelucrării, calitatea de importator o poate avea, conform titlului VII din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, cu modificările și completările ulterioare, fie proprietarul bunurilor, fie persoana impozabilă înregistrată conform art. 316 din Codul fiscal, care importă bunuri în România în vederea prelucrării, cu condiția ca bunurile rezultate ca urmare a acestor operațiuni să fie transportate în afara Uniunii Europene sau să fie achiziționate de către persoana impozabilă respectivă. În situația în care bunurile rezultate în urma prelucrării nu sunt transportate în afara Uniunii Europene, prestatorul de servicii care a importat bunurile în România în vederea prelucrării pierde dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente importului, cu excepția cazului în care achiziționează bunurile rezultate în urma prelucrării sau refacturează valoarea bunurilor importate în vederea prelucrării și taxa pe valoarea adăugată aferentă către proprietarul bunurilor, caz în care refacturarea întregii valori a bunurilor este avută în vedere doar în scopul taxei pe valoarea adăugată, neimplicând existența unei tranzacții comerciale. În situația în care locul prestării este considerat a fi în România conform prevederilor art. 278 din Codul fiscal, dacă bunurile rezultate în urma prelucrării nu sunt transportate în afara Uniunii Europene, prestările de servicii de prelucrare nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată. Dacă serviciile sunt prestate către un beneficiar persoană impozabilă, stabilit în alt stat membru, locul prestării se consideră în statul membru în care este stabilit beneficiarul conform art. 278 alin. (2) din Codul fiscalși în condițiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol, serviciile fiind neimpozabile în România. Totuși, prestatorul nu are obligația de a depune declarația recapitulativă prevăzută la art. 325 din Codul fiscal, dacă prestarea de servicii este scutită de TVA în statul beneficiarului.
(3) Scutirea de taxă prevăzută la alin. (1), pentru prelucrarea bunurilor mobile corporale achiziționate din România sau din alte state membre ori importate în vederea prelucrării în România, se justifică de prestatorul serviciilor cu următoarele documente:
a) contractul încheiat cu clientul care nu este stabilit în România;
b) factura pentru serviciile de prelucrare efectuate;
c) documente din care să rezulte că bunurile prelucrate au fost transportate în afara Uniunii Europene de către prestatorul serviciilor sau de către client, dacă acesta nu este stabilit în România, ori de altă persoană în numele oricăruia dintre aceștia, conform prevederilor art. 2 alin. (2)-(4).
Exemplul 1: A facturează către B servicii de confecționare produse textile, materiile prime fiind achiziționate din Franța de către client, respectiv de B. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Elveția. Locul prestării serviciilor fiind în România conform art. 278 alin. (6) din Codul fiscal, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în afara Uniunii Europene, A trebuie să justifice scutirea de TVA, întrucât ar fi avut obligațiaplății taxei dacă operațiunea nu ar fi fost scutită de taxă.
Exemplul 2: A facturează către B servicii de confecționare produse textile, materiile prime fiind achiziționate din Franța de către client, respectiv de B. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Italia. Locul prestării serviciilor se consideră a fi în Italia, conform art. 278 alin. (2) din Codul fiscalși în condițiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol, serviciile fiind neimpozabile în România. Deșioperațiunea reprezintă o prestare intracomunitară de servicii, prestatorul nu are obligația de a depune declarația recapitulativă prevăzută la art. 325 din Codul fiscal, dacă prestarea de servicii este scutită de TVA în statul beneficiarului, respectiv în Italia”.
Art. 8 alin. (1^1) din Instrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată (introdus prin OMFP nr. 2148/2020)
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 8, după alin. (1) se introduce un nou alineat, alin. (1^1), cu următorul conținut:
„(1^1) În sensul art. 294 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, navele utilizate preponderent în poziție imobilă pentru a explora/exploata zăcăminte de hidrocarburi în mare nu sunt considerate nave atribuite navigației în largul mării, astfel cum s-a pronunțatși Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-291/18 «Grup Servicii Petroliere SA»”.
Despre autor:
Redacția ProLege
Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.Vă recomandăm:
