Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, la 70-a aniversare

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

1. Anul acesta marcăm cea de-a 70-a aniversare a activității științifice a Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”, desfășurată sub auspiciile Academiei Române^[1], cel mai înalt for științific și cultural al țării, fiind, după expresia lui Dimitrie Gusti, „farul luminos, care să arate și să lumineze drumul bun de urmat și căile rele de ferit”. Documentele timpului atestă faptul că, în anul 1953, s-a decis înființarea Institutului de Cercetări Juridice, (I.C.J.) prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 419 din 14 decembrie 1953, urmând ca activitatea efectivă a Institutului să înceapă la data de 1 ianuarie 1954. Din anul 2006 poartă numele academicianului Andrei Rădulescu^[2], personalitate complexă și reprezentativă a culturii juridice românești, magistrat de prestigiu, profesor universitar de drept, membru titular și Președinte al Academiei Române (1946-1948).

2. Într-un asemenea context aniversar, considerăm că este un prilej de a trăi și de a retrăi împreună un trecut, care, în decursul timpului (un drum care nu a fost neted, lipsit de asperități – au fost necesare multe eforturi, sacrificii incalculabile au trebuit să fie făcute) a trebuit să oscileze de multe ori între obligativitate și permisivitate, între realitate și ireal, reușind totuși să formeze o echipă de performanță științifică juridică de excelență pe plan național și internațional. De aici, este și angajamentul nostru de a acționa din datorie pentru ceea ce facem pentru institut și din respectul nostru profund față de FONDATORII Institutului – OAMENI, VALORI, REPERE. Erau, le dăm aici numele ca generațiile viitoare să le cinstească cum se cuvine memoria: academicianul Andrei Rădulescu – Președinte^[3] și ca membri: Ion Gherghe Maurer^[4] – directorul I.C.J., Traian Ionașcu, Rusu Dragoș, Vântu Ion, Barasch Eugen, Cristian Iosif, Eliescu Mihail^[5], Fodor Iosif, Glaser Edvin, Popescu Tudor, Bartfeld Leo – reprezentantul Universității din Iași, Ceterchi Ion din partea Universității din Cluj. Alături de aceștia mai făceau parte din acest consiliu delegați (câte unul pentru fiecare instituție) ai următoarelor organizații: Direcția treburilor juridice a Consiliului de Miniștri, Ministerul de Justiție, Comisia Controlului de Stat, Tribunalul Suprem, Procuratura Generală, Arbitrajul de Stat și Universitatea C.I. Parhon din București, care, au promovat și practicat teoria constantelor dreptului^[6] asigurând astfel, continuarea tradiției științifice naționale^[7] în domeniul științei dreptului – astfel cum s-a mai subliniat – noi suntem trecători, dar ea rămâne întotdeauna a neamului^[8].

3. În același timp, aducem onoruri justificate, demult argumentate, și unor foști cercetători din cadrul Institutului, personalități de frunte ale vieții juridice, de la care am învățat, de – a lungul anilor și care ne-au inspirat: Sofia Popescu; George Antoniu^[9]; Otilia Calmuschi; Stanciu Cărpenaru, Vasile Stănescu; Marilena Uliescu, Dumitra Popescu, Ion Dogaru și acad. Paul Mircea Cosmovici^[10] și care merită cu prisosință omagiul acestei aprecieri. Fără îndoială, ei vor rămâne veșnic în memoria noastră și a generațiilor care ne vor urma. Acestor magisteri de care încă se mai bucură și astăzi Institutul li s-au adăugat și cercetătorii: Rodica Mihaela Stănoiu; Nicolae Volonciu, Liviu Pop, toți însuflețiți de dorința generoasă de a ridica prestigiul științei juridice și de a contribui la activitatea Institutului. Nu în ultimul rând, aducem mulțumirile noastre și distinșilor cercetători asociați voluntari care și-au făcut debutul în institut și care, suntem convinși, că vor continua să colaboreze cu noi.

4. Astfel, s-a împlinit un vis al generațiilor trecute care au constituit Institutul^[11], dar și al generațiilor de astăzi care și-au propus să continue valoroasa tradiție juridică a înaintașilor. În felul acesta, precum o ștafetă Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române va reuși să treacă de la o generație la alta, și să stea, la un nivel de performanță științifică de excelență. Este firesc ca în această goana torțelor, pe care o reprezintă nu numai viața, ci și știința dreptului, făclia să treacă de la cei cu experiență la cei care acum se ridică – tinerii- și, prin urmare, este bine ca aceia, care pornesc astăzi pe calea științei dreptului, să găsească sprijin la aceia care, pe aceeași cale, i-au precedat. Practic, considerăm că fiecare dintre noi s-a hrănit cu ceea ce dobândiseră alții înainte atât pe plan științific, cât și moral. Așa de pildă, noblețea, respectul, răbdarea, colegialitatea, modestia, blândețea, omenia, generozitatea, cinstea, curajul, demnitatea, abnegația și competența, rămânând ca un îndemn constant la perseverență și devotament față de cercetarea științifică. O astfel de școală dezvoltă atașamentul, respectul până la venerație, legături trainice, definitorii, potențând astfel vocația și energia iradiantă, virtuțile sufletești.

5. Faptul că eu și alți colegi din institut facem parte dintr-o generație a tranziției, suntem obligați din datorie să asigurăm puntea între ceea ce a fost înainte (mare prin trecutul lui^[12]) și ceea ce va trebui să fie. Sperăm și noi, așa cum spera și academician Andrei Rădulescu, ca Institutul să devină și mai mare în viitor pentru binele și mândria neamului nostru. Așadar, să nu încercăm să suprimăm istoria institutului. Ci dimpotrivă, să folosim cunoașterea trecutului institutului pentru a prevedea viitorul și a-l călăuzi. Este cuvenit cinstirea prinosului de trudă exemplară al înaintașilor noștri, de altfel, și Cicero spunea că: recunoștința este mama tuturor virtuților.

6. Înainte de a vedea ce face Institutul, să vedem, însă, ce este Institutul.

Misiunea Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române^[13] este consacrată cercetării științifice fundamentale și de perspectivă în domeniul fenomenelor și concepțiilor juridice și având ca obiect principal progresul gândirii juridice române, perfecționarea continuă a legislației în toate domeniile, interpretarea și aplicarea corectă a legislației, interpretarea și aplicarea justă a legilor. De aici, rezultă ideea deosebit de valoroasă că nu se poate concepe drept fără cercetare științifică. În acest sens, știința pregătește, pe plan de teorie, materialele pentru reglementarea practică. Utilitatea cercetării fundamentale este pusă în evidență și de numeroși specialiști. De exemplu, Tinbergen care a primit în anul 1969 premiul Nobel pentru științe economice-arată că, cercetarea trebuie să treacă, în principiu, prin faza fundamentală, pentru a furniza substanța aplicațiilor. Alt autor (Bautry) consideră că, cercetarea fundamentală are o „rentabilitate directoare”. Pe de altă parte, în elaborarea proiectelor de cercetare în domeniul juridic este necesară o activitate specială de înțelegere, a mecanismelor de funcționare a structurilor sociale și de modalitatea de integrare a lor în coordonatele unei optime funcționalități. Tocmai prin programul pe care îl propune în fiecare an, aprobat de Biroul Prezidiului Academiei Române, Institutul este singura autoritate științifică și morală publică incontestabilă, care, neafiliată politic și independentă, poate aduna cele mai importante forțe creatoare în lucrările științifice de cercetare privind dinamica dreptului în România. Astfel, cercetarea științifică juridică este introducerea – necesară – la elaborarea măsurilor concrete^[14].

7. La împlinirea a șapte decenii de activitate de cercetare științifică, este oportun să oferim o analiză, fie și succintă, a principalelor etape și obiective ale Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române evaluând realizările de până acum și conturând direcțiile viitoare. Această abordare urmărește să evidențieze atât ceea ce s-a realizat, cât și activitățile curente ale Institutului, adică ce s-a făcut și ce se face în Institut?

8. Aruncând o privire retrospectivă, afirmăm că, activitatea Institutului, cunoaște două mari perioade: prima, cuprinsă între 1954 și 1989^[15], marcată puternic de tarele ideologice ale vremii, care și-au pus din plin amprenta și asupra demersului de cercetare^[16], și cea de-a doua, post – 1990, în curs, deschisă afirmării și în domeniului dreptului, a unei școli de cercetare libere^[17]. Așa se face că nu putem prezenta, în articolul de față, marele număr de monografii, tratate^[18] și studii publicate în decursul celor șaptezeci de ani de activitate științifică a Institutului, contribuții originale care au dat expresie efortului creator al cercetătorilor^[19]. Totuși, trebuie să precizăm că, în perioada cât Ion Gheorghe Maurer a fost președinte al Consiliului de Miniștri, Institutul de Cercetări Juridice era consultat cu regularitate asupra soluțiilor legislative care se preconizau de organele conducătoare ale statului, promovând în aceste consultații ideile de mai sus, reușind să contribuie la o anumită stăvilire a tendințelor extremiste, abuzive și de dispreț față de ordine și legalitate, care se manifestau uneori chiar peste voința președintelui Consiliului de Miniștri.

Ulterior, profesorul Traian Ionașcu^[20], directorul acestei instituții făcând un bilanț al contribuțiilor cercetării științifice la dezvoltarea științei juridice de existență a Institutului de Cercetări Juridice, sublinia contribuția la perfecționarea caracterului social politic și al conținutului normativ al reglementărilor adoptate în cei 15 ani de la înființare. Profesorul cita, printre reușitele noii conduceri a statului, restrângerea folosirii legii penale ca o consecință a restrângerii funcției de reprimare a claselor răsturnate de la putere, proces reflectat și prin depenalizarea unor fapte, prin înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea administrativă sau disciplinară, ca și prin creșterea rolului organelor obștești de influențare. Într-adevăr, în perioada care s-a scurs, activitatea de cercetare a înregistrat, un progres atât sub aspectul tematicii, cât și al nivelul lucrărilor științifice elaborate, al eficienței lor practice, al ecoului lor în țara și străinătate. Ceea ce vrem să însemnăm aici sunt numai câteva din rezultatele cercetărilor efectuate publicate sub forma de monografii, tratate, culegere de studii, la edituri și în reviste din țară sau străinătate.

Impactul acestor lucrări elaborate în cadrul I.C.J. au fost încoronate prin premiile Academiei Române, ale asociațiilor profesionale de profil, revistelor de specialitate, etc.

De asemenea, meritul Institutului de Cercetări Juridice în această perioadă a fost și acela de a fi oferit locuri de muncă unor valoroase cadre didactice și de cercetare, compromise din punct de vedere politic, dar care au acceptat să se supună disciplinei și planurilor de cercetare ale Institutului și să participe la realizarea programelor sale de cercetare.

Remarcăm și preocuparea Institutului de Cercetări Juridice de a păstra, în limitele posibilităților, o anumită independență față de excesele unor activiști de partid. Pe drept cuvânt, profesorul George Antoniu sublinia că și în aceste condiții și controverse Institutul de Cercetări Juridice și-a orientat corect cercetările asupra fenomenului juridic, abordând teme fundamentale care ilustrau tocmai acele elemente de continuitate (constante) și de rezolvare larg democratică a problemelor sociale cu care era confruntată țara noastră^[21].

O foarte importantă linie de activitate, pe care nu o pierdem nici un moment din vedere, este aceea a colaborării, internațional. Elita Institutului a militat continuu pentru păstrarea principiilor, a tradițiilor, pentru o încercare de conectare cu zone de studiu din afara țării. În acest sens, este elocvent să amintim că, până în anul 1977 singurul membru titular român la Academia Internațională de Drept Comparat de la Haga era cercetătorul Traian Ionașcu. Apoi, au fost Yolanda Eminescu și prof. Ioan Ceterchi, ca membri titulari.

Este necesar să mai subliniem și faptul că de la înființarea Institutului de Cercetări Juridice, România a fost reprezentată la toate congresele Academiei Internaționale de Drept Comparat. Interesul participării române în cadrul Congreselor Academiei nu rezultă numai din faptul că ea oferă un cadru remarcabil de continuitate pentru a face cunoscute dreptul și realizările institutului pe plan internațional, dar și pentru că Academia Română colaborează atât de strâns cu alte instituții, de pildă, cu Asociația Internațională de științe juridice de pe lângă UNESCO constituită în anul 1950, încât ședințele consiliului acestei Asociații (care are un program și finanțarea de lucrări juridice și efectuarea de cercetări individuale în statele membre) au loc cu prilejul Congreselor Academiei de la Haga.

Nu am putea omite, dintre manifestările de relativă independență ale Institutului în acele timpuri, spiritul critic al lucrărilor elaborate în cadrul acestuia, nu numai față de teoriile și concepțiile din tarile nesocialiste, dar chiar față de unele concepții extremiste ale unor juriști din țările socialiste, cercetătorii români invocând, printre altele, și particularitățile naționale ca temei al deosebirilor existente în legislație și în practica juridică față de unele țări socialiste.

Așa cum se știe, această relativă posibilitate a Institutului de Cercetări Juridice, de a-și păstra o anumită independență față de organele politice, s-a datorat în mare măsură sprijinului primit din partea lui Ion Gheorghe Maurer, creatorul acestui institut, personalitate politică lucidă și cu o mare competență în domeniul dreptului.

9. Se poate observa că recunoașterea trecutului îndeamnă însă la conturarea viitoarele preocupări ale cercetării științifice fundamentale în domeniul dreptului, în condițiile unor procese noi care au loc la nivelul întregii societăți, ca urmare a evoluțiilor spectaculoase din domeniul Inteligenței Artificiale, biologiei, științelor comunicării și informaticii, dar și în alte domenii precum parapsihologia. Este suficient să menționăm controversele existente în lumea juridică în legătură cu implicarea inteligenței artificiale, globalizarea, ingineria genetică, donarea, progresele informaticii, tehnologia teleportării, robotizarea, atacurile cibernetice, influențarea artificială a climei, artistice și altele. Am adus ca exemplu cercetările din domeniul parapsihologiei, unde se constată existența unor persoane care au capacitatea de a influența gândurile și deciziile altor persoane fără a utiliza hipnoza. Asemenea fenomene inexplicabile pot determina influențarea unor persoane să comită încălcări ale legii fără ca acestea să aibă o contribuție reală în formarea sau realizarea gândurilor criminale. În cazul în care fenomenele, cum ar fi ipoteza uciderii unei victime cu gândul, ar putea fi explicate, vor apărea noi probleme legate de responsabilitatea penală. De exemplu, o cercetătoare de la un institut din Birmingham a demonstrat că unele persoane au capacitatea de a insufla gânduri ucigașe cu efecte necondiționate. Studiile referitoare la comportamentul moral al oamenilor sunt fascinante, constatându-se că aplicarea unor câmpuri magnetice asupra unei anumite zone a creierului poate modifica semnificativ comportamentul moral al unei persoane, chiar și în cazul individului cu o moralitate desăvârșită. Interesante sunt și concluziile cercetărilor de știință asupra globalizării, tendință care se manifestă nu numai în privința proceselor economice, dar și în ce privește evoluția dreptului, existând tendința evidentă de unificare a legislațiilor din diferite domenii pentru a face față unor fenomene sociale globale inclusiv criminalitatea organizată la nivel european și mondial. Implicit cercetarea științifică va căpăta noi dimensiuni și semnificații.

10. În aceeași ordine de idei sunt de relevat și sublinierile privind abordarea de către cercetarea științifică a problemelor esențiale, majore ale realități, temeinica înțelegere și justa interpretare a legilor, înlăturarea contradicțiilor care se manifestă în mod inerent în prezent. Niciodată nu a fost nevoie, în drept, de mai multă pasiune de muncă, de mai multe cunoștințe, de mai mult elan. Pentru acestea, preocuparea de juridic este, trebuie să fie o preocupare dominantă.

În acest sens, Institutul de Cercetări Juridice prin cercetătorii săi și membrii Academiei Române, reușesc să-i insufle viață și să facă simțită prezența în viața socială, științifică și culturală a țării.

Pentru școala juridică românească, Institutul de Cercetări Juridice, reprezentă și în această perioadă foarte complicată, o șansă unică, nu doar pentru ceea ce unii ar numi supraviețuire, ci probabil o oază științifică, un loc deosebit a continuității valorile juridice, locul de unde vine lumina științifică. Orice lege se bazează pe o anumită viziune și concepție despre OM, SOCIETATE, despre valorile care trebuie promovate și cultivate. Așa se explică că, Institutul trăiește prin calitatea oamenilor lui, încă de la înființarea Institutului, cercetarea în domeniul dreptului a avut o bază teoretică fundamentală, care a stimulat realizarea unor valoroase opere științifice în toate ramurile dreptului la nivel național și, totodată apreciate corespunzător la nivel european și internațional. Prin urmare, cercetarea juridică este una dintre formele de referință ale cercetării în domeniul științelor sociale.

11. Activitatea Institutului de Cercetări Juridice s-a desfășurat – și se desfășoară – și pe alte planuri. De pildă, printre preocupările prioritare ale Institutului sunt: organizarea și perfecționarea activității de doctorat; postdoctorat prin pregătirea postdoctoranzilor; sunt organizate anual manifestări științifice ale Institutului^[22] etc. Nu am urmărit, însă, să expunem întreaga activitate științifică. Am urmărit să indicăm unele dintre liniile principale. Și, totodată – cel puțin asupra câtorva puncte – ideile generale după care această activitate se conduce. Activitate prin care cercetătorii din Institut s-au străduit și se vor strădui din ce în ce mai mult să dea expresie îndrumărilor Academiei Române, concepției generale asupra activității de cercetare științifică, orientării pe care aceasta o imprimă și modelelor constante pe care ni le oferă. Toate aceste orientări fundamentale se înfăptuiesc consecvent și în munca cercetătorilor din domeniul dreptului și ca atare, aducem în acest fel un omagiu celui mai prețios personalități creatoare, omului de știință.

12. În prezent, cercetare științifică juridică are caracter fundamental (inductiv) și aplicativ, (deductiv), cerință imperioasă a legăturii tot mai strânse a științei cu practica socială desfășurată în cadrul Institutului, instituție cu rol coordonator și stimulator al investigației științifice juridice din întreaga țară, poate să aducă o contribuție notabilă la problemele juridice care au loc în țara noastră. Amplificarea acestei contribuții este condiționată însă și de repunerea acestei instituții în drepturile ei firești revenirea la statutul ei de reorganizare de la înființare. În perspectivă, aceasta ar implica atragerea unor noi specialiști de valoare, de cercetători permanenți, personal de înaltă calificare, precum și integrarea bibliotecii în rețeaua de hub-uri ale altor biblioteci naționale și internaționale de specialitate etc. Pornind de la analiza realizărilor obținute până acum de Institut și în perspectivă s-ar impune ca și dependențe ierarhice ca Institutul să aibă, la rândul său filiale în centrele mari științifice (Iași, Cluj, Craiova, Timișoara etc.), spre a fi în măsură să-și exercite efectiv rolul de coordonator național al cercetării științifice juridice, sub auspiciile Academiei Române. Ne bucură reușitele de până acum și privim cu încredere anii care vor urma.

13. Cu perseverență și devotament față de cercetarea științifică, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române va dobândi statutul și prestigiul care i se cuvin, acum la împlinirea la 70 de ani de la creare să-i urăm: VIVAT, CRESCAT, FLOREAT!

---