Instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii de divorţ. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 403/2019

NCPC: art. 114, art. 915 – 998

Obiectul prezentului regulator de competență îl reprezintă conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Judecătoria Alexandria, în legătură cu soluționarea cauzei având ca obiect ordonanță președințială – stabilire domiciliu provizoriu minor.

În speță, se constată că pe rolul Judecătoriei Timișoara a fost înregistrat, la aceeași dată cu cea a înregistrării ordonanței președințiale (26 octombrie 2018), Dosarul nr. x/2018, având ca obiect divorț și ca părți pe A. și B., astfel cum rezultă din programul de evidență informatizată a activității instanțelor Ecris.

Temeiul juridic al ambelor cereri se încadrează în „Procedura divorțului”, reglementată în Titlul I al Cărții a VI-a intitulată „Proceduri speciale”, motiv pentru care, potrivit regulii „specialia generalibus derogant”, prevederile cuprinse în art. 915 – 998 C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale, care se aplică cu prioritate față de reglementările similare care nu privesc procedura divorțului.

În conformitate cu dispozițiile art. 920 C. proc. civ., în procedura divorțului, „instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei”.

Prin urmare, textul anterior redat condiționează inițierea procedurii ordonanței președințiale de existența unui proces de divorț pendinte, așa cum este cazul în speță.

În procedura divorțului, măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obișnuit ar intra în competența instanței de tutelă potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanței președințiale în temeiul art. 920 C. proc. civ. care, ca normă specială, se va aplica cu prioritate față de art. 114 C. proc. civ.

Astfel, în raport de norma legală anterior redată, instanța învestită cu soluționarea acțiunii de divorț este competentă să soluționeze și cererile formulate pe cale de ordonanță președințială prin care se solicită luarea unor măsuri provizorii, printre care și stabilirea locuinței copiilor minori.

Având în vedere dispozițiile art. 920 C. proc. civ., cum procesul de divorț dintre părțile din prezenta cauză se află pe rolul Judecătoriei Timișoara, față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.