Instanța competentă să soluționeze recursul în casație. Respingerea contestației la executare (NCPP, VCP)

24 mai 2019
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 205

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 436/2017

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 597 alin. (1) sau (6), art. 598 alin. (1); VCP: art. 713

Conform art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Alin. (2) al aceluiași articol, prevede că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În speța de față, ne aflăm în situația prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestatoarea invocând o nelămurire cu privire la Decizia penală nr. 325 din 22 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Menționăm că o contestație la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive, prin care s-a soluționat cauza în fond, iar ea trebuie făcută numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Astfel, în analiza temeiniciei contestației la executare se vor avea în vedere motivele limitativ prev. de dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., fiind irelevant faptul că se invocă anumite argumente care țin de fondul cauzei întrucât este inadmisibil să se individualizeze pedeapsa deoarece s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

În concret, deși se invocă motivul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv o nelămurire cu privire la decizia penală atacată, în fapt, contestatoarea, prin susținerile sale dorește o reindividualizare a pedepsei complementare pe care o execută.

În acest sens, instanța arată că prin cererea formulată de contestatoare, prin invocarea formală a disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu se solicită lămurirea dispozitivului deciziei atacate, ci aplicarea pedepsei complementare în alte limite, respectiv suspendarea obiectului de activitate privind comerț, și nu activității privind închirierii utilajelor și bunurilor imobile proprii.

Prin decizia contestată, Înalta Curte a menținut pedeapsa complementară aplicată de către instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Iași.

Cu privire la acest aspect, instanța de apel a reținut că „Împrejurarea că SC A. SRL se află în procedura de reorganizare nu împiedică aplicarea pedepsei complementare a suspendării activității pe timp de 1 an întrucât societatea a fost folosită în mod expres în vederea comiterii de infracțiuni”.

Astfel, se constată că nu există nicio nelămurire în ceea ce privește hotărârea care se execută, atât în dispozitivul, cât și în considerentele hotărârii menționându-se că pedeapsa complementară aplicată persoanei juridice SC A. SRL o reprezintă suspendarea activității persoanei juridice, prev. de art. 713 C. pen. din 1969, pe o durată de 1 an.

În situația în care instanța s-ar fi orientat către teza a II-a a art. 713 C. pen. anterior, respectiv suspendarea uneia dintre activitățile persoanei juridice, atunci ar fi fost făcută această clarificare, cu indicarea activității a cărei suspendare ar fi urmat să opereze ca efect al aplicării pedepsei complementare.

În consecință, Înalta Curte constată că nu este necesară lămurirea dispozitivului hotărârii penale pronunțate de Înalta Curte întrucât instanța, prin nemenționarea unei alte alternative în temeiul art. 713 din C. pen. anterior, a înțeles să dispună suspendarea activității persoanei juridice contestatoare, stabilind termenul de 1 an de zile pentru pedeapsa complementară aplicată.

Astfel, solicitarea contestatoarei privind lămurirea hotărârii penale nr. x/2017 în sensul în care pedeapsa complementară a suspendării activității pe perioada de un an nu se aplică activității privind închirierea utilajelor și bunurilor imobile proprii, ci doar activității privind comerț în desfășurarea cărora au fost săvârșite infracțiunile, reprezintă, practic, o solicitare de reindividualizare a pedepsei complementare pe care o execută persoana juridică, fapt ce ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

Mai mult decât atât, cu privire la solicitarea contestoarei privind aplicarea pedepsei complementare a suspendării activității pe o perioadă de un an doar activității de comerț și nu activității privind închirierea utilajelor și bunurilor imobile proprii, instanța constată că, în mod subiectiv, contestatoarea apreciază că pedeapsa complementară nu ar trebui aplicată și activității privind închirierea utilajelor și bunurilor imobile proprii întrucât, prin valorificarea acestor active financiare ale persoanei juridice, aceste activități se circumscriu actelor de comerț astfel încât nu se poate aprecia că se impune menționarea numai a suspendării activității de comerț ca pedeapsă complementară aplicată contestatoarei SC A. SRL.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 597 C. proc. pen., va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea SC A. SRL prin administrator judiciar D. SPRL împotriva Deciziei penale nr. 325/A din data de 22 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/45/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Instanța competentă să soluționeze recursul în casație. Respingerea contestației la executare (NCPP, VCP) was last modified: mai 22nd, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Gânduri (ne)juridice DIN LUMEA JURIDICA

Vezi tot

Abonează-te la newsletter