Insolvenţa persoanelor fizice prin prisma reglementărilor cuprinse în Legea nr. 151/2015: Scopul legii, principiile, domeniul de aplicare, formele procedurii şi iniţierea procedurii. Câteva aspecte cu privire la minusurile şi beneficiile aduse de lege

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Spre deosebire de țările europene, a căror legislație pro­tejează consumatorii inclusiv prin intermediul unor dispo­ziții care reglementează falimentul personal și anularea totală sau parțială a datoriilor pe care aceștia nu le pot acoperi, până de curând, legislația română nu prevedea nicio cale de salvare pentru debitorii persoane fizice care nu‑și puteau onora obligațiile către bănci și alți creditori. Soluțiile puse la dispoziție de către bănci, precum refinan­țarea, rescadențarea sau restructurarea creditelor, nu făceau decât să mărească costul total al creditului.

Țările europene, prin legislația adoptată în domeniul insol­venței persoanelor fizice, urmăresc să protejeze debi­torii supraîn­datorați, să le acorde șansa „reabilitării” și reintegrării sociale și economice, prin așa‑numita „new chance”, cu menținerea unui nivel de trai rezonabil și descăr­carea de datoriile imposibil de achitat. Dezideratul urmărit de majoritatea legislațiilor europene constă în echilibrarea relațiilor între necesitatea creditorilor de a‑și recupera creanțele și imposibilitatea debitorilor de a‑și achita datoriile, cu finalitatea reinserției sociale și financiare a debi­torului persoană fizică de bună‑credință.

Spre deosebire de majoritatea țărilor europene, în România nu exista o legislație în vigoare care să se aplice în mod efectiv și care să prevadă posibilitatea persoanelor fizice de a intra în procedura de faliment personal și de a beneficia de o reducere a plăților.

Până la finele anului 2017, legislația română permitea creditorilor să urmărească debitorii până la sfârșitul vieții, într‑o procedură de executare silită individuală, care se putea întinde pe o perioadă de câțiva ani, la finalul căreia creditorul putea avea neșansa de a nu‑și recupera creanțele, integral sau parțial, astfel că procedura se transforma într‑una dăunătoare, consumatoare de timp și păguboasă. În afară de creditori, procedura de executare silită individuală afectează în mod special debitorul, care se poate afla în diverse situații de genul celor generate de șomaj, probleme medicale grave, supraîndatorare din cauze independente de voința celui care le‑a contractat, cum este cazul celor care au contractat credite în CHF.

Ca urmare, intrarea în vigoare a Legii insolvenței persoanelor fizice începând cu 1 ianuarie 2018 nu numai ca este un pas important legislativ, așteptat de foarte mulți debitori persoane fizice, dar este și o șansă acordată acestora de a finaliza o etapă cu consecințe păgubitoare și chiar nefaste și de a se reintegra în mediul social și economic, inclusiv în beneficiul societății din care aceștia fac parte.

Astfel, România are, fără îndoială, nevoie de o lege a insol­venței persoanelor fizice, fiind până la apariția Legii nr. 151/2015 una dintre țările cu o legislație restrictivă în tratarea supraîn­datorării persoanelor fizice.

Mai mult, conform unui studiu^[1] al London Economics (LE) pentru Financial Services User Group (FSUG), un grup de experți constituit de Comisia Europeană pentru consultarea în problemele ce țin de protecția consu­matorilor de servicii finan­ciare, românii îndatorați se regăseau printre cei mai dezavantajați consumatori din Europa.

Legea insolvenței persoanelor fizice nr. 151/2015^[2], o lege de protecție socială, se adresează persoanelor fizice de bună‑credință, ale căror datorii provin din neachitarea la timp a ratelor bancare contractate în vederea achiziționării unui serviciu sau produs personal sau din activitățile care urmăresc satisfacerea unor nevoi personale, cum ar fi restanțele la furnizorii de utilități.

Procedurile reglementate de această lege se aplică debitorului persoană fizică simplu particular sau consumator, ale cărui obligații nu rezultă din exploatarea unei întreprinderi, în sensul art. 3 C. civ.^[3].

Deși a fost publicată în M. Of. din 26 iunie 2015, traseul parcurs până la intrarea în vigoare, 1 ianuarie 2018, a fost extrem de anevoios, Legea presupunând o anumită infrastructură, fără de care aplicarea acesteia este imposibilă.

Inițial, Legea trebuia să intre în vigoare, potrivit art. 93, la 6 luni de la data publicării sale, cu excepția art. 92 (care vizează constituirea comisiilor de insolvență, modul de întocmire a primei liste a administratorilor și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice, precum și constituirea secțiunii „Debitori – persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploa­tarea unei întreprinderi” în cadrul Buletinului procedurilor de insolvență), care ar fi trebuit să intre în vigoare la 3 zile de la publicarea legii în M. Of.

Ca urmare, actul normativ trebuia să intre în vigoare în 26 decembrie 2015, însă acesta nu avea norme de aplicare la acel moment.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 61/2015^[4], termenul de intrare în vigoare prevăzut la art. 93 teza întâi a fost prorogat până la data de 31 decembrie 2016.

În 22 ianuarie 2016 s‑a publicat, în Monitorul Oficial, H.G. nr. 11/2016^[5] privind constituirea comisiilor de insolvență la nivel central și teritorial prevăzute de Legea nr. 151/2015. Hotărârea de Guvern prevedea înființarea comisiilor de insolvență la nivel central și teritorial, ca etapă premergătoare implementării Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice.

Conform hotărârii menționate, comisia de insolvență la nivel central urma să fie alcătuită din cinci membri titulari și cinci supleanți, numiți pentru un mandat de 3 ani, în maximum 30 de zile de la publicarea în M. Of. a actului normativ. Aceștia trebuiau desemnați de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (în prezent, Ministerul Muncii și Justiției Sociale – n.r.), Oficiul Național al Registrului Comerțului și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. La nivel teritorial se constituiau comisiile de insolvență formate din reprezentanți ai Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (în prezent, Ministerul Muncii și Justiției Sociale – n.r.), Ministerului Finanțelor Publice și Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor. Activitatea comisiilor la nivel central și teritorial urma să fie sprijinită de un aparat tehnic, ale cărui atribuții erau stabilite de actul normativ.

Cu toate acestea, Legea insolvenței persoanelor fizice nu a intrat în vigoare nici la 31 decembrie 2016, astfel că prin O.U.G. nr. 98/2016^[6] a fost amânată din nou aplicarea actului normativ până la 1 august 2017.

Însă, s‑a mai făcut un pas înainte, astfel că prin H.G. nr. 419/2017 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare, care au fost publicate în M. Of. nr. 436 din 13 iunie 2017, cuprinzând un număr de 47 de articole.

Normele metodologice stabilesc aplicarea legii cu privire la modalitatea de desfășurare a ședințelor de conciliere, precum și modul de comunicare cu debitorul și creditorii, tipurile onorariilor pentru administratorul procedurii și lichidator, precum și cuantumul minim și maxim al acestor onorarii.

Ulterior, s‑a prorogat din nou intrarea în vigoare a legii, astfel că în M. Of. nr. 614 din 28 iulie 2017 a fost publicată O.G. nr. 6/2017^[7] pentru prorogarea termenului de intrare în vigoare a Legii nr. 151/2015: termenul de intrare în vigoare prevăzut la art. 93 teza întâi s‑a prorogat până la data de 1 ianuarie 2018, dată la care legea a intrat în vigoare.

Decizia a fost luată de executiv, având în vedere complexi­tatea domeniului reglementat de această lege, precum și punctul de vedere al Consiliului Superior al Magistraturii, care în ședința din 4 iulie 2017 a hotărât „sesizarea Ministerului Justiției în vederea amânării din nou a intrării în vigoare a Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice, pentru adoptarea măsurilor ce se impun pentru pregătirea tuturor instituțiilor și autorităților publice implicate în procedura de insolvență, atât sub aspect funcțional, cât și organizatoric”.

Astfel, s‑a ajuns la situația în care, deși avem o lege a insolvenței persoanelor fizice îndelung așteptată, Legea a intrat în vigoare și totuși este inaplicabilă. De ce este inaplicabilă? De ce până la acest moment nu avem dosare în derulare, deși din verificările efectuate pe portalul instanțelor de judecată, pe rolul Judecătoriei Constanța a fost înregistrată o cerere de deschidere a procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active, în care nu a putut fi desemnat un lichidator? Sunt întrebări pertinente, la care se așteaptă un răspuns. Unul dintre motivele acestor întârzieri este constituirea cu dificultate a comisiilor de insolvență la nivel local, la care se depun dosarele de insolvență, dar și faptul că până la acest moment nu s‑a publicat Lista administra­torilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice.

I. Scopul Legii nr. 151/2015

Cu privire la insolvența persoanelor fizice, pe plan interna­țional sunt recunoscute două tipologii principale de insolvență a persoa­nelor fizice:

– modelul anglo‑american, numit fresh start, și

– versiunea continental‑europeană, cunoscută și sub denu­mirea fresh start meritat.

Conform modelului anglo‑american, aproape orice debitor persoană fizică poate beneficia de efectele legii, în schimb, de a doua procedură, adoptată de majoritatea statelor europene în materie de insolvență a persoanelor fizice, poate beneficia doar debitorul care a ajuns în situația imposibilității de plată a dato­riilor curente din cauze independente de voința sa sau datorită lipsei de previziune, cu condiția ca acesta să fie de bună‑credință.

Legea nr. 151/2015 are la bază aceeași concepție a debitorului persoană fizică de bună‑credință, astfel că dispo­zițiile legii nu sunt aplicabile și debito­rului de rea‑credință.

Potrivit art. 1 din Lege, scopul este reprezentat de instituirea unei proceduri colective „pentru redresarea situației financiare a debitorului persoană fizică” de bună‑credință, acoperirea într‑o măsură cât mai mare a pasivului acestuia și descărcarea de datorii, în condițiile acestui act normativ.

Așadar, scopul legii îl reprezintă:

– redresarea situației financiare a debitorului persoană fizică;

– acoperirea într‑o măsură cât mai mare a pasivului acestuia;

– descărcarea de datorii a debito­rului de bună‑credință.

Comparativ cu legea insolvenței pro­fe­sioniștilor, se poate observa faptul că și Legea nr. 151/2015 tratează același fenomen, respectiv insol­vența unui debitor, însă între scopurile avute în vedere există o diferență semnifi­cativă.

Astfel, în timp ce procedura insolvenței profesioniștilor are ca scop acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia, procedura insolvenței persoanei fizice are ca obiectiv redresarea situației financiare a debitorului persoană fizică, de bună‑credință, ale cărui obligații nu rezultă din exploatarea de către acesta a unei întreprinderi, acoperirea într‑o măsură cât mai mare a pasivului acestuia și descărcarea de datoriile reziduale.

Noua Lege a insolvenței persoanelor fizice nr. 151/2015 reglementează trei forme ale procedurii de insolvență:

– procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor;

– procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active;

– procedura simplificată de insolvență.

Astfel, putem observa că între insolvența persoanelor fizice și insolvența profesioniștilor reglementată de Legea nr. 85/2014 există anumite similitudini.

O persoană fizică ale cărei obligații nu rezultă din exploatarea unei întreprinderi are la dispoziție două mari modalități de atingere a scopului legii:

1) Procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, care are ca scop redresarea financiară a debitorului. Această procedură este asemănătoare cu procedura de reorganizare judiciară, reglementată de Legea nr. 85/2014.

2) Procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active, prin care toate bunurile și/sau veniturile urmăribile ale debitorului sunt lichidate pentru acoperirea pasivului. Și această procedură are corespondent în Legea nr. 85/2014, respectiv în procedura de faliment.

Pe lângă aceste două forme, pe care le putem considera ca principale ale procedurii de insolvență, mai există o a treia:

3) Procedura simplificată de insolvență, care se aplică anu­mitor categorii de debitori care îndeplinesc următoarele condiții: cuantumul total al obligațiilor debitorului să fie de cel mult 10 salarii minime pe economie, debitorul să nu aibă bunuri sau venituri urmăribile, debitorul să aibă peste vârsta standard de pensionare sau să‑și fi pierdut total ori cel puțin jumătate din capacitatea de muncă. Având în vedere condițiile stricte stabilite de lege pentru ca un debitor persoană fizică să acceadă la această formă a procedurii, considerăm că nu vor fi multe persoane fizice care se vor califica pentru a beneficia de această a treia modalitate de realizare a scopului general al procedurii^[8].

II. Principiile Legii nr. 151/2015

Potrivit art. 2, Legea insolvenței persoanelor fizice este guver­nată de următoarele principii (8 principii):

1. Acordarea unei șanse debitorilor de bună‑credință de redresare a situației financiare, prin intermediul unui plan de rambursare a datoriilor.

2. Facilitarea negocierii/renegocierii amiabile a creanțelor și a încheierii unui acord al creditorilor cu debitorul asupra planului de rambursare a datoriilor.