Insolvenţă; Antrenarea răspunderii materiale. Prescripţia extinctivă a dreptului la acţiune. Diferenţa între actul de procedură îndeplinit de părţi şi drepturile procedurale ale părţilor (Art. 139 din Legea nr. 85/2014)

1 mart. 2016
Vizualizari: 4726
  • Legea nr. 85/2006: art. 139

Potrivit definiției date de literatura de specialitate, „actele de procedură” reprezintă operațiunile juridice și înscrisurile făcute de participanții la proces, în legătură cu activitatea lor procesuală.
Sunt drepturi procedurale (exemplificativ): dreptul de a adresa cereri instanței, dreptul de a participa la judecată, dreptul la apărare, dreptul de a fi reprezentat, dreptul de a solicita cheltuieli de judecată și dreptul de a formula căi de atac sau de a solicita executarea silită și dreptul subiectiv, ca fiind posibilitatea subiectului activ, în limitele normei juridice de drept procedural, de a avea o anumită conduită.
Distincția se impune pentru a releva faptul că actul de procedură constituie posibilitatea juridică de punere în valoare a dreptului procedural în cadrul unui proces, deci materializează activitatea procedurală a părților, exercitată în limitele drepturilor procedurale.
Potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2006, acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
În speță se constată că deschiderea procedurii insolvenței s-a dispus prin sentința 281din 10 octombrie 2005, astfel încât, formularea unei astfel de cereri după o perioadă de cca. 7 ani nu mai poate fi făcută, fiind prescrisă, creditoarea nefăcând niciun fel de dovezi cu privire la data la care a cunoscut numele persoanelor considerate vinovate de apariția stării de insolvență, cu atât mai mult cu cât aceste persoane și-au încetat activitatea în cadrul societății debitoare imediat după deschiderea procedurii.
Așadar, nu este reală afirmația potrivit căreia momentul în care ar putea fi cunoscută paguba este cel în care patrimoniul este complet lichidat și se stabilește dacă prin lichidarea activelor se acoperă pasivul, întrucât acest moment reprezintă, procedural, în spiritul legii insolvenței, momentul în care se întocmește raportul cauzal, adică Raportul amănunțit privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, fiind irelevant în cauză faptul că fostul administrator judiciar nu a făcut astfel de mențiuni în raportul întocmit.

(C. Ap. Suceava, S. a II-a civ., dec. nr. 265 din 13 noiembrie 2015)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Nu aveți acces la acest articol!!!

Insolvență; Antrenarea răspunderii materiale. Prescripția extinctivă a dreptului la acțiune. Diferența între actul de procedură îndeplinit de părți și drepturile procedurale ale părților (Art. 139 din Legea nr. 85/2014) was last modified: martie 1st, 2016 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: