Înscrierea titlurilor în Registrul Național de Publicitate Mobiliară – condiție pentru începerea executării silite

19 oct. 2020
Articol UJ Premium
2 voturi, medie: 4,50 din 52 voturi, medie: 4,50 din 52 voturi, medie: 4,50 din 52 voturi, medie: 4,50 din 52 voturi, medie: 4,50 din 5 (2 votes, average: 4,50 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
2.386 views
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Problematica supusă analizei se circumscrie modului de interpretare și aplicare a noilor prevederi ale Legii nr. 297/2018 referitoare la înscrierea titlurilor executorii în Registrul Național de Publicitate Mobiliară (RNPM) și efectele pe care le produc aceste noi prevederi cu privire la procedura de executare silită.

Campanie Craciun UJmag 2020

 Noua reglementare a art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018

Legea nr. 196/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2018 privind Registrul Național de Publicitate Mobiliară și pentru abrogarea O.G. nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor și efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (publicată în M. Of. nr. 822 din 8 septembrie 2020)[1], prin art. I pct. 4, a modificat art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018[2] în sensul că:

„Înscrisurile sub semnătură privată care, potrivit legii, sunt valabil încheiate și au caracter de titlu executoriu, pot fi puse în executare numai sub condiția înscrierii în Registru”[3].

Interpretarea și aplicarea acestui text de lege în noua formă adoptată de legiuitor impun următoarele distincții și precizări:

(i) Înscrierea în Registru a înscrisurilor sub semnătură privată nu este o condiție pentru dobândirea caracterului executoriu al acestora

• Interpretarea literal-gramaticală

Din însăși interpretarea literal-gramaticală a textului rezultă, ostensibil, că înscrierea în Registru se impune doar înscrisurilor sub semnătură privată care (deja) sunt titluri executorii, cerința înscrierii excedând sferei condițiilor executorialității și vizând, astfel, o cerință subsecventă/suplimentară celei privind executorialitatea.

Textul, în aceeași formă evidentă, arată că înscrierea în Registru constituie o condiție pentru „punerea în executare” a acestor înscrisuri, care deja constituie titluri executorii, fiind obligatorie distincția dintre caracterul executoriu al unui înscris și punerea în executare a acestuia.

• Interpretarea istorică

În procesul de dezbatere și adoptare parlamentară a Proiectului de Lege privind modificarea Legii nr. 297/2018, în prima procedură a fost adoptată în Camerele Parlamentului o formă inițială (intermediară)[4] a art. 4 alin. (3) din această lege, care prevedea:

„Contractele de ipotecă mobiliară, precum și înscrisurile sub semnătură privată pentru care legea solicită realizarea formalităților de publicitate sunt titluri executorii sub condiția înscrierii în Registru.”

Însă, în procedura controlului aprioric de constituționalitate (la sesizarea Guvernului Român), Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 238/2020 (M. Of. nr. 666 din 28 iulie 2020) a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat, printre altele, că dispozițiile art. I pct. 4 [cu referire la art. 4 alin. (3)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2018 sunt neconstituționale.

Această formă (intermediară) a art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, sancționată de Curtea Constituțională, impunea, într-adevăr, condiția înscrierii în RNPM a înscrisurilor sub semnătură privată și a contractelor de ipotecă mobiliară pentru însăși dobândirea caracterului lor executoriu („sunt titluri executorii sub condiția înscrierii în Registru”).

Curtea Constituțională, în par. 47-56 ale Deciziei nr. 238/2020 a sancționat această reglementare intermediară atât cu privire la înscrierea contractelor de ipotecă mobiliară, cât și cu privire la înscrisurile sub semnătură private, reținând că:

Videoconferința regională de insolvență Buzău

– „Legea criticată leagă caracterul executoriu al contractului de ipotecă mobiliară de publicitatea sa; or, forța executorie derivă din forța obligatorie a contractului, iar nu din opozabilitatea acestuia. (…) În accepțiunea legii criticate, înscrierea în Registru devine o condiție de executorialitate, în schimb, potrivit Codului civil, aceasta rămâne o cerință de opozabilitate a contractului de ipotecă mobiliară, care exclude posibilitatea atașării acestei cerințe a semnificației executorialității” (par. 49).

– „Textul criticat stabilește caracterul de titlu executoriu al unui înscris prin transformarea unei cerințe de opozabilitate întruna de executorialitate, ceea ce înseamnă că nu ține seama de natura înscrisului (ci numai de forma sa) și lasă loc interpretării că înscrisurile sub semnătură privată, indiferent dacă au sau nu aptitudinea de a fi puse în executare, ar dobândi caracterul executoriu prin înscriere în Registrul Național de Publicitate Mobiliară; o atare interpretare nu poate fi primită, executorialitatea neputând fi conferită decât de legea specială ce instituie regimul unui anumit tip de înscris sub semnătură privată în raport cu actul juridic” (par. 56).

Așadar, după ce Curtea Constituțională a sancționat viciul de neconstituționalitate al art. (4) alin. (3) din Legea nr. 297/2018 – în forma intermediară din prima procedură de dezbatere și adoptare a Proiectului de Lege –, legiuitorul, dând efect statuărilor Curții Constituționale, a abandonat viziunea inițială care tindea să condiționeze caracterul executoriu al înscrisurilor de însăși înscrierea în RNPM, în noua procedură de dezbatere parlamentară, a adoptat forma actuală a art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, formă care, în mod necesar, nu mai poate condiționa executorialitatea înscrisurilor de înscrierea acestora în RNPM.

Astfel, interpretarea textului, din perspectiva evoluției procesului legislativ ce a stat la baza adoptării textului art. 4 alin. (3), în forma actuală, confirmă translația de la forma intermediară (sancționată de Curtea Constituțională) la forma actuală, care se dorește a fi una în care cerința înscrierii în RNPM nu este una atașată executorialității, ci doar demersului de punere concretă în executare a titlului executoriu.

• Interpretarea teleologică

În paradigma rațiunii și scopului reglementării formei actuale a art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 – cu valorificarea interpretării literal-gramaticale și a celei istorice –, trebuie constatat că legiuitorul a urmărit să dea art. 4 alin. (3) o formă în acord cu statuările Curții Constituționale, căutând, pe de o parte, să abandoneze conținutul și semnificația textului în forma intermediară (ce atașa cerința înscrierii înscrisurilor de însăși executorialitatea acestora), iar, pe de altă parte, să releve această distincție necesară între executorialitatea unui înscris și cerința ulterioară a punerii în executare.

În același registru al interpretării teleologice, trebuie constatat că legiuitorul a intenționat să modifice sfera efectelor pe care înscrierea în Registru le produce asupra anumitor înscrisuri.

Astfel, dacă, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 196/2020 (11.09.2020), art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 prevedea doar că, prin înscrierea în Registru a titlurilor executorii constatate prin înscrisuri sub semnătură privată, acestea satisfac condiția legală privind formalitățile de publicitate, forma actuală a art. 4 alin. (3) lărgește sfera efectelor înscrierii în Registru în sensul că doar înscrierea în Registru permite punerea în executare a titlurilor executorii respective.

Cu alte cuvinte, dacă forma anterioară conferea înscrierii în Registru doar efectul satisfacerii condiției formalității de publicitate prevăzut de lege (fiind recunoscută ca o modalitate de realizare a publicității, înscrierea în RNPM nefiind una obligatoriu necesară și exclusivă), în noua sa formă, art. 4 alin. (3) impune ope legis necesitatea înscrierii pentru însăși punerea în executare a titlurilor respective.

Concluzie asupra naturii și efectului cerinței înscrierii în RNPM

Înscrierea înscrisurilor sub semnătură privată în Registru privește doar înscrisurile sub semnătură privată care sunt deja titluri executorii, respectiv doar acele înscrisuri care au dobândit anterior, potrivit legii, caracter executoriu.

Înscrierea nu are nici scopul și nici efectul dobândirii caracterului executoriu al unui înscris[5], ci privește o condiție suplimentară și subsidiară stabilirii caracterului executoriu, vizând doar punerea în executare a titlului[6].

De aceea nu poate fi primită interpretarea că, impunând o cerință suplimentară pentru punerea în executare a unui înscris, legiuitorul a „intrat” în însăși sfera condițiilor pentru care un înscris are forță executorie. Executorialitatea unui înscris conferă titularului acestuia aptitudinea/vocația de a cere punerea în executare (dreptul de a exercita acțiunea executorie), iar punerea în executare este un demers ulterior și distinct de planul condițiilor privind executorialitatea unui înscris. De pildă, un creditor își poate înregistra un contract de locațiune la administrația financiară pentru ca acest înscris sub semnătură privată să aibă caracter executoriu (art. 1.809 C. civ.), însă, dacă nu are încă un interes concret, nu este necesar să-și pună în executare titlul său; iar dacă acest interes apare ulterior, creditorul trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege (doar) pentru punerea în executare a titlului[7].

Căutând, în acest context de analiză, doar configurarea unei paradigme necesare interpretativ-aplicative a acestui text, rămâne totuși nesolubilizată chestiunea utilității înscrierii în Registru[8] a înscrisurilor sub semnătură privată care au caracter executoriu și care, potrivit legii, au dobândit acest caracter tocmai în considerarea anumitor specificități ale acestora prevăzute de lege (e.g., calitatea persoanelor care le încheie, obiectul lor, înscrierea lor în anumite registre, existența datei certe etc).

(ii) Corelația art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 cu prevederile art. 641 C. pr. civ.

Corelația cu dispozițiile art. 641 teza I C. pr. civ. – potrivit cărora înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege – se realizează în planul distincției dintre condiția executorialității înscrisurilor și condiția suplimentară privind punerea în executare a acestora.

Așa cum arătam în alt context[9], art. 641 C. pr. civ. nu face decât să prevadă expres regula potrivit căreia doar atunci când legea prevede expres aceasta înscrisurile sub semnătură privată trebuie înscrise în registre publice pentru a dobândi caracter executoriu[10].

Dimpotrivă, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, așa cum arătam supra, nu are în vedere executorialitatea titlurilor, ci doar condiția suplimentară acesteia, constând în înscrierea în Registru a înscrisurilor respective.

Prin urmare, dacă legea prevede că un înscris sub semnătură privată trebuie înscris într-un anumit registru pentru a fi titlu executoriu, creditorul va fi nevoit să satisfacă această condiție pentru însăși executorialitatea titlului său (art. 641 C. pr. civ.), iar, ulterior, pentru punerea în executare a titlului, va trebui să îl înscrie în RNPM.

De pildă, contractul de arendare încheiat prin înscris sub semnătură privată va fi înscris în registrul Consiliului Local pentru a fi titlu executoriu pentru plata arendei (art. 1.845 C. civ.), iar, ulterior, doar pentru declanșarea executării silite, creditorul va trebui să îl înscrie în RNPM [art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018].


* Este extras din lucrarea E. Oprina, V. Bozeșan, Executarea silită. Dificultăți și soluții practice, Vol. 3, în curs de apariție la Ed. Universul Juridic, București.

[1] Legea 196/2020 a intrat în vigoare la 11 septembrie 2020, având în vedere dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora: „Legile (…) intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, și expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare”.

[2] Precizăm că, prin art. I pct. 1 din Legea nr. 196/2020, a fost modificată și denumirea (titlul) Legii nr. 297/2018, care devine, astfel, Legea nr. 297/2018 privind publicitatea mobiliară.

[3] Forma anterioară a art. 4 alin. (3) a Legii nr. 297/2018 prevedea: „Titlurile executorii constatate prin înscrisuri sub semnătură privată pentru care legea solicită realizarea formalităților de publicitate îndeplinesc această condiție prin înscrierea în Registru”.

[4] O denumim intermediară pentru a o distinge atât de forma anterioară a art. 4 alin. (3), existentă înainte de apariția Legii nr. 196/2020, cât și de forma finală, actuală, a aceluiași articol, instituită prin Legea nr. 196/2020.

[5] În același sens, inclusiv cu privire la alte aspecte ale noii forme a art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, a se vedea precizările (post factum legiferării) inițiatorului proiectului legii de modificare – N. Șerban, Câteva explicații cu privire impactul asupra avocaților și executorilor judecătorești al modificărilor legislative cu privire la Registrul Național de Publicitate Mobiliară, 25.09.2020, www. juridice.ro.

[6] Cu privire la distincția dintre condițiile executorialității și alte condiții formale (de publicitate) subsidiare, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 238/2020, a reținut că: „În schimb, legea criticată stabilește că orice înscris sub semnătură privată pentru care legea solicită realizarea formalităților de publicitate este titlu executoriu dacă este înscris în Registru. O asemenea poziție nu poate fi acceptată, întrucât, pe de o parte, înseamnă că legea atribuie caracter de titlu executoriu oricăror înscrisuri indiferent dacă pot sau nu fi supuse executării și, pe de altă parte, că acordarea caracterului de titlu executoriu nu se realizează în considerarea operațiunii juridice realizate, ci în funcție de forma întocmirii actului. Or, acest din urmă aspect trebuie să fie unul derivat și subsidiar stabilirii caracterului de titlu executoriu al înscrisului prin care este realizată operațiunea juridică, și nu unul principal și care este disociat de aceasta. Prin urmare, numai înscrisul care materializează actul juridic de natură contractuală poate fi titlu executoriu, și nu orice înscris sub semnătură privată supus unei cerințe de publicitate decuplat de natura actului juridic.” (par. 54).

[7] Din păcate, unele opinii și interpretări exprimate în spațiul public cu privire la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 sunt tributare exclusiv tendinței de a releva posibila neconstituționalitate a acestui text, în dauna preocupării juridice necesare pentru identificarea unei paradigme utile pentru interpretarea și aplicarea acestui text, care, până la o eventuală constatare a neconstituționalității sale, se impune a fi aplicat în mod concret în practică.

[8] Identificarea unei utilități juridice a înscrierii în Registru nu poate fi realizată nici prin lecturarea expunerii de motive ce a stat la baza proiectului legii modificatoare și nici a precizărilor ulterioare ale inițiatorului legii (N. Șerban, Câteva explicații cu privire impactul asupra avocaților și executorilor judecătorești al modificărilor legislative cu privire la Registrul Național de Publicitate Mobiliară, 25 septembrie 2020, www. juridice.ro).

[9] E. Oprina, V. Bozeșan, Comentarii privind modificările aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 17/2017 în Codul de procedură civilă; actualizat la 20 aprilie 2017 (ed. îngrijită de V. Bozeșan), Ed. Solomon, București, 2017, pp. XII-XIII; E. Oprina, V. Bozeșan, Analiza ultimelor modificări aduse în materia procedurii civile și a executării silite, în special, prin Legea nr. 17/2017, disponibil pe www.universuljuridic.ro (25 martie 2017) și pe www.juridice.ro (22 martie 2017); E. Oprina, V. Bozeșan, Caracterul executoriu al contractelor de credit și al contractelor de asistență juridică: reafirmarea evidenței prin negarea atribuirii apocrife, disponibil pe www.universuljuridic.ro (4 aprilie 2017) și pe www.juridice.ro (2 aprilie 2017).

[10] „Art. 641 C. pr. civ. vizează îndeplinirea formalităților de publicitate drept condiție de executorialitate a înscrisurilor sub semnătură privată, înscrisuri care sunt determinate expres de lege” (CCR, Dec. nr. 238/2020, par. 55).

Înscrierea titlurilor în Registrul Național de Publicitate Mobiliară – condiție pentru începerea executării silite was last modified: octombrie 19th, 2020 by Vasile Bozeșan

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter