Înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive. Admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea sentinţei penale şi trimiterea cauzei spre rejudecare

• Legea nr. 302/2004: art. 84
• Legea nr. 302/2004: art. 87 alin. (1) lit. c)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. b)

Prin sentința penală nr. 36 din 21 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 decembrie 2019 de către autoritățile judiciare din Italia – Tribunalul Matera, Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R. MOD 21-179/2019 R.G.G.I.P. pe numele persoanei solicitate A. .

A revocat măsura controlului judiciar dispusă față de persoana solicitată prin încheierea nr. 10 din data de 6 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

A constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost privată de libertate de la 23 ianuarie 2020 până la 6 februarie 2020, inclusiv.

În temeiul art. 109 alin. (4) din Legea nr. 302/20004 cu referire la art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010, a solicitat Biroului Național SIRENE întreprinderea demersurilor necesare pentru adăugarea unui indicator de validitate la semnalarea din SIS introdusă de autoritățile italiene în baza mandatului european de arestare privind pe persoana solicitată A..

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 242 din 21 aprilie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

La data de 23 ianuarie 2020 a fost înregistrată adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. x/2020 prin care s-a înaintat semnalarea Biroului Național Sirene nr. x/SIRENE/ADS din data de 23 ianuarie 2020 transmisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 18 decembrie 2019 de autoritățile judiciare din Italia – Judecătorul Investigațiilor Preliminare de la Tribunalul din Matera în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R. – 179/2019 RG GIP pe numele persoanei solicitate A..

Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 23 ianuarie 2020 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Ordonanța de reținere nr. 5 din 23 ianuarie 2020, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 23 ianuarie 2020, ora 16:17, până la 24 ianuarie 2020, ora 16:17.

Prin Încheierea nr. 7 din data de 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus față de persoana solicitată măsura arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 23 ianuarie 2020 până la data de 6 februarie 2020, inclusiv și s-a stabilit termen pentru prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română.

La data de 3 februarie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 18 decembrie 2019 de către autoritățile judiciare din Italia – Tribunalul Matera, Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R. MOD 21-179/2019 R.G.G.I.P., pe numele persoanei solicitate A..

În cuprinsul mandatului european de arestare se arată că acesta a fost emis în baza ordonanței de aplicare a măsurii preventive a arestului la domiciliu din data de 26 noiembrie 2019 emisă de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Matera în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R. MOD 21-179/2019 R.G.G.I.P. față de A., cetățean român, născut la data de 9 august 1991 în Craiova, cu reședința în Birmingham, Marea Britanie, acesta fiind cercetat pentru săvârșirea a trei infracțiuni de violență sexuală prevăzută de art. 81 alin. (2), art. 609 – octies raportat la art. 609 bis alin. (2) nr. 1, art. 609 ter alin. (1) nr. 1 din C. pen. italian, limita maximă a pedepsei prevăzute de legea statului emitent pentru aceste fapte fiind de 16 ani închisoare, iar durata maximă a măsurii preventive de 4 ani. Se menționează că această măsură preventivă a fost dispusă in absentia, iar persoana solicitată nu a fost citată personal și nici nu a fost informată prin alte mijloace despre data și locul fixate pentru procesul încheiat cu hotărârea pronunțată, însă beneficiază de garanții, în sensul că imediat după predare va fi prezentată judecătorului pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Matera și va fi audiată cu privire la măsură.

Din descrierea faptelor rezultă că persoana solicitată A., în complicitate cu alte persoane, au determinat o minoră cu vârsta sub 14 ani să întrețină și să suporte acte sexuale, profitând de situația sa de inferioritate determinată de un handicap datorită funcției cognitive scăzute. În una dintre cele trei infracțiuni, tânăra a fost constrânsă să întrețină și să suporte acte sexuale sub amenințarea cu acte de violență fizică și divulgarea imaginilor efectuate în timpul întâlnirilor unor terțe persoane, dacă nu ar fi continuat să suporte alte acte sexuale. Aceste fapte au fost săvârșite la data de 6 aprilie 2018 și în următoarele zile din luna aprilie 2018 în localitatea Irsina din Provincia Matera, Italia. În toate cazurile A. a participat activ la comiterea actelor sexuale și la amenințarea cu divulgarea către terțe persoane a imaginilor acelor acte sexuale.

A reținut că autoritatea italiană a înaintat la dosarul cauzei ordonanța de aplicare a măsurii preventive a arestului la domiciliu emisă la data de 26 noiembrie 2019 de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Matera în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R.-179/2019 R.G.G.I.P. față de persoana solicitată A. și a precizat că în legislația italiană măsura preventivă a arestului la domiciliu este considerată drept arest preventiv, ca și măsura arestului preventiv în închisoare. Prin urmare, conform și normelor internaționale privind mandatul european de arestare, ordonanța de aplicare a măsurii preventive a arestului la domiciliu poate sta la baza emiterii mandatului european de arestare.

A apreciat că, din examinarea dispoziții art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004, rezultă că atunci când mandatul european de arestare este emis în scopul efectuării urmăririi penale sau judecății trebuie să aibă la bază un mandat de arestare preventivă național sau o altă hotărâre judecătorească executorie având același efect, care să includă dispoziția de arestare internă pe teritoriul statului membru emitent. Mandatul de arestare preventivă național se emite cu dispoziția de arestare a unei persoane pe teritoriul statului membru UE în conformitate cu legislația internă a acelui stat, legislație care prevede cazurile și condițiile arestării preventive, durata arestării, ordinul de a fi arestată persoana, locul de deținere unde va fi depusă, ceea ce se recunoaște, fără nicio altă formalitate, pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce fiind tocmai hotărârea sau mandatul de arestare preventivă național.

Sub acest aspect, a observat că în jurisprudența Curții Europene de Justiție (cauza Niculaie Aurel Bob-Dogi – C-241/15) a fost interpretat articolul 8 alin. (1) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI în sensul că: 1) noțiunea „mandat de arestare” care figurează în această dispoziție, trebuie înțeleasă ca desemnând un mandat național de arestare distinct de mandatul european de arestare. 2) atunci când un mandat european de arestare care se întemeiază pe existența unui „mandat de arestare” în sensul acestei dispoziții nu cuprinde indicarea existenței unui mandat de arestare național, autoritatea judiciară de executare nu trebuie să îi dea curs dacă, având în vedere informațiile furnizate în aplicarea art. 15 alin. (2) din Decizia-cadru nr. 2002/584, cu modificările ulterioare, precum și toate celelalte informații de care dispune, această autoritate constată că mandatul european de arestare nu este valid întrucât a fost emis fără să fi fost emis în mod efectiv un mandat de arestare național distinct de „mandatul european de arestare”.

A reținut că, din informațiile comunicate de autoritățile judiciare italiene rezultă că la baza emiterii mandatului european de arestare, a cărui executare formează obiectul prezentului dosar, se află ordonanța de aplicare a măsurii preventive a arestului la domiciliu emisă la data de 26 noiembrie 2019 de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Matera în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R. MOD 21-179/2019 R.G.G.I.P. față de A., ordonanță ce nu reprezintă un mandat de arestare național și nici o hotărâre judecătorească având același efect.

Deși în informațiile comunicate, autoritățile judiciare italiene emitente au specificat că măsura preventivă a arestului la domiciliu este considerată drept arest preventiv ca și măsura arestului preventiv în închisoare și, potrivit normelor internaționale privind mandatul european de arestare, ordonanța de aplicare a măsurii preventive a arestului la domiciliu poate sta la baza emiterii mandatului european de arestare, a considerat această mențiune rezultatul unei aprecieri care nu are susținere nici în legislația internă, dispozițiile incidente din legislația italiană nefiind menționate, dar nici în legislația internațională. Aceasta, întrucât, în cazul măsurii preventive a arestului la domiciliu nu se emite mandat de arestare și deci nu se poate pune problema „existenței unui mandat de arestare”, iar prin noțiunea „orice altă decizie judiciară executorie cu același efect”, cuprinsă în art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 584/2002/JAI, se înțelege orice hotărâre care impune o măsură în detenție (cum ar fi de exemplu o hotărâre privind internarea într-un centru de detenție a unui minor), nu și decizii care privesc alte măsuri mai puțin restrictive de drepturi, cum este și cea a arestului la domiciliu.

Față de aceste considerente, a constatat că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 – art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 584/2002/JAI.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestație, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În motivarea contestației s-a susținut, în esență, pe de o parte, că autoritățile judiciare italiene au precizat că „în Italia măsura preventivă a arestului la domiciliu este considerată drept arest preventiv, ca și măsura arestului preventiv în închisoare. Prin urmare, și de asemenea, conform normelor internaționale din mandatul european de arestare, ordonanța de aplicare a măsurii arestului preventiv la domiciliu poate sta la baza emiterii mandatului european de arestare”, se poate concluziona că ordonanța de aplicare a măsurii preventive a arestului la domiciliu emisă la data de 26 noiembrie 2019 față de persoana solicitată A. reprezintă o decizie judiciară executorie, având același efect cu cel al unui mandat de arestare, intrând în sfera de aplicare a art. 1 și 2, așa cum cer dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 584/2002/JAI, iar pe de altă parte, că ordinul de aplicare a măsurii arestării preventive la domiciliul din 26 noiembrie 2019 a fost înlocuit, la cererea procurorului, prin ordonanța de arest preventiv în închisoare, din 21 februarie 2020.

Examinând contestația prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează dreptul la o cale de atac pentru persoana care a fost condamnată penal. Prin urmare, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacră în materie penală obligativitatea dublului grad de jurisdicție doar în procedurile referitoare la soluționarea unei acuzații penale, dar, în măsura în care legislația națională prevede dreptul la căi de atac, acesta reprezintă o garanție în sensul art. 6 din Convenție care trebuie respectată și în cadrul altor proceduri.

În speță, ulterior pronunțării hotărârii contestate, autoritățile italiene au înaintat la dosarul cauzei Ordonanța la cerere pentru înăsprirea măsurii de arest preventiv din data de 21 februarie 2020, emisă de Oficiul Judecătorului pentru Investigații Criminale din cadrul Tribunalului din Matera în cauza nr. 3077/18/R.G.N.R (179/19 R.G.J.I.P) din care reiese că măsura arestului la domiciliu din data de 26 noiembrie 2019, dispusă împotriva persoanei solicitate A., a fost înlocuită cu măsura arestării preventive.

Or, această chestiune nu este una pur formală, ci reprezintă un criteriu esențial, ce nu a fost avut în vedere la pronunțarea soluției contestate, în funcție de care se face aprecierea pe fondul cererii de emitere a mandatului european de arestare, motiv pentru care soluționarea cererii procurorului direct în calea de atac ar aduce atingere dreptului persoanei solicitate de a beneficia de dublul grad de jurisdicție.

În consecință, având în vedere aspectele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, va desființa sentința penală contestată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Sursa informației: www.scj.ro.