Inițiatorii Legii au vorbit în cadrul Conferinței „Totul despre DAREA ÎN PLATĂ” (II)
Conferința „Totul despre darea în plată” a avut loc miercuri, 20 aprilie, la Palatul Parlamentului, și a fost moderată de Alexandru Sandu, Comisia de economie și mediu de afaceri, TNL și Ștefan Spiridon, Comisia de justiție și drepturi cetățenești, TNL.
După rezumatul prezentării domnului avocat Gheorghe Piperea, revenim cu partea a II-a ce conține intervențiile inițiatorilor Legii dării în plată, domnii deputați Daniel Zamfir și Răzvan Mironescu.
Domnul deputat Daniel Zamfir:
Nu e o Lege care a fost gândită împotriva sistemului bancar. E o lege care asigură un echilibru în raportul dintre clienți și bancă.
Oamenii sunt astăzi în necaz și pentru că au luat foarte ușor credite. Un credit se dă, în mod normal, cu două condiții: să ai capacitatea să îl rambursezi, adică să fii bancabil și acel împrumut să fie acoperit cu o ipotecă.
Până acum, toate legile care veneau în Parlament legate de sistemul bancar, chiar Statutul Băncii Naționale a României, erau făcute așa cum dorea conducerea BNR.
Domnul deputat Răzvan Mironescu:
Această lege face, la propriu, diferența dintre viață și moarte dintre anumiți oameni care, în urma aplicării acestei legi, își vor regândi viața de acum încolo, nu ca cei care, din păcate, nu au rezistat presiunii exercitate de bănci, de recuperatorii de creanțe și au recurs la gesturi extreme.
Legea dării în plată nu este o lege socială, ci una comercială care reglementează drepturile dintre doi parteneri: un consumator și un furnizor de servicii.
Legea nu intervine în contracte. Dacă contractele ar fi fost corecte și dacă ar fi existat o protecție corectă din partea autorităților a consumatorului de credite bancare, Legea dării în plată nu ar mai fi fost necesară. Acele contracte au călcat în picioare orice drept al consumatorului. Ca exemplu, un articol dintr-un contract spunea, în mare, că debitorul înțelege că prin semnarea acelui contract renunță la orice drept care decurge din legislația conexă.
👍Vezi și: Ghid practic de punere în aplicare a prevederilor Legii dării în plată
În momentul de față, în Parlament există un proiect de lege care este o transpunere a unei directive europene privind soluționarea alternativă a litigiilor. Este o lege modernă care spune că litigiile legate de protecția consumatorului se pot rezolva, în general, printr-o formă de mediere, în așa fel încât să nu se mai ajungă la instanță.
A fost un «caz școală» despre cum se face o lege printr-un parteneriat între specialiști, politicieni și societatea civilă. Din păcate n-au fost și celelalte părți implicate, respectiv băncile. Mediul bancar nu a avut o atitudine constructivă față de această lege.
Programul „Prima casă”
Rezultatul a fost cel așteptat, iar faptul că programul „Prima casă” a rămas intact a înlăturat una dintre principalele obiecții care ar fi putut aduse Legii, și anume că Legea ar fi putut înăspri condițiile de la „Prima casă”.
Intervenția domnului Daniel Zamfir: Programul „Prima casă” trebuia să rămână sub incidența Legii dării în plată.
Programul „Prima casă” s-a prezentat public ca fiind un program de sprijinire a tinerilor să-și cumpere o casă. El este, de fapt, un program care sprijină băncile. Care este ajutorul pe care îl primesc tinerii în Programul „Prima casă”? Au avantajul că li se acordă credit plătind un avans mai mic, de 5%. Avansul mai mic înseamnă, evident, o rată mai mare.
Ce se întâmplă în situația în care un tânăr, după 10 sau 15 ani, nu mai poate plăti rata? Statul garantează împrumutul cu 50%. Acesta este și motivul pentru care banca acceptă acel avans de 5%, pentru că, practic, banca nu are niciun risc. Banca își recuperează toți banii. De aceea, noi considerăm că Programul „Prima casă” este un Program care susține băncile. În situația de neplată, banca își recuperează banii: 50% plătește statul român, restul și-i recuperează din valorificarea bunului.
Va urma partea a III-a, sesiunea de întrebări și răspunsuri (Q&A).
