Infracțiunile de şantaj, tâlhărie, trafic de migranţi, fals în declaraţii și efectuarea de operaţiuni financiare în scop fraudulos (NCPP, L. nr. 302/2004, L. nr. 1991/1997)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 640/2018

L. nr. 302/2004: art. 84, art. 96 alin. (1), art. 98, art. 103 alin. (6), art. 107 alin. (1), art. 275 alin. (2); L. nr. 1991/1997: art. 12, NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, pe numele persoanei solicitate A., a fost emis un mandat european de arestare, la data de 07.01.2016 de către Procuratura de pe lângă Tribunalul din Padova, Italia, (având la bază sentința penală nr. 796/2007 a Tribunalului Padova, confirmată la data de 28.11.2008 de Curtea de Apel din Veneția, prin decizia penală nr. 2009/020450, definitivă la 20.10.2009), în vederea executării unei pedepse cu închisoarea (de 5 ani 9 luni 10 zile închisoare), aplicată persoanei solicitate pentru săvârșirea a cinci infracțiuni: șantaj, tâlhărie, trafic de migranți, fals în declarații, efectuarea de operațiuni financiare în scop fraudulos, în calitate de complice, prev. de art. 81 alin. (2), art. 110, art. 629 alin. (1), (2), art. 628 alin. (3) nr. 1 C. pen. italian, art. 12 Decret Legislativ nr. 286/1998, art. 12 din Legea nr. 1991/1997, art. 483 C. pen. italian în ref. la art. 76 Decretul Președintelui Republicii nr. 445/2000, constând în aceea că în intervalul mai – august 2007, împreună cu alți participanți, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin intermediul violenței și a amenințărilor, a forțat victimele din localitățile Padova, Parma, Brescia, Verona, Como și altele, din Italia, să îi dea sume necuvenite de bani și a folosit și achiziționat carduri de credit furate și a ajutat la intrarea ilegală de imigranți ilegali, dând declarații false privind aplicarea permiselor de rezidență. Din examinarea prevederilor legale aplicabile, se constată că infracțiunile imputate se regăsește printre cele enumerate în dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din legea anterior menționată, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că nu există motive de refuz dintre cele menționate în art. 98 din aceeași lege.

Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași articol, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

Procedându-se de către instanța de fond la ascultarea persoanei solicitate, la termenul din 19 iunie 2018, aceasta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea, admițând că este persoana menționată în mandat. A precizat, însă că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare italiene.

În ceea ce privește susținerea persoanei solicitate, că dorește amânarea predării până la soluționarea recursului în casație declarat în Italia, în mod corect instanța de fond a apreciat că acesta nu poate constitui un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 302/2004, deoarece înscrisurile depuse nu confirmă grațierea pedepsei, potrivit legislației italiene.

Dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 prevăd că autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare.

Întrucât dispozițiile legale anterior menționate vizează exclusiv situația în care persoana solicitată este condamnată, pentru aceleași fapte și într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene și cum, din actele dosarului, nu se pot identifica dovezi în acest sens, Înalta Curte constată că prevederile art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 nu sunt incidente, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Padova, Italia, cu privire la persoana solicitată A., hotărârea atacată, de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, astfel că motivele de contestație invocate și opoziția la predare nu sunt întemeiate.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 116/P din data de 19 iunie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

Sursa informației: www.scj.ro.