Infracțiunile de omor, încăierare, lovire sau alte violențe și portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase. Respingerea contestației la executare ca nefondată (NCP, NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 285/2020

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 595; NCP: art. 6, art. 38, art. 39, art. 60, art. 188 alin. (1), art. 193 alin. (2), art. 198 alin. (1), art. 372 alin. (1) și (2); L. nr. 302/2004: art. 166 alin. (8) 

Prin decizia penală contestată în prezenta cauză s-a dispus respingerea contestației la executare formulată de contestatorul A., în esență reținându-se că, în speță, cererea contestatorului petent prin care acesta a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 38 și 39 C. pen. privind aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile și contopirea pedepselor pe care le execută în baza acestor dispoziții legale, nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 595 C. proc. pen.

Fără a mai relua argumentele judicios prezentate de prima instanță în cuprinsul hotărârii penale atacate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a apreciat că este nefondată contestația la executare formulată în cauză, întrucât pe această cale nu se poate solicita aplicarea legii penale mai favorabile și nici nu se poate dispune contopirea pedepselor a căror executare s-a dispus prin hotărârea de recunoaștere și transfer – Sentința penală nr. 60 din 27 august2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în Dosarul nr. x/2018, definitivă.

Petentul contestator A. execută în prezent pedeapsa de 15 ani și 4 luni închisoare ce a făcut obiectul procedurii de recunoaștere a hotărârii străine de condamnare pronunțate împotriva sa de autoritățile judiciare din Italia, astfel că prin Sentința penală nr. 60/2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în Dosarul nr. x/2018, în concret, s-a dispus recunoașterea hotărârii de condamnare, transferarea persoanei condamnate și executarea pedepsei totale privative de libertate de 15 ani și 4 luni închisoare (5595 zile închisoare), într-un penitenciar din România.

Procedura de recunoaștere a hotărârii de condamnare se realizează în condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004. Cu ocazia soluționării cererii de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine și transferării condamnatului pentru continuarea executării pedepsei în România, instanța învestită în această procedură nu poate proceda decât la o adaptare a pedepsei conform dispozițiilor art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004.

Adaptarea pedepsei aplicate de instanța străină și care constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare nu poate avea loc decât în procedura recunoașterii hotărârii judecătorești străine. În această procedură controlul de compatibilitate a pedepsei se efectuează în momentul recunoașterii sentinței de condamnare.

Sentința de recunoaștere anterior menționată a fost pronunțată în 2018, așadar ulterior intrării în vigoare a actualului C. pen. ce a avut loc la 1 februarie 2014, astfel că la momentul pronunțării hotărârii de recunoaștere și transfer s-au avut în vedere dispozițiile noului C. pen., reținându-se că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat de autoritățile judiciare italiene își au corespondent în dispozițiile art. 188 alin. (1) C. pen. român actual, art. 198 alin. (1) C. pen. român actual, art. 193 alin. (2) C. pen. român actual și art. 372 alin. (1) și (2) C. pen. român actual.

Totodată, se reține că prin hotărârea pronunțată în străinătate, recunoscută prin sentința penală nr. 60/2018, s-a stabilit un cumul aritmetic al pedepselor, or, în această situație nu se poate dispune de către instanța care recunoaște hotărârea de condamnare o contopire a pedepselor, instanța română având, așa cum s-a arătat, potrivit art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, posibilitatea doar să adapteze pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent.

Potrivit dispozițiile art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, pronunță una din următoarele soluții:

a) dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent;

b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9); […]

Alin. 8 al art. 166 din Legea nr. 302/2004 stabilește că în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

Așa cum s-a reținut în cauză, pedeapsa pe care o execută contestatorul, de 15 ani și 4 luni închisoare, nu depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română care este de 30 de ani închisoare, conform art. 60 C. pen. și nici totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente.

Împrejurarea că autoritățile judiciare străine au stabilit o anumită modalitate de contopire, în speță – cumulul aritmetic, nu poate face obiectul unei contestații întemeiate pe dispozițiile art. 595 C. proc. pen.

Prin urmare, față de cele reținute în cauză, nu se pune problema de aplicarea în cauză a legii penale mai favorabile și de a se constata incidența dispozițiilor art. 38 și 39 C. pen., respectiv a art. 6 C. pen., pe această cale neputându-se dispune contopirea pedepselor conform dispozițiilor din C. pen. român așa cum s-a solicitat de către contestator.

De asemenea, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. (1) din C. pen. în interpretarea dată prin Decizia nr. 13/2014 a Înaltei Curți de casație și justiție pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în condițiile în care pe calea contestației la executare de față se contestă în concret modalitatea de stabilire a pedepsei de către instanța de condamnare, respectiv cea a cumulului aritmetic, aspect care nu poate face obiectul unei astfel de cereri.

În consecință, constatând că soluția contestată în prezenta cauză este legală și temeinică, neexistând motive care să impună reformarea acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei nr. 49/2020 din 26 martie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, ca nefondată.

Față de această soluție, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.