Infracţiuni de vătămare corporală prin neglijenţă, conducerea unui autoturism fără permis de conducere, părăsirea ilegală a locului unui accident și lipsa acordării de prim ajutor. Respingerea contestației ca fiind nefondată

• Legea nr. 302/2004: art. 104 alin. (11)
• Legea nr. 302/2004: art. 109
• Legea nr. 302/2004: art. 114
• Legea nr. 302/2004: art. 117
• Legea nr. 302/2004: art. 58
• Legea nr. 302/2004: art. 84 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 85
• Legea nr. 302/2004: art. 87 alin. (1) lit. e)
• Legea nr. 302/2004: art. 97 alin. (1) pct. 18 teza I
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (1) lit. a) - c)
• NCP: art. 154 alin. (1) lit. d)
• NCP: art. 155 alin. (1)
• NCP: art. 244 alin. (1) şi (2)
• NCP: art. 38 alin. (1)
• NCP: art. 5
• NCPP: art. 16 alin. (1) lit. f)
• NCPP: art. 18
• NCPP: art. 211 - 222
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 396 alin. (1) şi (6)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prin Sentința penală nr. 17/MEA din data de 15 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis cererea autorităților judiciare din Germania și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.01.2023, în temeiul mandatului național de arestare nr. x emis de Tribunalul Districtual Ulm la data de 30.12.2022, pe numele persoanei solicitate A.

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, a luat act că persoana solicitată A. nu a consimțit să fie predată autorităților judiciare din Germania.

În baza art. 109 în referire la art. 104 alin. (10) din Legea 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, cu începere de la data de 15.02.2023 și până la data de 16.03.2023 inclusiv și predarea acesteia către autoritățile judiciare din Germania.

În baza art. 230 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

A luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.

A luat act că persoana solicitată a fost asistată de apărător din oficiu.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei au rămas în sarcina statului.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 158 din 28 februarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

„Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate”. Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

„Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002”, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că în cauza de față, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referință x emis de Tribunalul Districtual Ulm la data de 30.12.2022, față de persoana solicitată A., în vederea cercetării pentru săvârșirea, în calitate de autor, a 6 infracțiuni de vătămare corporală prin neglijență, conducerea unui autoturism fără permis de conducere și părăsirea ilegală a locului unui accident, coroborat cu lipsa acordării de prim ajutor, prev. de secțiunea 21 (1) din Legea Germană de Trafic Rutier, secțiunile 142 (1), 242 (1), 243 (1), 223 (1), 229, 230 (1), 248 b (1), (3), 323 c (1), 25 (2), 52, 53 din C. pen. german.

Situația de fapt, descrisă în cuprinsul mandatului european de arestare, a fost expusă pe larg în sentința penală atacată.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare din Germania îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, inclusiv cea a descrierii faptelor pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte reține că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 18 teza I din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări, iar în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) – c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Deopotrivă, în acord cu prima instanță, în cauză se constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 114 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Potrivit art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, „în situația în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată definitiv de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. Dispozițiile art. 58 alin. (2) – (5) și 7 se aplică în mod corespunzător”.

Situația prevăzută de art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 306/2022, constituie un motiv facultativ pentru autoritatea judiciară română de amânare a predării persoanei solicitate, astfel încât instanța de judecată, analizând actele și lucrările ce însoțesc mandatul european de arestare, are posibilitatea de a amâna această predare în funcție de complexitatea cauzei și stadiul procedurilor.

Astfel, Înalta Curte reține că, într-adevăr, față de persoana solicitată s-a pronunțat de către Judecătoria Tulcea Sentința penală nr. 270 din data de 24 februarie 2023 prin care, în baza dispozițiilor art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale și Decizia nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

În plus, a fost consemnată poziția procesuală a inculpatului A. în sensul că nu a înțeles să solicite continuarea procesului penal, conform dispozițiilor art. 18 din C. proc. pen.

Or, așa cum în mod judicios a reținut instanța de fond, în lipsa menționării unor criterii în funcție de care instanțele ar trebui să aprecieze asupra oportunității amânării predării persoanei solicitate, trebuie analizată complexitatea cauzei în care se solicită punerea în executare a mandatului european de arestare, natura faptelor cercetate de organele judiciare române, precum și situația personală a persoanei solicitate.

Deopotrivă, ținând seama de faptul că în mod inerent până la soluționarea definitivă a acestei cauze penale va trece un interval de timp îndelungat, care s-ar putea prelungi în eventualitatea dispunerii unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate, amânarea predării persoanei solicitate ar îngreuna în mod substanțial soluționarea cauzei instrumentate de autoritățile judiciare din Germania și implicit ar împiedica-o și pe persoana solicitată să-și exercite drepturile procesuale și să-și facă apărări în acea cauză.

Mai mult, instanța de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, dispunând predarea cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.

În ceea ce privește împrejurarea că persoana solicitată nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile germane, declarând în fața Curții de apel că nu dorește să fie predată, Înalta Curte constată că predarea către autoritățile judiciare străine nu este condiționată de acordul de voință al acesteia dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

În ceea ce privește măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte reține că aceasta este obligatorie în situația dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora:

„După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător”.

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât și cu ocazia soluționării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) și 13 din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie și se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea și s-a dispus predarea. În acest sens, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) – (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 – 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că prima instanță, în mod temeinic și legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Germania și, pe cale de consecință, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispozițiilor art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică și legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 17/MEA din data de 15 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.