Infracţiuni de trafic de minori și fals material în înscrisuri oficiale. Solicitarea deducerii perioadei de 72 de ore în care condamnatul a fost reţinut pe teritoriul Spaniei din pedeapsa de 15 ani şi 3 luni închisoare aplicată

• NCP: art. 211
• NCP: art. 39 alin. (1) lit. b)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 36 alin. (1) lit. a)
• NCPP: art. 51 alin. (1) şi (2)
• NCPP: art. 553
• NCPP: art. 598 alin. (1) lit. d)

Prin sentința penală nr. 4/2023 din data de 10.01.2023, Tribunalul Brăila, secția penală, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 a declinat competența de soluționare a contestației la executarea pedepsei formulată de către condamnatul A., în favoarea Curții de Apel Galați.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăila a reținut, în esență, că, la data de 16.11.2022, s-a înregistrat pe rolul instanței, sub nr. x/2022, contestația la executare formulată de condamnatul A., prin care acesta a solicitat deducerea perioadei de reținere de pe teritoriul Spaniei, aferentă intervalului 08.11-11.11.2011, din pedeapsa de 15 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1/F/04.01.2018 a Curții de Apel Galați, rămasă definitivă prin decizia nr. 36/A/13.02.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în procedura recunoașterii hotărârii judecătorești străine, anume sentința penală nr. 25/15 din 15.01.2015 pronunțată de Tribunalul Provincial din Malaga, secția a IX-a, Spania, definitivă la data de 16.03.2016, prin care s-au aplicat condamnatului A. pedepsele de 11 ani pentru infracțiunea de trafic de minori, 11 ani pentru infracțiunea de trafic de minori și 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 118 din 1 martie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Brăila, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este contestația la executare formulată de petentul – condamnat, A., împotriva sentinței penale nr. 1/F/04.01.2018 a Curții de Apel Galați, rămasă definitivă prin decizia nr. 36/A/13.02.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin sentința penală nr. 1/F/04.01.2018 a Curții de Apel Galați, rămasă definitivă prin decizia nr. 36/A/13.02.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost recunoscută sentința penală nr. 25/15 din 15.01.2015 pronunțată de Tribunalul Provincial din Malaga, secția a IX-a, Spania, definitivă la data de 16.03.2016 (prin care s-au aplicat condamnatului A. pedepsele de 11 ani pentru infracțiunea de trafic de minori, 11 ani pentru infracțiunea de trafic de minori și 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale) și adaptată pedeapsa finală pe care o avea de executat condamnatul, în sensul că, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., acesta urma să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare la care se adăuga o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 ani și 3 luni închisoare, în total 15 ani și 3 luni închisoare.

Totodată, s-a dispus transferarea condamnatului A., în vederea executării pedepsei de 15 ani și 3 luni închisoare, deducându-se perioada executată de condamnat în Spania în cuantum de 1936 zile, până la data de 27.02.2017, precum și în continuare de la data de 27.02.22017 până la data recunoașterii.

Condamnatul A. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., prin care a solicitat deducerea perioadei de 72 de ore cât acesta a fost reținut pe teritoriul Spaniei, în intervalul 08.11/11.11.2011, din pedeapsa de 15 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1/F/04.01.2018 a Curții de Apel Galați rămasă definitivă prin decizia nr. 36/A/13.02.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Analizând, în acest context, solicitarea petentului de a se constata o cauză de micșorare a pedepsei, se reține că aceasta se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Deși, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare, pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Spania, Curtea de Apel Galați nu este instanță de executare, în sensul art. 553 și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.

Deși, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine și transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, emițând mandatul de executare a pedepsei, aceasta nu constituie instanță de executare în sensul dispozițiilor C. proc. pen., ci o instanță specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în procedurile reglementate în legea menționată. Incidentele ivite în cursul executării, după rămânerea definitivă a hotărârii curții de apel, implicit contestațiile la executare, vor fi soluționate de către instanțele determinate potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., prin instanță de executare înțelegându-se, instanța ce ar fi judecat infracțiunea în fond (ÎCCJ, s. p., încheierea 2912 din 8 mai 2006; ICCJ, s.p., încheierea nr. 477 din 11 decembrie 2019 pe www.x.ro).

Un raționament similar se regăsește și în Decizia nr. XXXIV/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd că, în ipotezele enumerate, cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen., instanța de executare este, de regulă, instanța primului grad de jurisdicție, legiuitorul stabilind astfel o corelație între competența materială în faza judecății și competența punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelație trebuie avută în vedere și în cazul determinării instanței de executare în cazul hotărârilor pronunțate în străinătate și recunoscute de curțile de apel, conform competenței speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanței de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competența materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura și gravitatea infracțiunilor recunoscute.

Atribuțiile instanței de executare aparțin instanței care ar fi fost competentă să judece cauza în fond, dacă infracțiunea ar fi fost săvârșită pe teritoriul României.

Așadar, în cauza de față, raportat la infracțiunile pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, instanța competentă material să judece cauza în fond, dacă fapta ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, este tribunalul, în raport de dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 211 C. pen.

În consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, instanță căreia i se va trimite dosarul. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.