Drept Penal şi Procesual Penal, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Infracţiuni de trafic de minori și fals material în înscrisuri oficiale. Solicitarea deducerii perioadei de 72 de ore în care condamnatul a fost reţinut pe teritoriul Spaniei din pedeapsa de 15 ani şi 3 luni închisoare aplicată

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!
 

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Brăila, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este contestaţia la executare formulată de petentul – condamnat, A., împotriva sentinţei penale nr. 1/F/04.01.2018 a Curţii de Apel Galaţi, rămasă definitivă prin decizia nr. 36/A/13.02.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin sentinţa penală nr. 1/F/04.01.2018 a Curţii de Apel Galaţi, rămasă definitivă prin decizia nr. 36/A/13.02.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 25/15 din 15.01.2015 pronunţată de Tribunalul Provincial din Malaga, secţia a IX-a, Spania, definitivă la data de 16.03.2016 (prin care s-au aplicat condamnatului A. pedepsele de 11 ani pentru infracţiunea de trafic de minori, 11 ani pentru infracţiunea de trafic de minori şi 1 an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale) şi adaptată pedeapsa finală pe care o avea de executat condamnatul, în sensul că, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., acesta urma să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare la care se adăuga o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 ani şi 3 luni închisoare, în total 15 ani şi 3 luni închisoare.

Totodată, s-a dispus transferarea condamnatului A., în vederea executării pedepsei de 15 ani şi 3 luni închisoare, deducându-se perioada executată de condamnat în Spania în cuantum de 1936 zile, până la data de 27.02.2017, precum şi în continuare de la data de 27.02.22017 până la data recunoaşterii.

Condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., prin care a solicitat deducerea perioadei de 72 de ore cât acesta a fost reţinut pe teritoriul Spaniei, în intervalul 08.11/11.11.2011, din pedeapsa de 15 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1/F/04.01.2018 a Curţii de Apel Galaţi rămasă definitivă prin decizia nr. 36/A/13.02.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Analizând, în acest context, solicitarea petentului de a se constata o cauză de micşorare a pedepsei, se reţine că aceasta se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Deşi, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare, pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Spania, Curtea de Apel Galaţi nu este instanţă de executare, în sensul art. 553 şi art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.

Deşi, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine şi transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, emiţând mandatul de executare a pedepsei, aceasta nu constituie instanţă de executare în sensul dispoziţiilor C. proc. pen., ci o instanţă specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în procedurile reglementate în legea menţionată. Incidentele ivite în cursul executării, după rămânerea definitivă a hotărârii curţii de apel, implicit contestaţiile la executare, vor fi soluţionate de către instanţele determinate potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., prin instanţă de executare înţelegându-se, instanţa ce ar fi judecat infracţiunea în fond (ÎCCJ, s. p., încheierea 2912 din 8 mai 2006; ICCJ, s.p., încheierea nr. 477 din 11 decembrie 2019 pe www.x.ro).

Un raţionament similar se regăseşte şi în Decizia nr. XXXIV/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Stabilind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd că, în ipotezele enumerate, cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen., instanţa de executare este, de regulă, instanţa primului grad de jurisdicţie, legiuitorul stabilind astfel o corelaţie între competenţa materială în faza judecăţii şi competenţa punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelaţie trebuie avută în vedere şi în cazul determinării instanţei de executare în cazul hotărârilor pronunţate în străinătate şi recunoscute de curţile de apel, conform competenţei speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanţei de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competenţa materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor recunoscute.

Atribuţiile instanţei de executare aparţin instanţei care ar fi fost competentă să judece cauza în fond, dacă infracţiunea ar fi fost săvârşită pe teritoriul României.

Aşadar, în cauza de faţă, raportat la infracţiunile pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, instanţa competentă material să judece cauza în fond, dacă fapta ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, este tribunalul, în raport de dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 211 C. pen.

În consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, instanţă căreia i se va trimite dosarul. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.