Infracțiuni de trafic de imigranţi și constituirea unui grup infracţional organizat. Recunoaşterea hotărârii penale definitive privind persoana solicitată și deducerea perioadei în care contestatorul a fost privat de libertate pe teritoriul statului român şi pe teritoriul statului străin

• Legea nr. 302/2004: art. 142 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 156 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 163
• Legea nr. 302/2004: art. 166 alin. (16)
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (3)
• NCP: art. 263 alin. (1) şi (2)
• NCP: art. 367 alin. (1)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prin sentința penală nr. 78 din data de 27 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală în dosarul nr. x/2022, în baza art. 109 raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală a fost respinsă cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 27.07.2022 de către autoritățile judiciare din Franța – Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Douai pe numele persoanei solicitate A..

– constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 27 din 11 ianuarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând sentința penală contestată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație este nefondată, pentru următoarele considerente:

Conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare emitente transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.

Potrivit dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, condițiile pentru recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine sunt:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată a consimțit la executarea pedepsei în România, în afară de cazul în care aceasta, după executarea pedepsei, ar fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

d) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

(2) În cazul în care este incident vreunul din motivele prevăzute la alin. (2), instanța poate dispune recunoașterea numai dacă există convingerea că executarea pedepsei în România ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a persoanei condamnate;

e) executarea în România a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.

Se constată că față de persoana solicitată A. a fost emis la data de 27.07.2022 mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare din Franța – mandatul european de arestare cu referința 22/236; mandatul european are la bază mandatul național de arestare din 11 mai 2022 emis de Tribunalul corecțional al Curții de Apel Douai pe numele persoanei solicitate în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 4 ani închisoare (perioadă rămasă de executat 3 ani și 23 zile închisoare) aplicată definitiv de către respectiva instanță pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de L622-1 alin. (1), (2), (3); L622-51*; L622-3; L 622-5, L622-6, L 622-7 din C. pen. francez.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că persoana solicitată A., care era la data faptelor șofer de camion, făcea parte dintr-o rețea de contrabandiști; acesta transporta ilegal persoane în diverse țări, respectiv persoane originare din Iran, Irak, Kurdistan, Eritreea și Afganistan, pentru a le introduce ilegal în Marea Britanie; persoana solicitată a început să participe la săvârșirea faptelor începând cu luna ianuarie 2019.

La data de 06.02.2019, în timpul unui control în Portul Calais, polițiștii au găsit un imigrant irakian în camionul său, iar la data de 18.04.2019, în cursul unei încercări de traversare prin Rotterdam, polițiștii au descoperit în camionul acestuia 18 imigranți.

În fața primei instanțe, persoana solicitată A. a invocat motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, invocând faptul că este are loc de muncă stabil în România și nu dorește să execute pedeapsa într-un penitenciar din Franța.

Potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, „autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare (…) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent”.

Înalta Curte constată că actele dosarului confirmă susținerile persoanei solicitate, respectiv că este cetățean român, cu domiciliul în România, în Franța neaflându-se nicio persoană apropiată lui.

În aceste condiții, în mod legal, prima instanță a procedat la recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004 a sentinței penale din 13.10.2021 pronunțată de Tribunalul judiciar din Lille (Secția Jurisdicție Inter-Regională Specializată), definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 11.05.2022 de către Curtea de Apel Douai în dosarul nr. x/236), trimisă de autoritățile judiciare franceze la cererea instanței naționale.

Înalta Curte, în baza propriului demers analitic constată că sentința penală pronunțată în străinătate are caracter definitiv și este executorie, faptele pentru care persoanei condamnate A. i s-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare (perioadă rămasă de executat 3 ani și 23 zile închisoare) ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, infracțiunile de trafic de imigranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen., respectiv constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., durata pedepsei pe care trebuie să o execute este compatibilă cu pedeapsa prevăzută de legea română în cazul infracțiunilor de natura celor comise de contestator, neexistând motive de nerecunoaștere și neexecutare din cele prev. de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Cu privire la critica contestatorului în sensul că nu a fost dedusă întreaga perioadă cât a fost arestat se constată că, din certificatul emis de autoritatea judiciară franceză, transmis autorităților române, în limba franceză și tradus în limba română se constată că nu sunt menționate alte perioade de deducere în afara celor deja arătate.

Referitor la solicitarea contestatorului de a beneficia de „bonificația” oferită de legislația statului francez în ceea ce privește liberarea condiționată după executarea a cel puțin jumătate din pedeapsă, se poate aprecia că această instituție a „bonificației” își găsește corespondent, sub aspectul efectelor pe care le produce asupra pedepsei aplicate, în instituția liberării condiționate din legislația națională și reprezintă o vocație la care poate accede persoana condamnată dacă sunt îndeplinite anumite condiții și nu un drept recunoscut acesteia de a i se reduce pedeapsa aplicată.

Prin urmare, se constată că în mod corect prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind persoana solicitată A. și a dedus perioada în care contestatorul a fost privat de libertate pe teritoriul statului român și pe teritoriul statului francez.

Conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004: „În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6) (…)”.

Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, „În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduce durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legii statului emitent”.

Deopotrivă, prin Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituții de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiționată.

Prin raportare la cele anterior arătate se constată că în certificatul menționat la articolul 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 emis în aplicarea sentinței penale din 13.10.2021 pronunțată de Tribunalul judiciar din Lille (Secția Jurisdicție Inter-Regională Specializată), definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 11.05.2022 de către Curtea de Apel Douai în dosarul nr. x, la rubrica „detalii privind durata pedepsei” se arată că: „durata totală a pedepsei (în zile) este de 1440 zile (4ani). Perioada de detenție provizorie în Franța de la data de 17.07.2019 până la 16.07.2020 (în zile: 359 zile). Pedeapsă rămasă de executat: 1081 zile, calculul a fost efectuat la data de 07.12.2022. La rubrica credit de reducere a pedepsei nu este trecută nicio zi.

Ca atare, Înalta Curte reține că din cuprinsul înscrisurilor și datelor comunicate de autoritățile franceze rezultă neechivoc că pedeapsa aplicată (care a fost recunoscută) este cea de 4 ani închisoare din care s-a dedus de la 28.06.2019 până la 16.07.2020 – perioada în care persoana solicitată a fost privată de libertate pe teritoriul statului român (în dosarul penal nr. x/2019 al Curții de Apel Alba Iulia – mandat european de arestare) și pe teritoriul statului francez (după predarea în baza mandatului european de arestare) și începând cu 29.08.2022 la zi (durata arestării provizorii în dosarul pendinte în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare).

În privința perioadei reprezentând, potrivit legislației franceze, „credit de reducere a pedepsei”, aceasta reprezintă un beneficiu condiționat acordat, în timpul executării unei pedepse definitive la închisoare, fiind vorba de un credit de reducere a pedepsei de 3 luni pentru primul an și de 2 luni pentru fiecare an suplimentar. Potrivit datelor comunicate de autoritățile franceze, acest credit poate fi retras în cazul unui comportament necorespunzător în timpul detenției.

„Creditul de reducere a pedepsei” fiind deci o instituție ținând de faza de executare, aplicată condiționat (în funcție de comportamentul persoanei condamnate în timpul detenție) și retractabilă (în funcție de același comportament), instituție care are trăsături asemănătoare liberării condiționate din dreptul intern, o astfel de perioadă nu intră în categoria celor care se impun a fi deduse în procedura recunoașterii hotărârii penale străine.

Astfel, se constată că în certificat nu a fost menționată o altă perioadă care urmează să fie dedusă din durata totală a pedepsei din alte motive decât cele referitoare la perioada totală a pedepsei care a fost deja dedusă prin hotărârea instanței de fond.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 78 din data de 27 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.