Infracţiuni de trafic de droguri de mare risc și deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu. Motive de recurs similare criticilor susţinute de inculpat în faţa instanţei de apel. Respingerea recursului ca fiind nefondat

• Legea nr. 143/2000: art. 2 alin. (1)
• Legea nr. 143/2000: art. 4 alin. (2)
• NCP: art. 38 alin. (1)
• NCPP: art. 118
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 375
• NCPP: art. 433
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 7
• NCPP: art. 447

Prin sentința penală nr. 253 pronunțată la data de 17.11.2022 de Tribunalul Maramureș, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (2) și 10 din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2, alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35, alin. (1) din C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, și 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) din C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, prevăzută de art. 65, alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66, alin. (1), lit. a) și b) din C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A., prin Ordonanța nr. 152-D/P/2019 din data de 25.11.2021 a DIICOT – Biroul Teritorial Maramureș.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea din data de 24 noiembrie 2021.

În temeiul art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice pentru S.N.D.G.J.

În temeiul art. 112, alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 11.905 RON de la inculpatul A..

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 503/RC din 21 septembrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație declarat de inculpatul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării „dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală” și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În cauza pendinte, situația de fapt a fost confirmată de inculpat cu ocazia declarației date în fața primei instanțe, unde acesta a înțeles să se prevaleze de procedura abreviată întemeiată pe recunoașterea învinuirii, prevăzută de art. 375 din C. proc. pen.

Înalta Curte reține că motivele invocate de inculpat în cererea de recurs în casație au fost susținute cu titlu de apărări de fond și în fața instanței de apel, care le-a analizat, în raport, cu probele administrate în cauză și le-a apreciat, ca netemeinice.

O primă critică a vizat faptul că, în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului în raport cu actul material de la punctul 3 lit. a) din rechizitoriu, respectiv că, în perioada 15-18.10.2019 i-a oferit investigatorului sub acoperire autorizat 30 de comprimate ecstasy, în schimbul sumei de 1000 de RON; deoarece acest act material nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, întrucât presupusul act material de oferire nu a depășit stadiul unei promisiuni verbale, efectuate prin intermediul unei convorbiri/discuții, practic constituind o tentativă neidonee, neincriminată de legea penală.

De altfel, și în raport cu actul material descris la punctul 3 lit. b) din rechizitoriu, constând în aceea că la data de 25.10.2019, inculpatul i-a restituit investigatorului suma de 700 RON, încasată de la acesta la data de 15.10.2019 și i-a precizat că pe viitor nu va mai fi nevoie să achite sume în avans, oferind pastile MDMA, a solicitat a se constata că reprezintă o tentativă neidonee, neincriminată de legea penală, având în vedere că a avut loc o discuție din care reieșea o posibilă achiziționare pe viitor a unor substanțe.

Înalta Curte reține că, în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, este incriminată ca trafic de droguri cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept. Alin. 2 incriminează aceleași activități menționate în alin. (1), dar care vizează drogurile de mare risc.

Elementul material al infracțiunii descrise de art. 2 din Legea nr. 143/2000 constă în efectuarea, fără drept, a cel puțin uneia dintre activitățile enumerate de textul incriminator, oferirea fiind una din modalitățile alternative de realizare a elementului material.

Prin oferire se înțelege acțiunea unei persoane de a propune alteia să accepte ceva, de a da ceva unei persoane, de a promite să pună la dispoziție.

În acest context, criticile prezentate de inculpat apar ca nefondate.

În ceea ce privește critica că actul material constând, în aceea că la data de 28.11.2019, inculpatul A. a vândut investigatorului cu suma de 1050 de RON comprimate, în fapt mâncare pentru animale, nu reprezintă o vânzare incriminată de Legea nr. 143/2000; Înalta Curte constată că instanța de apel, analizând aceeași critică, a observat că actul material din data de 28.11.2019 nu a fost menționat în mod distinct la secțiunea privind încadrarea în drept a faptelor imputate apelantului-inculpat, nici în actul de sesizare, nici în considerentele hotărârii atacate, și că la încadrarea în drept a faptelor imputate acestuia s-a reținut acțiunea din ziua următoare, respectiv din data de 29.11.2019, când acesta i-a vândut cu suma de 700 RON investigatorului sub acoperire autorizat 20 de comprimate cu logo-ul L., care conțin 3,4 Methylenedioxymetamfetamine (MDMA), conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. x/23.12.2019.

Referitor la solicitarea de excludere din structura infracțiunii continuate a actelor materiale reținute în relația cu sursa de aprovizionare a acestuia, urmare a declarației de martor date de inculpat în dosarul x/2019 al DIICOT BT Maramureș privindu-l pe numitul M., aspect invocat atât ca motiv de casare cât și ca motiv de apel, Înalta Curte consideră și această critică nefondată.

În acest sens, instanța de apel a constatat în privința actelor materiale contestate pentru acest motiv, că, la punctul 10 din cadrul secțiunii privind încadrarea în drept a faptelor imputate apelantului-inculpat A., atât în rechizitoriu, cât și în considerentele hotărârii primei instanțe, s-a reținut că, în intervalul 28.04.2020 – 30.07.2020, acesta a solicitat, a cumpărat și a deținut în mod repetat (32 de acțiuni) de la M. droguri de risc și de mare risc.

Or, în raport cu această critică, instanța de apel a menționat că în dosarul de urmărire penală se regăsește declarația dată în calitate de martor de către numitul A. în data de 15.03.2019, în dosarul nr. x/2019, declarație prin care nu s-a făcut referire la modalitatea de comitere a faptelor și de efectuare a tranzacțiilor ilegale de droguri de către M.. Mai mult, a observat că numitul A. a fost audiat în calitate de suspect, la data de 01.10.2018, în dosarul nr. x/2018, iar, prin ordonanța din data de 19.11.2021, s-a dispus reunirea cauzei penale nr. 78/D/P/2018 la cauza penală nr. 152/D/P/2019, dosar în care, prin ordonanța din data de 23.09.2019, a fost începută urmărirea penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, și de deținere de droguri de mare risc, pentru consum propriu, prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., ca urmare a sesizării din oficiu a organelor de poliție din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Maramureș cu privire la faptul că numitul A. are preocupări pe linia traficului ilicit de droguri, activitatea sa fiind comisă preponderent pe raza municipiului Baia Mare; indiciile organelor de poliție specializate arătând faptul că activitatea ilicită consta în aceea că persoana în cauză comercializa droguri de mare risc sub formă de comprimate MDMA și cocaină, folosind în acest sens autovehiculul său și numărul de telefon x, prin aplicația WhatsApp. În plus, activitățile inculpatului A. pe linia traficului de droguri au fost relevate și în timpul cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. x/2018, iar, prin ordonanța din data de 28.01.2020, s-a dispus reunirea dosarului penal nr. x/2018 la dosarul nr. x/2019, în cuprinsul acesteia reținându-se că față de numitul A. se efectuează activități de cercetare penală în dosarul nr. x/2019, în care ancheta este avansată, fiind desemnat un investigator sub acoperire, iar, în dosarul nr. x/2018, s-au avut în vedere doar o parte din activitățile trecute ale numitului A., prin intermediul numitului Ori N..

În urma situației de fapt reținută, instanța de apel a constatat că nu poate fi primită aprecierea apelantului-inculpat A. referitoare la faptul că declarația sa, dată în calitate de inculpat, prin care a recunoscut propria implicare în activitatea numitului M., în raport cu care este participant, declarație dată anterior extinderii de acțiune penală cu privire la aceste acte materiale, ar atrage incidența dispozițiilor art. 14 din Legea 143/2000, respectiv că nu se poate reține că aceste acte materiale ar fi fost dovedite cu încălcarea dispozițiilor art. 118 din C. proc. pen.

Cât privește motivul de recurs în casație privind excluderea din structura infracțiunii continuate a actului material din data de 20.12.2019, constând în vânzarea către investigatorul sub acoperire a cantității de 100 pilule MDMA respectiv 1,3 grame amfetamine, contra sumei de 150 RON ca act material de vânzare, Înalta Curte face trimitere la cele reliefate mai sus, respectiv la modalitățile alternative de realizare a elementului material al infracțiunii pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, subliniind că nu prezintă relevanță suma de bani obținută în schimbul intermedierii acestui act de vânzare.

Înalta Curte reține că, în ansamblul lor, motivele invocate de inculpat sunt similare criticilor susținute de acesta în fața instanței de apel, care le-a analizat, în raport, cu probele administrate în cauză și le-a apreciat, ca netemeinice.

În consecință, se constată că prin criticile aduse hotărârii definitive, inculpatul nu a evidențiat elemente de nelegalitate, ci a solicitat o reinterpretare a probelor, prin prisma unor critici comune cu cele formulate cu titlu de motive de apel.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 434/A din data de 10 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, în dosarul nr. x/2022.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B., C. și D., în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.