Infracţiuni de tâlhărie şi omor. Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru predarea temporară (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 871/2020

L. nr. 302/2004: art. 58 alin. (4), art. 93 alin. (1), art. 114; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

În conformitate cu dispozițiile art. 114 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, în cazul amânării predării persoanei solicitate în vederea executării unui mandat european de arestare, la cererea expresă a statului solicitant, persoana poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant. Astfel, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.

O reglementare similară se regăsește și în dispozițiile art. 93 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind predarea temporară în cazul în care mandatul european de arestare este emis de autoritățile române, prin această procedură permițându-se participarea persoanei solicitate la urmărirea penală sau judecată ori ascultarea sa de către autoritățile emitente.

Verificând, în acest context, actele dosarului, Înalta Curte constată, în acord cu cele reținute de instanța de fond, că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru predarea temporară a persoanei solicitate A. autorităților suedeze în perioada 12 ianuarie 2021 – 11 iunie 2021.

Astfel, se constată că Ministerul Public – Procuratura Vest, Parchetul din Uddevalla, Suedia, a solicitat predarea temporară a cetățeanului român A. în vederea desfășurării urmăririi penale în Suedia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie și omucidere, prevăzute de Capitolul 8, art. 6 și Capitolul 3, art. 1 din C. pen. suedez, ca urmare a mandatului european de arestare emis la data de 23 iunie 2020 de către Ministerul Public – Procuratura Vest, Parchetul din Uddevalla, Suedia, în temeiul hotărârii judecătorești de arestare preventivă pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Goteborg, la data de 18 iunie 2020, în cauza B 9705-20, a cărui executare a fost încuviințată prin sentința penală nr. 186/F/23.09.2019 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020. Prin aceeași hotărâre, s-a dispus, totodată și amânarea predării persoanei solicitate până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei de 8 ani și 1 lună închisoare aplicată prin sentința penală nr. 63/05.02.2018 pronunțată de Judecătoria Slobozia definitivă prin decizia penală nr. 1525/A din data de 22.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, modificată prin sentința penală nr. 132 din data de 18.03.2020 pronunțată de Judecătoria Slobozia definitivă prin necontestare, la data de 25.03.2020 (Mandat de Executare nr. 221/2020 din data de 26.03.2020).

În aceste condiții, se observă că, în cadrul acestei cereri, se acordă persoanei solicitate A., care la acest moment se află în executarea unei pedepse aplicate de instanțele naționale, posibilitatea de a participa (și, eventual, de a fi ascultată de către autoritățile emitente) la efectuarea cercetărilor sub aspectul infracțiunilor ce au determinat emiterea mandatului național de arestare, care, ulterior, a fundamentat emiterea mandatului european de arestare din 23 iunie 2020 ce a făcut obiectul analizei Curții de Apel București prin sentința penală mai sus menționată.

Deopotrivă, se constată că între autoritățile române și cele suedeze a fost încheiat un acord în vederea predării temporare a persoanei solicitate A., care prevede intervalul de timp (6 luni, de la 12 ianuarie 2021 până la data de 11 iunie 2021) și condițiile în care se va efectua predarea temporară, printre altele, la pct. 2.3. din acord, autoritățile suedeze obligându-se la returnarea persoanei solicitate la expirarea perioadei pentru care s-a consimțit la predarea temporară pentru continuarea executării pedepsei cu închisoarea pronunțată de autoritățile judiciare din România.

Pe de altă parte, la solicitarea Curții de Apel București, autoritățile judiciare din Suedia au dat asigurări ferme că, pe toată durata în care va fi în custodia acestora, persoana solicitată va fi plasată sub puterea măsurii arestării preventive, iar în situația în care această măsură va fi revocată, cetățeanul român A. va fi returnat în 48 de ore organelor judiciare din România (conform mențiunilor cuprinse în adresa cu număr de referință AMR-8362-20 din 17 noiembrie 2020 și în adresa cu număr de referință AMR-8362-20 din 04 decembrie 2020).

Ca atare, se constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că autoritățile suedeze au dat suficiente garanții pentru a se asigura returnarea în România a persoanei solicitate în stare de deținere, situație în care nu există riscul imposibilității returnării acestuia în vederea continuării executării pedepsei la care a fost condamnat de instanța română.

Deși persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa temporară autorității suedeze emitente a mandatului european de arestare, această împrejurare nu este de natură a atrage respingerea cererii formulate în acest sens de către Ministerul Public – Procuratura Vest, Parchetul din Uddevalla, Suedia, lipsa consimțământului la predare neconstituind un motiv de refuz al acestei solicitări, cu atât mai mult cu cât situația epidemiologică invocată în sprijinul acestei manifestări de voință nu se manifestă doar la nivel internațional, ci și în România.

Nu în ultimul rând, se impune a se sublinia că predarea temporară este o procedură ce poate fi uzitată doar în ipoteza amânării predării, în condițiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind în legătură cu aceasta și, așa cum s-a arătat anterior, permite persoanei solicitate să își exercite efectiv dreptul la apărare în fața autorităților emitente ale mandatului european de arestare. Ca urmare, această procedură nu este incompatibilă cu cea reglementată de art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ci complementară acesteia, neputând fi primite criticile apărării sub acest aspect.

Având în vedere toate aceste considerente, se constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru predarea temporară, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 240/F din 07 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2020.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.