Infracţiuni de şantaj, dare de bani cu dobândă și constituirea unui grup infracţional organizat. Starea de recidivă postcondamnatorie. Stabilirea, în mod corect, a regimului sancţionator

21 dec. 2022
Vizualizari: 552
  • Legea nr. 39/2003: art. 7 alin. (1)
  • NCPP: art. 275 alin. (2)
  • NCPP: art. 399 alin. (1)
  • NCPP: art. 599 alin. (5)
  • NCPP: art. 598 alin. (1) lit. c)
  • VCP: art. 194 alin. (1)
  • VCP: art. 33
  • VCP: art. 34 lit. b)
  • VCP: art. 35 alin. (1)
  • VCP: art. 36 alin. (3)
  • VCP: art. 37 alin. (1) lit. a)
  • VCP: art. 39 alin. (2)
  • VCP: art. 64 lit. a)
  • VCP: art. 71 alin. (1)
  • VCP: art. 88

Prin cererea formulată de condamnatul A., înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 03.05.2019, acesta a solicitat să se constate că pedeapsa ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 25/F din data de 12.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 424 din data de 11.12.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul penal nr. x/2013, este concurentă cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 114/2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 1523/11.05.2012, care este concurentă în baza Sentinței penale nr. 704/2012 din data de 16.10.2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 3332/24.10.2005 a Judecătoriei Sector 4, Sentința penală nr. 996/2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 769/04.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în baza art. 88 C. pen. (1968), să se deducă perioada executată de la 01.11.2011 – 19.12.2011, 13.05.2012 – 23.11.2012, la zi și să se anuleze M.E.P.I nr. 32/2016 emis la data 11.12.2017.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 47 din 22 ianuarie 2020)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Prin Sentința penală nr. 25/F/12 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, printre altele:

În baza art. 194 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) vechiul C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (fapta din 31.10.2011 – persoana vătămată B.).

S-a constatat că pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. anterior prin Sentința penală nr. 704/2012 a Tribunalului București, definitivă prin nerecurare la data de 02.11.2012 reprezintă prim termen al recidivei postcondamnatorii pentru fapta de mai sus.

În baza art. 39 alin. (2) rap. la art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa menționată mai sus, respectiv 4 ani și 17 zile închisoare și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani și 17 zile închisoare la care s-a adăugat un spor de 43 zile închisoare, în final inculpatul executând 4 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de bani cu dobândă, ca îndeletnicire.

În baza art. 61 C. pen. anterior s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 13 ani închisoare menționată mai sus și s-a contopit restul neexecutat de 1.234 zile închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 39 alin. (2) rap. la art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. anterior s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani menționată mai sus, respectiv 3 ani 10 luni și 28 zile închisoare și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. anterior s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, în final inculpatul executând 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. anterior s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția în cauză, respectiv 22.02.2013 – 11.11.2013 și de la 23.09.2015 la zi.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata executată, respectiv 01.11.2011 – 19.12.2011, 13.05.2012 – 23.11.2012.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea pronunțată în prezenta cauză la data de 11.09.2015, definitivă prin Decizia penală nr. 1264/23.09.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva Sentinței penale nr. 25/F/12 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat apel și inculpatul A., criticând printre altele, greșita aplicare a dispozițiilor art. 33 – art. 35 C. pen. anterior prin reținerea stării de recidivă raportat la Sentința penală nr. 114/2009 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1523/11.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care urma a se constata că faptele sunt săvârșite în concurs.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

S-a precizat că, prin Sentința penală nr. 996/2005 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 769/04.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 13 ani închisoare, iar față de această hotărâre trebuie să se rețină starea de recidivă, menționându-se că instanța a dispus ca, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. (3) C. pen. anterior să fie dedusă durata executată, respectiv 01.11.2011 – 19.11.2011 și 13.05.2012 – 23.11.2012, omițând să deducă și perioada de la 02.05.2004 până la 19.12.2011.

Totodată, apărarea a solicitat să se constate concursul de infracțiuni întrucât faptele reținute în sarcina inculpatului se rețin a fi săvârșite anterior datei de 11.05.2012 moment în care a rămas definitivă Sentința penală nr. 114/03.02.2009 a Tribunalului București, prin Decizia penală nr. 1523/11.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând a deduce perioada executată în mandatul anterior și durata arestului preventiv din prezenta cauză.

Apărarea a criticat argumentul instanței referitor la reținerea recidivei raportat la Sentința penală nr. 114/2009 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1523/11.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Avocatul ales al inculpatului a menționat că, ulterior datei de 11.05.2012 nu se poate identifica nici un act material al infracțiunii de camătă, iar în atare situație urmează a se constata că toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului în prezenta cauză sunt săvârșite anterior rămânerii definitive a sentinței în legătură cu care s-a solicitat a se constata concurența.

Prin Decizia penală nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală s-au admis, printre altele, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București și inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 25/F din data de 12 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

S-a desființat, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând, cu privire la inculpatul A., s-a dispus următoarele:

S-a descontopit pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani, aplicată inculpatului A. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor și sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (fapta din luna octombrie 2011 – persoana vătămată B.).

În baza art. 39 alin. (2) C. pen..anterior s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 704 din 16.10.2012 a Tribunalului București, secția a II a Penală definitivă prin nerecurare la 02.11.2012, respectiv 4 ani și 17 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 17 zile închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de bani cu dobândă, ca îndeletnicire.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. anterior s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 704 din 16.10.2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală definitivă prin nerecurare la 02.11.2012, respectiv 3 ani, 11 luni și 10 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen..anterior de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen..anterior s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 704 din 16.10.2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 02.11.2012, respectiv 3 ani, 9 luni și 26 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final, inculpatul A. urmând să execute 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. anterior s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției în cauză, respectiv de la 22.02.2013 la 11.11.2013 și de la 23.09.2015 la 07.04.2016.

Analizând antecedentele penale ale inculpatului care atrag starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. anterior și datele comiterii infracțiunilor pentru care inculpatul A. a fost cercetat în cauză, instanța de apel a constatat că apelul inculpatului A. se impune a fi admis pentru a se stabili, în mod corect, regimul sancționator.

Astfel, față de antecedentele penale ale inculpatului și data comiterii infracțiunilor de șantaj (31.10.2011), dare de bani cu dobândă ca îndeletnicire (07.12.2011) și constituirea unui grup infracțional organizat (14.06.2012), instanța de apel, în acord cu prima instanță, a constatat că aceste infracțiuni au fost comise în timpul executării pedepsei de 13 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 996/2005 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 769/04.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pedeapsă care a fost ulterior contopită cu pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente, prin Sentința penală nr. 704/16.10.2012 a Tribunalului București, fiind stabilită o pedeapsă rezultantă tot de 13 ani închisoare. Totodată, a reținut că, din această pedeapsă, inculpatul a executat perioadele 11.03.1994 – 16.03.1994, 29.09.1994 – 09.12.1994, 21.09.2001 – 17.12.2002, 02.05.2004 – 19.12.2011, 13.05.2012 – 23.11.2012, când a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 1.234 zile.

În consecință, a apreciat că, în mod legal, prima instanță a reținut ca fiind îndeplinite condițiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 13 ani închisoare.

Ținând seama de tratamentul sancționator prevăzut pentru recidivă în conținutul art. 39 alin. (2) C. pen. anterior, a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de șantaj săvârșită împotriva persoanei vătămate B., la data de 31.10.2011, cu restul din pedeapsa de 13 ani neexecutat la momentul comiterii noii infracțiuni, respectiv 4 ani și 17 zile (fiind scăzute din pedeapsa de 13 ani perioadele executate 11.03.1994 – 16.03.1994, 29.09.1994 – 09.12.1994, 21.09.2001 – 17.12.2002, 02.05.2004 – 31.10.2011), și a apreciat că restul neexecutat a fost calculat corect de prima instanță, astfel că inculpatul a urmat să execute pedeapsa de 4 ani și 17 zile închisoare.

Având în vedere data comiterii ultimei acțiuni de dare de bani cu dobândă, respectiv 07.12.2011, instanța de apel a contopit, în baza art. 39 alin. (2) C. pen. anterior, pedeapsa aplicată pentru această infracțiune în cuantum de 4 ani închisoare cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare la data comiterii noii infracțiuni, respectiv restul de 3 ani, 11 luni și 10 zile (fiind scăzute din pedeapsa de 13 ani perioadele executate 11.03.1994 – 16.03.1994, 29.09.1994 – 09.12.1994, 21.09.2001 – 17.12.2002, 02.05.2004 – 07.12.2011), și a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

De asemenea, față de data comiterii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (14.06.2012), pedeapsa de 5 ani închisoare ce a fost aplicată pentru această infracțiune a fost contopită, în baza art. 39 alin. (2) C. pen..anterior, cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare la data comiterii noii infracțiuni, respectiv restul de 3 ani, 9 luni și 26 de zile (fiind scăzute din pedeapsa de 13 ani perioadele executate 11.03.1994 – 16.03.1994, 29.09.1994 – 09.12.1994, 21.09.2001 – 17.12.2002, 02.05.2004 – 19.12.2011, 13.05.2012 – 14.06.2012), stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În aceste condiții, s-a constatat ca fiind nefondată apărarea inculpatului care a solicitat să se constate că prezentele infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 114/03.02.2009 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1523/11.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, săvârșite în perioada 2002 – 2003 și la 15.11.2005.

Astfel, s-a reținut că prin Sentința penală nr. 114/03.02.2009 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1523/11.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au contopit pedepsele aplicate prin aceasta cu pedepsele aplicate anterior prin Sentința penală nr. 996/2005 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 769/04.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, urmare a reținerii concursului de infracțiuni, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 704/16.10.2012 a Tribunalului București, pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 114/03.02.2009 au fost contopite cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 996/2005 a Tribunalului București, precum și cu pedepsele vizate prin Sentința de contopire nr. 3332/2005 a Judecătoriei Sectorului 4 București (pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente, prin Sentința penală nr. 204/2003 și Sentința penală nr. 2089/1995).

Pe de altă parte, s-a arătat că, în mod evident, infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat din 14.06.2012, este săvârșită după data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 114/03.02.2009 a Tribunalului București (11.05.2012), situație care împiedică constatarea concursului de infracțiuni între această infracțiune și infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentința penală nr. 114/03.02.2009.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 104/A din 27.03.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2013.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a arătat, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Înalta Curte, având în vedere motivele invocate de contestatorul condamnat și întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a apreciat că se pune în discuție o cauză de lămurire a înțelesului hotărârii întrucât împrejurările invocate nu au apărut după pronunțarea hotărârii contestate, dar și în raport de mențiunile făcute de apărătorul condamnatului în sensul că instanța de apel nu a menționat nimic în legătură cu perioadele ce urmează a fi deduse pentru A., în condițiile în care în dispozitiv s-a precizat că s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei.

Prin urmare, s-a considerat că ceea ce se solicită este lămurirea înțelesului deciziei în sensul că menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței se referă și la deducerea perioadei de timp executată din durata pedepsei aplicate, în contextul în care, în opinia apărătorului contestatorului, faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 13 ai închisoare.

Analizând contestația din această perspectivă a lămuririi dispozitivului deciziei, s-a constatat că Înalta Curte a precizat prin hotărârea contestată că, față de antecedentele penale ale inculpatului și data comiterii infracțiunilor de șantaj (31.10.2011), dare de bani cu dobândă ca îndeletnicire (07.12.2011) și constituirea unui grup infracțional organizat (14.06.2012), acestea sunt fapte comise în timpul executării pedepsei de 13 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 996/2005 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 769/04.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pedeapsă care a fost ulterior contopită cu pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente, prin Sentința penală nr. 704/16.10.2012 a Tribunalului București, fiind stabilită o pedeapsă rezultantă tot de 13 ani închisoare. În acest context, instanța de apel a constatat că inculpatul a executat perioadele 11.03.1994 – 16.03.1994, 29.09.1994 – 09.12.1994, 21.09.2001 – 17.12.2002, 02.05.2004 – 19.12.2011, 13.05.2012 – 23.11.2012, când a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 1.234 zile.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit ca fiind îndeplinite condițiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 13 ani închisoare.

Raportat la cele menționate, Înalta Curte a constatat că hotărârea instanței de apel este clară și neechivocă și nu necesită vreo lămurire suplimentară în condițiile în care nu a stabilit existența unui concurs de infracțiuni, așa cum se invocă de apărare și a constatat că inculpatul a executat perioadele astfel cum au fost menționate anterior, sens în care a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Prin considerentele Deciziei penale nr. 104/A din 27.03.2019, Înalta Curte a mai precizat că, pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, deoarece s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Astfel, s-a concluzionat că argumentele apărătorului ales al contestatorului privind la existența unei nelămuriri a înțelesului hotărârii în sensul că ar trebui deduse din pedeapsa aplicată și alte perioade deja executate, nu pot fi primite.

Față de toate cele anterior expuse, se constată că motivele prezentei contestații la executare, întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., privind lămurirea deciziei pronunțate în apel sub aspectul perioadei de timp deduse din pedeapsa rezultantă aplicată contestatorului A. și operațiunea de contopire a pedepselor, constituie o reiterare a motivelor și apărărilor pe care s-a întemeiat contestația la executare soluționată anterior prin Decizia penală nr. 104/A din 27.03.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

Or, potrivit dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări, situație care se regăsește în prezenta cauză.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 599 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiuni de șantaj, dare de bani cu dobândă și constituirea unui grup infracțional organizat. Starea de recidivă postcondamnatorie. Stabilirea, în mod corect, a regimului sancționator was last modified: decembrie 18th, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.