Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
390 views
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte constată contestaţia ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei alte măsuri privative de libertate.
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
Un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de legea statului membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privative de libertate a căror durată maximă este de cel puţin douăsprezece luni sau, atunci când s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunţat o măsură de siguranţă, pentru condamnări pronunţate cu o durată de cel puţin patru luni.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că autorităţile judiciare din Luxemburg, respectiv Biroul de Investigaţii al Judecătoriei Luxemburg au emis la data de 30.10.2018 mandatul european de arestare, în Dosarul nr. x, având la bază mandatul de arestare emis la data de 30.10.2018 de către judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Luxemburg cu privire la persoana urmărită internaţional A., cetăţean român , posesor al CI seria x nr. x, eliberată de SPCLEP Caracal la data de 04.04.2023.
Potrivit mandatului european de arestare, faptele pentru care este suspectată persoana urmărită internaţional A. reprezintă infracţiunile de participarea la un grup infracţional organizat şi furturi comise în grupuri organizate sau cu utilizarea de arme, iar durata maximă a pedepsei prevăzută de legea din Luxemburg pentru aceste infracţiuni este de 10 ani închisoare.
Rolul instanţei de judecată în procedura pendinte, astfel cum rezultă din economia dispoziţiilor art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, este limitat la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă, fără a analiza temeinicia acuzaţiilor aduse persoanei solicitate, acesta fiind rolul autorităţii solicitante.
Procedând la analizarea condiţiilor anterior menţionate, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite.
Astfel, în cauză, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi nu există niciun motiv, obligatoriu sau opţional de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
În mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Luxemburg sunt indicate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente, hotărârea în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare (mandatul de arestare emis la data de 30.10.2018 de către judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Luxemburg), natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor, ţinându-se seama de prevederile art. 97 din Legea nr. 302/2004, descrierea pe scurt a situaţiei de fapt, pedepsele prevăzute de legea statului emitent pentru infracţiunile săvârşite. Mandatul european de arestare a fost emis conform anexei 1 din legea sus-menţionată.
De asemenea, mandatul european de arestare a fost transmis în limba franceză şi tradus în limba română.
De asemenea, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite şi exigenţele cerute de art. 89 din legea privind cooperarea judiciară în materie penală.
Astfel, persoana solicitată se află pe teritoriul României (stat membru al Uniunii Europene), mandatul de arestare preventivă este valabil, nu a intervenit, potrivit legii române, prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau graţierea, atunci când arestarea şi predarea se solicită în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecăţii, iar pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 2 ani.
Raportat la infracţiunile presupus a fi săvârşite de persoana solicitată (furt calificat şi constituire a unui grup infracţional organizat), Înalta Curte constată că acestea nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Infracţiunile pentru care persoana solicitată A. este cercetată de către autorităţile judiciare din Luxemburg au corespondent şi în legislaţia penală română, sub incriminările prev. de art. 228 – 229 C. pen. – furt calificat şi de art. 367 C. pen. – constituire a unui grup infracţional organizat.
Verificând incidenţa dispoziţiile art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curtea constată că nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării acestuia.
Cu privire la procedura desfăşurată în faţa Curţii de Apel Timişoara, Înalta Curte reţine că persoana solicitată a luat cunoştinţă de conţinutul mandatului european de arestare, astfel cum rezultă din declaraţia acesteia dată în faţa instanţei . Persoana solicitată a fost chestionată cu privire la posibilitatea predării către autorităţile judiciare străine, aceasta nefiind de acord cu predarea. A mai precizat că nu renunţă la regula specialităţii. De asemenea, persoana solicitată a fost audiată cu privire la motivele obligatorii sau opţionale de refuz şi nu a avut obiecţiuni privind identitatea. I s-au adus la cunoştinţă drepturile şi învinuirile, dar şi efectele regulii specialităţii.
Chiar dacă persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, Înalta Curte reţine că procedura de executare a mandatului european de arestare continuă, limitându-se la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea, potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.
Astfel, se constată respectate exigenţele dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004.
Concluzionând, se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30.10.2018, în Dosarul nr. x, având la bază mandatul de arestare emis la data de 30.10.2018 de către judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Luxemburg pe numele persoanei solicitate A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 461, art. 467, art. 506-1, art. 324 bis şi următoarele din C. pen. al Luxemburgului.
Referitor la criticile persoanei solicitate vizând faptul că pentru faptele presupus a fi săvârşite s-ar fi împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, Înalta Curte le apreciază ca nefondate.
Raportat la faptele ce i se impută persoanei solicitate, ce au corespondenţă în legislaţia română în infracţiunile de furt calificat (art. 228 – 229 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani) şi constituirea unui grup infracţional organizat (art. 367 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani), sancţionate cu pedeapsa închisorii de până la 10 ani, conform legislaţiei din Luxemburg, dar şi la data când se presupune a fi săvârşite (în cursul anului 2018), se constată că termenul de prescripţie a răspunderii penale nu s-a împlinit, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004.
Critica vizând faptul că persoana solicitată nu a săvârşit presupusele fapte reţinute în sarcina sa întrucât la momentul săvârşirii acestora se afla deţinut într-un penitenciar din Franţa este nefondată. Potrivit art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, instanţa de executare nu analizează temeinicia acuzaţiilor formulate împotriva persoanei solicitate, aceasta fiind în sarcina autorităţii solicitante, ci verifică condiţiile de formă ale mandatului, eventualele obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi motivele de refuz ale predării.
În ceea ce priveşte solicitarea persoanei solicitate privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, Înalta Curte reţine că cererea nu poate fi primită. Astfel, ca predarea persoanei solicitate să se realizeze prin intermediul autorităţilor celor două state, este necesară privarea de libertate a persoanei solicitate, în caz contrar procedura ar fi lipsită de eficienţă.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Pentru considerentele enunţate anterior, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 101/PI din data de 21 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
