Infracțiuni de luare de mită și constituire a unui grup infracțional organizat. Control de constituționalitate. Revizuire (NCPP, Constituția României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 628/2017

NCPP: art. 275 alin. (3), art. 434 alin. (1), art. 440 alin. (1), art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1) lit. f), art. 459 alin. (3), art. 461 alin. (1); Constituția României: art. 16 și art. 21; CEDO: art. 6 și art. 14

În conformitate cu dispozițiile art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

De asemenea, potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuirea cu privire la latura penală poate fi cerută când hotărârea a cărei retractare se solicită s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce respectiva hotărâre a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Se observă, astfel, că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în cauze penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea respectivelor cauze.

În acest context, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este formulată împotriva Încheierii nr. x/RC din data de 13 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015,hotărâre care este definitivă și, deși a fost pronunțată în calea extraordinară a recursului în casație, întrunește cerințele prevăzute de art. 452 alin. (1) C. proc. pen.

Examinând, în continuare, cererea de revizuire în conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată în mai puțin de un an de la data publicării în M. Of. al României, partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 540 din 12 iulie 2016 (24 octombrie 2016), respectiv la data de 15 martie 2017, de către revizuentul A., persoană care a promovat recursul în casație ce a format obiectul Dosarului nr. x/1/2015, având calitatea de inculpat în cauză.

Totodată, se observă că aceasta a fost întocmită în scris și motivată, fiind întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Prin Încheierea nr. x/RC din data de 13 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 95/A din 17 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/39/2011, arătându-se că această hotărâre nu se regăsește printre cele prevăzute de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., fiind pronunțată de instanța supremă, ca instanță de apel.

Ulterior acestei hotărâri, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 434 alin. (1) teza I C. proc. pen., care exclude atacarea cu recurs în casație a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, este neconstituțională.

De asemenea, se constată că în cadrul Dosarului nr. x/1/2015 inculpatul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (1) C. proc. pen.

Mai mult, consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și la acest moment și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În această situație, având în vedere că inculpatul a formulat deja o cerere de recurs în casație, singura cale procedurală care îi mai permite, la momentul actual, accesul la această cale extraordinară de atac îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, este revizuirea întemeiată pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

A raționa altfel ar însemna împiedicarea, în continuare, a inculpatului A. de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casație și perpetuarea încălcării dispozițiilor art. 6 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a celor ale art. 16 și art. 21 din Constituția României. Or, încălcarea respectivelor prevederi constituționale și, implicit, a drepturilor ce derivă din acestea a fost constatată deja de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016 (parag. 20 și următoarele).

Admisibilitatea cererii de revizuire se întemeiază, în mod evident, pe decizia Curții Constituționale întrucât dispoziția legală declarată neconstituțională a avut o înrâurire decisivă asupra Încheierii nr. x/RC din data de 13 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015. Reglementarea legislativă este firească și echitabilă, atâta vreme cât, în cauza respectivă, partea, dând dovadă de diligență, a invocat excepția de necostituționalitate, înțelegând să se folosească de acest mijloc de apărare în scopul valorificării drepturilor și intereselor sale legitime.

În sens contrar, ar fi lipsit de fundament însuși controlul de constituționalitate întrucât partea ar fi pusă în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curții Constituționale, deci ale controlului de constituționalitate pe care l-a declanșat împrejurarea care ar echivala cu o veritabilă sancțiune aplicabilă părții.

În consecință, Înalta Curte, în opinie majoritară, apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 C. proc. pen., sens în care, făcând aplicarea celor statuate de Curtea Constituțională în considerentele deciziei mai sus arătate, va admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. x/RC din data de 13 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație care, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (1) C. proc. pen., se face atunci când procedura de comunicare a cererii este legal îndeplinită, de un complet format din un judecător, în cameră de consiliu și fără citarea părților, iar, potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanță (în speță – procedura de filtru a recursului în casație), Înalta Curte va trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 260 lei rămâne în sarcina statului.

Astfel, Înalta Curte, cu majoritate a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. x/RC din data de 13 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015.

De asemenea, a anulat, în parte, încheierea atacată și dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A și a menținut celelalte dispoziții ale încheierii atacate, trimițând la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A.

Sursa informației: www.scj.ro.