Infracţiuni de înşelăciune și complicitate la fals intelectual. Rezolvarea diferitelor incidente ivite în cursul executării (NCPP, VCP, Constituția României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 343/2018

NCPP: art. 6, art. 598 alin. (1) lit. d); VCP: art. 215 alin. (1) și (3), art. 289 alin. (1); Constituția României: art. 147 alin. (4)

Prin cererea înregistrată la data de 9 ianuarie 2018 pe rolul Curții de Apel Oradea, condamnatul A. a formulat contestație contra executării Sentinței penale nr. 78 din data de 11 iulie 2014 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 363/A din data de 16 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea contestației la executare, a susținut că a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea în concurs a trei infracțiuni de înșelăciune și trei infracțiuni de complicitate la fals intelectual, deși, după rămânerea definitivă a acestei sentințe de condamnare a intervenit Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017, prin care s-a statuat faptul că, suntem în prezența unei infracțiuni continuate chiar și în ipoteza în care subiectul pasiv al infracțiunii nu este același.

În drept, au fost invocate prevederile art. 6 C. pen. și art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv, o cauză de micșorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică.

Activitatea procesuală și procedurală prin care se ajunge la rezolvarea diferitelor incidente ivite în cursul executării are ca funcție proprie înlăturarea nelămuririlor, împiedicărilor care ar îngreuna desfășurarea executării și de a rezolva schimbările în modul sau conținutul executării.

În ce privește natura juridică a instituției procesuale a contestației la executare, reglementată de prevederile art. 597 și următoarele C. proc. pen., aceasta nu reprezintă o cale de atac, ci un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării.

Din perspectiva acestor considerente teoretice privitoare la finalitatea instituției, rezultă că prin exercitarea contestației la executare nu se poate stabili o altă stare de fapt, nu se poate proceda la o nouă judecată pe fondul cauzei sau la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-au stabilit pedepse cu caracter definitiv de instanțe în cele două grade de jurisdicție.

Instanța de control judiciar constată că, în cauză, prin Sentința nr. 78 din data de 11 iulie 2014 a instanței de fond, Curtea de Apel Brașov și Decizia nr. 363/A din data de 16 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, faptul că inculpatul A. a săvârșit în concurs real trei infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969 și trei infracțiuni de complicitate la fals intelectual prevăzute de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969.

În cauză, pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare, în executarea căreia se află contestatorul, a rămas definitivă la data de 16 octombrie 2015.

Referitor la incidența deciziei Curții Constituționale nr. 368 din 30 mai 2017, publicată în M. Of. nr. 566 din 17 iulie 2017, care a statuat faptul că, există infracțiune continuată chiar și în ipoteza în care subiectul pasiv al infracțiunii nu este același, Înalta Curte constată că nu are aplicabilitate în cauză, în raport cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Or, hotărârea a cărei revizuire se cere a rămas definitivă anterior publicării deciziei instanței de contencios constituțional, respectiv la data de 16 octombrie 2015.

Drept urmare, constatând că aceste critici exced cadrului procesual al unei contestații la executare, față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a se respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 8/F din 14 februarie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.