Infracţiuni de înşelăciune, fraudă informatică, contrafacerea unei mărci și spălare de bani. Solicitare de amânare a predării. Contestație respinsă ca nefondată (NCP, NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 452/2021

L. nr. 302/2004: art. 19 alin. (1) lit. a), art. 20 alin. (3), art. 21 alin. (1), art. 24, art. 26, art. 47, art. 49, art. 58 alin. (1); NCP: art. 244 alin. (1) și (2), art. 247, art. 250, art. 322, art. 335 alin. (2), art. 336 alin. (1), art. 367; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat în mod pertinent și detaliat condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se dispune extrădarea.

Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate.

În cauză, persoana extrădabilă A. este cetățean român, iar între România și Statele Unite ale Americii a fost încheiat Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008. Potrivit art. 1, părțile convin să-și extrădeze reciproc, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare.

Referitor la dubla incriminare, condiție impusă, atât de art. 24 din Legea nr. 302/2004, cât și de art. 2 din Tratat, Înalta Curte reține că toate infracțiunile enunțate dau loc la extrădare, având corespondent în legislația română.

Astfel, este îndeplinită cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Lege,întrucât faptele respective,indiferent de forma de participație și independent de încadrarea juridică și terminologia folosită, sunt incriminate și de legea penală română, realizând elementele de tipicitate ale infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din C. pen. român, înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. român, fraudă informatică, prev. de art. 247 din C. pen. român, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 250 din C. pen. român, contrafacerea unei mărci, prev. de art. 102 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 din C. pen. român, spălare de bani, prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, toate pedepsite cu închisoarea mai mare de 1 an.

Totodată, se reține că infracțiunile pentru care se solicită extrădarea nu sunt infracțiuni politice, fiind așadar respectate dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

De asemenea, pentru aceleași infracțiuni pentru care se solicită extrădarea persoana extrădabilă nu a fost condamnată sau achitată în statul solicitat (art. 5 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii), după cum reiese din analiza fișei de cazier judiciar.

Totodată,toate faptele pot atrage potrivit legislației ambelor state aplicarea unor pedepse privative de libertate de cel puțin 1 an, fiind respectată condiția prev. de art. 26 din Legea nr. 302/2004, iar, în raport, cu data comiterii faptelor nu s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale nici potrivit legislației statului solicitant, nici potrivit C. pen. român (art. 33 din Legea nr. 302/2004).

În continuare, instanța constată că persoana extrădabilă nu este exceptată de la extrădare, conform art. 19 alin. (1) lit. a) rap. la art. 20 alin. (3) din Lege, în raport, cu care cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor din tratatele bilaterale și pe bază de reciprocitate și, respectiv, potrivit art. 3 din Tratat, care prevede că extrădarea între cele două state semnatare (România și Statele Unite ale Americii) nu poate fi refuzată pe baza cetățeniei persoanei căutate.

Referitor la motivul obligatoriu de refuz de la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia „nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de România”, se reține că nu are incidență în cauză întrucât, acesta nu poate fi analizat în procedura finalizată cu emiterea mandatul de arestare nr. x emis la data de 13.08.2020 de către Tribunalul Districtului de Nord al Statului Ohio – Statele Unite ale Americii, precum și rechizitoriul cu nr. x validat la data de 13.08.2020 de un mare juriu, deoarece, extrădarea persoanei extrădabile A. se solicită tocmai pentru participarea la procedura derulată în fața autorităților judiciare americane, cu respectarea tuturor garanțiilor dreptului la un proces echitabil, care implică și participarea persoanei acuzate in personam la proces.

Așadar, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al extrădării (art. 21 și 22 din Legea nr. 302/2004).

Înalta Curte în deplin acord cu motivarea instanței de fond, reține că solicitarea de amânare a predării, deși nu reprezintă o opoziție la extrădare în sensul art. 49 din Legea nr. 302/2004, face ca persoana extrădabilă să nu se afle nici în situația unei acceptări voluntare a extrădării conform art. 47 din Legea nr. 302/2004.

Sub acest aspect, corect s-a apreciat că în situația în care, instanța ar dispune amânarea predării, implicit persoana extrădabilă ar fi pusă în libertate, iar predarea efectivă a acesteia ar urma să fie efectuată la un moment nedeterminat, în funcție de data finalizării cauzelor penale în care este implicată pe teritoriul României și de disponibilitatea acesteia de a rămâne în țară până la acel moment.

Mai mult decât atât, instanțele nu se pot raporta decât la toate circumstanțele cauzei, respectiv, atât ale celor din România, cât și ale cauzei pentru care persoana este solicitată în Statele Unite ale Americii. În realitate, în România, persoana este cercetată pentru infracțiuni, care nu sunt grave, iar infracțiunile imputate de autoritățile americane sunt de o gravitate deosebită. Or, dacă infracțiunile sunt extrem de grave, rezultă că persoana solicitată fiind cerută pentru astfel de infracțiuni, există și riscul, din cauza consecințelor la care ea este expusă, în cazul în care ar fi condamnată, ca ea să se sustragă. Prin urmare, toate argumentele care au fost reținute de instanța de fond sunt corecte și sunt interconectate, întrucât persoana solicitată este expusă la o pedeapsă gravă în cazul în care ar fi condamnată de către autoritățile americane, ceea ce arată că ar putea să se și sustragă pentru a nu se ajunge la judecarea sa pentru acele infracțiuni.

Totodată, în mod temeinic și legal instanța a constatat în continuare că, spre deosebire de dreptul comun în materie de extrădare (art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004), articolul 14 alin. (2) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii acordă instanțelor un drept de apreciere asupra oportunității și necesității amânării extrădării în cazul în care persoana extrădabilă este urmărită penal de autoritățile judiciare ale statului solicitat.

În acest sens, corect Curtea a reținut că, potrivit textului legal anterior menționat, statul solicitat poate amâna procedurile de extrădare privind o persoană care este urmărită penal sau se află în executarea unei pedepse în acel stat, iar amânarea poate continua până când urmărirea persoanei căutate s-a finalizat sau până când pedeapsa aplicată a fost executată.

În speța de față, se reține că numitul A. este cercetat în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București pentru presupusa săvârșire a unor infracțiuni rutiere (art. 335 alin. (2) din C. pen. român și art. 336 alin. (1) din C. pen. român) și, de asemenea, are calitatea de intimat în două cauze având ca obiect confirmarea unor soluții de renunțare la urmărire penală, aflate pe rolul Tribunalului București (dosarul nr. x/2021) și Judecătoriei Piatra-Neamț (dosarul nr. x/2021).

Totodată, în mod temeinic și legal, Curtea a constatat că, raportat la gravitatea acuzațiilor aduse persoanei extrădabile în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, nu se impune amânarea predării sale către autoritățile americane.

Astfel, se apreciază că în mod evident persoana extrădabilă este cercetată în România pentru săvârșirea unor fapte cu mult mai puțin grave decât acuzațiile ce îi sunt aduse de autoritățile judiciare ale statului solicitant și, totodată, se poate observa că organele judiciare române au dovedit lipsă de celeritate în instrumentarea cauzei menționate, aflată pe rolul parchetului încă din anul 2018.

În aceste condiții, amânarea predării acesteia până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București ar fi lipsită de oportunitate, mai ales în contextul în care cauza instrumentată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii există și persoane posibil vătămate prin faptele care fac obiectul acuzației.

În egală măsură, se reține că amânarea predării ar conduce și la crearea unui risc semnificativ ca persoana extrădabilă să se sustragă predării, în condițiile în care, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, libertatea de mișcare a acesteia nu ar fi restricționată în niciun mod.

Așadar, referitor la cele două cauze având ca obiect confirmarea unor soluții de renunțare la urmărire penală în care persoana extrădabilă are calitatea de intimat, rezultă cu evidență, din chiar natura procedurii, că organele judiciare române au apreciat că nu există un interes public în urmărirea faptelor care fac obiectul acestora. Drept urmare, s-a apreciat că existența celor doua cauze anterior menționate nu poate justifica o soluție de amânare a predării persoanei extrădabile.

In egală măsură, cu referire la solicitarea persoanei extrădabile A. de amânare a predării, se constată că dispozițiile art. 58 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, potrivit cărora predarea poate fi amânată atunci când persoana extrădată menționează existența unei cercetări în curs în Statul Român ca un impediment la predarea imediată a persoanei extrădabile, apreciind că, din acest punct de vedere, amânarea predării are un caracter obligatoriu, nu au incidență în cauză, o atare amânare a predării nefiind oportună. Faptul că la acest moment persoana extrădată are calitatea de suspect într-un dosar pe motiv că a condus un autovehicul pe drumurile publice având permisul de conducere anulat, precum și existența celorlalte dosare aflate pe rolul Tribunalului București și al Judecătoriei Piatra-Neamț având ca obiect confirmarea unor soluții de renunțare la urmărire penală nu ar putea avea o valență în procedura extrădării, astfel că se impune predarea imediată a acestuia către autoritățile americane.

Față de toate aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile de formă și de fond prevăzute de lege și de tratat, reținând că nu este incident niciun motiv obligatoriu sau facultativ pentru a refuza extrădarea, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța fondului a dispus extrădarea persoanei extrădabile A. astfel încât va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană extrădabilă A..

Așadar, pentru considerentele arătate, constatând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 87/F din data de 27.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.