Infracţiuni de furt calificat în grup organizat. Înlocuirea măsurii arestării persoanei solicitate cu măsura preventivă a controlului judiciar (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 440/2020

L. nr. 302/2004: art. 84, art. 97 alin. (1), art. 99 alin. (1); NCPP: art. 215 alin. (1) lit. a) – c), alin. (2) lit. a), art. 275 alin. (3), art. 337 

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania pe numele persoanei solicitate, acesta fiind cercetat pentru comiterea a comiterea a 14 infracțiuni de furt calificat în grup organizat, prev. de secțiunile 242 (1), 243 (1), 263 a din C. pen. german, ce a avut la bază Decizia nr. x, definitivă și irevocabilă la data de 24.09.2013, pronunțată de către Tribunalul din Frankfurt am Main.

Înalta Curte constată că faptele pentru care se solicită predarea și fac obiectul mandatului european de arestare sunt cuprinse în cele enumerate de dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.

Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte constată că în cauză sunt întrunite cerințele de refuz facultativ al predării prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată invocând faptul că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Germania deoarece are doi copii minori în întreținere, este asociat la o firmă de unde obține venituri legale pentru întreținerea familiei sale și a executat 15 luni și 5 zile din pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.

De asemenea, instanța de control judiciar reține și faptul că persoana solicitată A. este cercetată penal de către autoritățile judiciare române sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 337 C. pen., cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova sub nr. x/2020.

Înalta Curte constată că prin hotărârea Judecătoriei Frankfurt am Main din data de 26.08.2013 pronunțată în Dosarul nr. x, definitivă la 24.09.2013, persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare în urma cumulului pedepselor individuale aplicate prin: sentința Judecătoriei Frankfurt am Main din 25.06.2012 în Dosar nr. x, sentința Judecătoriei Wurzburg din data de 14.08.2012 în dosar 101 Cs 841 Js 9816/12 și sentința Judecătoriei Frankfurt am Main din 20.01.2013 în Dosar nr. x/12, cu includerea hotărârii din 25.06.2012 a Judecătoriei Frankfurt am Main, pentru executarea restului de pedeapsă de 591 zile închisoare.

În baza hotărârii anterior menționate Judecătoria Frankfurt am Main a emis mandatul european de arestare la data de 23.04.2020 în Dosarul nr. x/12 pe numele persoanei solicitate A.

Astfel, în contextul existenței unui motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare și al cercetării penale de către autoritățile judiciare române a persoanei solicitate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 337 C. pen., Înalta Curte constată că se impune parcurgerea procedurii recunoașterii hotărârii Judecătoriei Frankfurt am Main în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și executarea acesteia pe teritoriul României.

Curtea de Apel Craiova va întreprinde demersurile necesare în vederea parcurgerii procedurii și verificării îndeplinirii condițiilor impuse de Legea nr. 302/2004, republicată pentru recunoașterea hotărârii autorităților germane.

În ceea ce privește solicitarea apărătorului ales al persoanei solicitate A. de înlocuire a măsurii arestului cu măsura controlului judiciar, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motivat de faptul că măsura controlului judiciar este aptă pentru asigurarea bunei desfășurări a procedurii de recunoaștere a hotărârii autorității străine.

Fără a minimaliza gravitatea faptelor pentru care a fost condamnată persoana solicitată A., instanța de control judiciar constată că circumstanțele concrete ale cauzei și persoana contestatorului ce are doi copii în întreținere, precum și obligațiile impuse în conținutul măsurii controlului judiciar pot asigura buna desfășurare a procedurii recunoașterii hotărârii străine.

Mai mult, se are în vedere că față de persoana solicitată a mai fost dispusă măsura controlului judiciar prin Încheierea nr. 53 din data de 26 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, contestatorul manifestând o bună conduită, respectând obligațiile impuse de instanță, nefiind identificate date că acesta ar fi încercat să se sustragă de la executarea acestei proceduri.

Conchizând sub acest aspect, instanța constată că procedura recunoașterii hotărârii străine se poate realiza în bune condiții prin dispunerea unei măsuri preventive mai ușoare, măsura controlului judiciar, prin măsurile de supraveghere impuse și buna conduită de care persoana solicitată a dat dovadă, fiind suficientă pentru preîntâmpinarea sustragerii persoanei de la parcurgerea procedurii.

Față de aspectele anterior evocate, Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 112 din data de 10 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, va desființa sentința penală contestată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Va dispune înlocuirea măsurii arestării persoanei solicitate cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 iulie 2020, va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A., dacă nu este reținut, arestat sau deținut în altă cauză și va dispune pe durata măsurii controlului judiciar respectarea obligațiilor impuse de art. 215 alin. (1) lit. a) – c), alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului

Sursa informației: www.scj.ro.