Infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Renunțarea la aplicarea pedepsei. Excepția tardivității declarării apelului (NCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 405/A/2017

NCP: art. 80 alin. (1), art. 81, art. 82 alin. (3), art. 322 alin. (1); NCPP: art. 16 pct. 1 lit. a), art. 275 alin. (2) și (3), art. 410 alin. (1), art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I și pct. 2 lit. a)

I. Referitor la apelul declarat de persoana vătămată G.;

Examinând calea de atac exercitată de persoana vătămată G. împotriva sentinței penale nr. 26/F din data de 3 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în raport cu excepția tardivității declarării acesteia, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte constată apelul ca fiind tardiv declarat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 410 alin. (1) C. proc. pen., termenul de declarare a apelului, pentru procuror, persoana vătămată și părți, este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21 aprilie 2017, dată la care persoana vătămată a fost prezentă.

Totodată, minuta sentinței penale nr. 26/F din data de 3 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, a fost comunicată persoanei vătămate G., la adresa indicată la data de 8 mai 2017 (fila 56, dosar instanță fond), aceasta declarând apel la data de 7 iulie 2017 – data poștei (fila 11 dosar).

Astfel, în contextul cauzei, din compararea datelor comunicării minutei sentinței atacate și declarării căii de atac analizate, rezultă că termenul de apel de 10 zile, prevăzut de art. 410 alin. (1) C. proc. pen., a fost depășit, partea vătămată G. putând declara apel cel mai târziu la data de 19 mai 2017, motiv pentru care apelul acesteia este tardiv și urmează a fi respins ca atare.

II. Referitor la apelul declarat de inculpatul A.;

Examinând apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 26/F din data de 3 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, atât în raport cu susținerile inculpatului precum și în raport cu actele și lucrările din dosar, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat urmând a fi admis, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

a) Asupra motivului principal invocat de inculpat, acela de desființare a sentinței – achitare în baza art. 16 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.;

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond, pe baza probelor administrate, a reținut că manoperele frauduloase ale inculpatului, astfel cum au fost descrise în cuprinsul sentinței atacate, se constituie într-o singură faptă penală, care caracterizează conținutul obiectiv și subiectiv al unei singure infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

Astfel, în raport cu probele administrate în faza de urmărire și în cursul judecății în fond a cauzei, Înalta Curte reține că, la data de 30 iulie 2002, la B.N.P., C., din Municipiul Făgăraș, a fost încheiat și autentificat antecontractul de vânzare-cumpărare din 30 iulie 2002, în baza căruia numita D., în calitate de promitent – vânzătoare s-a obligat să vândă promitent-cumpărătorului H. (căsătorit cu numita E.) suprafața totală de 7,9 ha teren agricol, situat pe raza com. Ucea, județul Brașov, pentru care, la acea dată, nu fuseseră emise titlurile de proprietate.

Potrivit clauzelor contractuale, promitent-vânzătoarea s-a obligat să încheie, în termen de 30 de zile de la eliberarea titlurilor de proprietate, contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică și, totodată, a confirmat primirea integrală a prețului stabilit de comun acord de părți, în cuantum de 750 euro.

Promitent-vânzătoarea D. și-a asumat și obligația ca, în situația decesului său mai înainte de perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, semnarea actului să fie îndeplinită, în calitate de moștenitor, de fiul său F.

Părțile au convenit, de asemenea, ca, în situația în care, din vina acestora, nu se va putea încheia actul translativ de proprietate, partea prejudiciată să se adreseze instanței de judecată pentru a obține o hotărâre judecătorească definitivă care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.

După încheierea respectivului antecontract, promitenții-cumpărători H. și soția sa E. au întrat efectiv în posesia respectivei suprafețe de teren și s-au comportat, din punct de vedere juridic, ca adevărați proprietari.

La data de 17 martie 2007, a intervenit decesul promitent-vânzătoarei D., vocație succesorală având copiii acesteia, F. și G.

Apoi, la data de 6 noiembrie 2012, au fost emise titlurile de proprietate, pe numele defunctei D., prin care se atesta dobândirea de către aceasta de dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren situate în extravilanul comunei Ucea (de 6.020 mp și, respectiv, 8.552 mp), parte dintre acestea regăsindu-se printre loturile de teren pentru care fusese încheiat antecontractul de vânzare cumpărare din 2002.

Deși condiția suspensivă sub care fusese încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare fusese îndeplinită, în sensul că se eliberaseră respectivele titluri de proprietate, între descendenții promitent vânzătoarei D. și promitenții cumpărători H. și E. nu s-a realizat o înțelegere care să ducă la încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, numiții F. și G. solicitând renegocierea prețului stabilit anterior.

Prin sentința civilă nr. 1191/2014 a Judecătoriei Făgăraș, definitivă prin Decizia civilă nr. 58 din 23 ianuarie 2015 a Tribunalului Brașov, instanța i-a obligat pe pârâții G. și F. să încheie cu clienții inculpatului, numitiții H. și E., contractul de vânzare cumpărare pentru terenul în litigiu ori, în caz de refuz, hotărârea să țină loc de act de vânzare cumpărare, apt pentru intabularea dreptului de proprietate.

Cum dreptul de proprietate al numitiților H. și E., drept recunoscut prin sus arătata sentință nu a putut fi intabulat datorită unui impediment specific procedurilor de carte funciară, inculpatul A. în loc să se adreseze instanței competente pentru înlăturarea acelui impediment, demers care ar fi avut în mod cert succesul scontat, s-a prezentat, la data de 13 octombrie 2015 la sediul Primăriei com. Ucea, județul Brașov, unde a purtat discuții referitoare la situația juridică a respectivelor loturi de teren cu referentul agricol-martorul I. solicitând întocmirea documentației prevăzute de dispozițiile Legii nr. 17/2014, în vederea înscrierii unui contract de vânzare-cumpărare între persoana vătămată G. și clienții săi H. și E.

În acest scop, deși nu deținea nicio împuternicire din partea persoanei vătămate G., și nici măcar nu o încunoștințase în niciun mod (aflându-se într-o stare litigioasă), inculpatul A. a susținut că va semna toate documentele și în numele acesteia, apreciind, în mod neîntemeiat, că hotărârea judecătorească îi conferă acest drept.

Astfel, inculpatul a semnat în fals, în numele persoanei vătămate G., anexele 1A – cerere pentru afișarea ofertei de vânzare a terenului – și, respectiv,1B-oferta de vânzare teren, și a datat și ștampilat respectivele înscrisuri cu ștampila Cabinetului de Avocat A., atestând astfel împrejurări necorespunzătoare adevărului și anume: existența intenției persoanei vătămate G. de a vinde respectivele terenuri; existența unei împuterniciri și din partea acesteia pentru ca actele să fie semnate, în numele său, de o altă persoană; conținutul ofertei de vânzare referitoare la prețul solicitat. Inculpatul a folosit respectivele înscrisuri astfel falsificate prin depunerea și înregistrarea acestora, sub nr. de lucrare din 3 noiembrie 2015, la Primăria com. Ucea, în scopul derulării procedurilor legale pentru obținerea avizului final emis de B. Brașov, aviz care ar fi fost emis și comunicat numitei G.

Înalta Curte mai reține că prin sentința civilă nr. 1077 din 26 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Făgăraș, definitivă prin Decizia civilă nr. 1124 din 4 iulie 2017 a Tribunalului Brașov a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții H. și E. în contradictoriu cu pârâții G. și F. și s-a constatat nulitatea actului de partaj încheiat de pârâți la data de 13 septembrie 2013 cu privire la mai multe imobile situate în extravilanul com. Ucea, Brașov, dispunându-se radierea din cărțile funciare a dreptului de proprietate al pârâților.

În raport cu cele expuse, Înalta Curte apreciază că incidența prevederilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este exclusă, câtă vreme, în mod evident, fapta există în materialitatea sa, iar pe de altă parte urmarea socialmente periculoasă imediată a faptei a constituit-o periclitarea siguranței raporturilor juridice inerente procedurilor de întocmire și emitere a avizelor de întrăinare, subiectul pasiv fiind statul, prin instituțiile sale, iar nu persoana pretins vătămată G., căreia i se opune o hotărîre judecătorească definitivă tinând loc de act autentic de vanzare cumpărare.

b) Referitor la motivul subsidiar de desființare a sentinței vizând pedeapsa stabilită;

Înalta Curtea constată că acesta reprezintă una dintre cele mai importante și sensibile operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct reușita procesului de îndreptare și recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului, în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia.

Pedeapsa constituie criteriul principal prin care legea penală evaluează, determină și diferențiază gradul de pericol social abstract, generic al fiecărei infracțiuni în parte.

Aplicarea și executarea pedepsei se realizează în vederea atingerii unor scopuri bine definite: pe de o parte, în scopul prevenirii săvârșirii de noi fapte penale din partea infractori­lor, prin reeducarea acestora, și din partea altor persoane, prin exemplaritatea pedepselor, iar pe de altă parte, în scopul restabilirii liniștii sociale și al reintegrării ordinii juridice.

Renunțarea la aplicarea pedepsei este o măsură de individualizare a pedepsei care poate fi dispusă de instanța de judecată atunci când constată că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă o gravitate redusă, avându-se în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit. Totodată, soluția se dispune de instanță ținând seama de persoana infractorului, de conduita acestuia anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de el pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, apreciind că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor prea severe pe care le-ar putea avea asupra persoanei acestuia.

Renunțarea la aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanței de judecată de a renunța cu titlu definitiv la aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de comiterea unei infracțiuni, pentru îndreptarea căreia, ținându-se seama de infracțiunea concret săvârșită, de persoana infractorului și de alte condiții, se consideră suficientă aplicarea unui avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca să producă mai mult rău decât să ajute la recuperarea inculpatului.

Analizând condițiile pozitive care trebuiesc îndeplinite pentru a se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei în cazul inculpatului A., Înalta Curte constată următoarele:

a) Infracțiunea săvârșită să prezinte o gravitate redusă, în raport cu natura și întinderea urmărilor produse, cu mijloacele folosite, cu modul și împrejurările în care a fost comisă, precum și cu motivul și scopul urmărit.

Este de observat că gravitatea redusă a infracțiunii trebuie raportată atât la natura și întinderea urmărilor infracțiunii, la mijloacele folosite, la modul și împrejurările în care a fost comisă fapta, cât și la motivul și scopul urmărit. Astfel, în raport cu această condiție, trebuie analizate atât elemente de factură obiectivă (precum modul, mijloacele de comitere) cât și elemente de factură subiectivă (scopul, motivul comiterii faptei).

Analizând aceste condiții în speța de față, se constată că infracțiunea comisă de inculpatul A., în împrejurările descrise anterior, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., este o infracțiune de o gravitate redusă.

În legătură cu primul criteriu, și anume natura și întinderea urmărilor produse, se constată că, în realitate, prin solicitarea acelui aviz nu s-a produs nici un rezultat concret în ceea ce privește situația persoanei vătămate G., întrucât acel aviz nici nu era necesar în speță, inculpatul nici nu trebuia să parcurgă o asemenea procedură, din moment ce exista o hotărâre judecătorească civilă definitivă, prin care persoana vătămată fusese obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare, în caz contrar hotărârea ținând loc de act apt pentru intabulare.

Motivul și scopul urmărit de inculpatul A. a fost acela de a pune capăt situației echivoce terenului în discuție și de a permite adevăraților proprietari să-și intabuleze dreptul de proprietate asupra acelui teren, drept consfințit definitiv printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

b) Instanța să aprecieze că, în raport cu persoana infractorului, cu conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, cu eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea urmărilor infracțiunii, precum și cu posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea efectivă a unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acesteia.

Aceasta este o condiție extrinsecă săvârșirii infracțiunii, care privește persoana făptuitorului și conduita pe care acesta a avut-o atât anterior cât și ulterior săvârșirii infracțiunii. Combinarea elementelor care privesc săvârșirea faptei cu cele care privesc persoana autorului face posibilă evaluarea corectă a gravității infracțiunii și în consecință îi poate conferi judecătorului posibilitatea de a aplica instituția renunțării la aplicarea pedepsei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că și această condiție este îndeplinită. Astfel, inculpatul A. nu are antecedente penale, are studii juridice, fiind avocat în cadrul Baroului Covasna, a recunoscut că a semnat și ștampilat în numele persoanei vătămate G. oferta de vânzare a terenului și cererea pentru afișarea de vânzare a terenului, iar în raport cu conduita sa procesuală și cu pregătirea sa profesională, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună, acesta fiind conștient de consecințele faptei sale.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. se va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 26/F din data de 3 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Se va desființa, în parte, sentința și, în rejudecare:

În baza art. 80 alin. (1) C. pen., se va renunța la aplicarea pedepsei față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

Se va aplica inculpatului A. un avertisment, în condițiile art. 81 C. pen.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 82 alin. (3) C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu apelul inculpatului, vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., se va respinge, ca tardiv, apelul declarat de persoana vătămată G. împotriva aceleiași sentințe.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelanta persoană vătămată G. va fi obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.