Infracțiuni de fals în declarații și trafic de influență. Aplicarea pedepsei în caz de recidivă. Contopirea pedepselor (VCP, NCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 141/2018

VCP: art. 33, art. 34, art. 35, art. 36 alin. (1), art. 37 alin. (1) lit. a), art. 39 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), art. 71, art. 83, art. 85, art. 257 alin. (1), art. 323 alin. (1) și (2); NCP: art. 5, art. 52 alin. (2), art. 275 alin. (3) și (6), art. 326; NCPP: art. 425^1, art. 585, art. 597 alin. (8); Legea nr. 78/2000: art. 6, art. 17 lit. b); Legea nr. 682/2002: art. 19; O.U.G. nr. 195/2002: art. 87 alin. 5; Legea nr. 187/2012: art. 15 alin. (2); Legea nr. 187/2015: art. 15

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 12 iulie 2017, petentul condamnat A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 33 și art. 34 C. pen. (1969), contopirea pedepselor pe care trebuie să le execute în baza M.E.P.I. nr. 393 din 6 aprilie 2016 (emis de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/299/2014) și nr. 224 din 14 iulie 2016 (emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. y/2/2012), ținându-se seama de faptul că pedeapsa de 1 an închisoare rezultată în urma revocării executării pedepsei aplicate de Judecătoria Buftea se regăsește în cea stabilită de Judecătoria Sectorului 1 București, urmând ca, în baza vechii reglementări, să se dispună executarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, respectiv pedeapsa cea mai grea.

Prin Sentința penală nr. 210 din 15 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul A. și, constatându-se că faptele pentru care acesta a fost condamnat definitiv sunt concurente, a fost descontopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 166 din 28 martie 2014 în Dosarul nr. y/2/2014 al Curții de Apel București, definitivă la 14 iulie 2016, în pedepsele componente de 3 ani, 1 an și 3 ani închisoare care, apoi, au fost contopite cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 202 din 7 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 607 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, iar, în temeiul dispozițiilor art. 33-34 C. pen. (1969), s-a dispus ca petentul condamnat să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-au dedus din pedeapsa aplicată perioadele de timp de la 10 octombrie 2013 la 11 octombrie 2013 și de la 6 aprilie 2016 la zi, iar, în temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. (1969), s-au interzis condamnatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pe toată durata executării pedepsei principale.

Totodată, au fost menținute dispozițiile hotărârii penale anterioare cu privire la anularea înscrisurilor, precum și măsurile de siguranță dispuse prin hotărârile judecătorești contopite.

Au fost anulate mandatele emise în temeiul hotărârilor anterioare și s-a dispus emiterea unui nou mandat, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, la dosarul cauzei, au fost atașate copiile Sentinței penale nr. 166/F din 28 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. y/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, Sentinței penale nr. 202 din 7 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/299/2014, Decizia penală nr. 607/A din 6 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/299/2014, Decizia penală nr. 300/A din 14 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr. y/2/2012 de Înalta Curte de Casație și Justiție, fișa de cazier judiciar și alte înscrisuri privind executarea pedepselor, acte din a căror examinare a constatat că cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat A. este admisibilă și întemeiată.

Constatând, de asemenea, că sunt îndeplinite condițiile legale privind contopirea pedepselor aplicate condamnatului, în temeiul art. 585 C. proc. pen., Curtea a admis cererea de contopire, apreciind că faptele pentru care au fost aplicate cele două pedepse din cele două hotărâri definitive sunt concurente.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, criticând-o, prin motivele scrise depuse la dosar cu prilejul declarării căii de atac, sub aspectul nelegalității, ca urmare a omisiunii aplicării dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), și al netemeiniciei, pentru neaplicarea sporului de pedeapsă prevăzut de art. 33 art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969).

Cu prilejul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public și-a modificat motivele de contestație, nemaisusținând pe cele formulate cu ocazia declarării căii de atac, ci arătând că, raportat la decizia nr. 42/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, atât timp cât suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 628 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București a fost anulată prin Decizia nr. 300 din 14 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ea nu mai putea fi ulterior și revocată prin Decizia nr. 607 din 6 aprilie 2016.

Astfel, apreciind că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 585 lit. b) C. proc. pen., a solicitat descontopirea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin Decizia nr. 607 din 6 aprilie 2016 în pedepsele componente și înlăturarea dispoziției de revocare a suspendării executării pedepsei de 1 an închisoare, iar, în temeiul art. 39 alin. (1) C. pen. (1969), contopirea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate prin Decizia nr. 300 din 14 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (prim termen al recidivei postcondamnatorii) cu cea de 6 luni închisoare (aplicată prin prima decizie menționată, reprezentând al doilea termen al recidivei) în cea mai grea de 3 ani închisoare, la care să fie adăugat și un spor de pedeapsă, având în vedere numărul infracțiunilor comise de condamnat, urmând a fi deduse perioadele de detenție executate efectiv.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte arată că, în condițiile în care reprezentantul Ministerului Public, cu prilejul dezbaterilor, a modificat motivele contestației, la soluționarea acesteia vor fi avute în vedere doar aspectele susținute în ședință publică și prezentate în concluziile scrise depuse la dosar cu acea ocazie (adresa D.N.A. nr. 384/III-13/2018 din 31 ianuarie 2018), iar nu și pe cele indicate în scris la momentul declarării căii de atac pe care parchetul a renunțat a le mai susține. De altfel, în cauză nici nu sunt incidente dispozițiile art. 35 C. pen. (1969), având în vedere că prin Decizia nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, inculpatului A. nu i s-a mai aplicat o pedeapsă complementară.

Verificând cauza prin prisma motivelor invocate și prin raportare la dispozițiile art. 425^1 C. proc. pen. și art. 585 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază întemeiată contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție pentru considerentele arătate în continuare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 585 alin. (1) C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive existența concursului de infracțiuni lit. a), recidivei lit. b), a pluralității de infracțiuni (lit. c) ori a unor acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni lit. d).

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prin Sentința penală nr. 699 din 14 decembrie 2011 a Judecătoriei Buftea (Dosar nr. z/94/2011), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 628 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin Sentința penală nr. 166/F din 28 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală (Dosar nr. y/2/2012), astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, și, respectiv, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, anularea (în temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2015 și art. 85 C. pen. 1969) suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 699 din 14 decembrie 2011 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 628 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, care a fost contopită (în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 36 alin. (1) C. pen. 1969) cu pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni mai sus menționate, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 202 din 7 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București (Dosar nr. x/299/2014), astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 607 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 326 C. pen., iar, în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 C. pen. (1969), s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 699 din 14 decembrie 2011 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 628 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, care a fost adăugată la pedeapsa de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Se constată, astfel, că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. prin Sentința penală nr. 699 din 14 decembrie 2011 a Judecătoriei Buftea (Dosar nr. z/94/2011), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 628 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, este concurentă cu cele pentru care s-a dispus condamnarea acestuia în Dosarul nr. y/2/2012 al Curții de Apel București.

Pe de altă parte, fapta pentru care a fost cercetat și condamnat A. în Dosarul nr. x/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 București, atrage aplicarea dispozițiilor privind sancționarea stării de recidivă în raport cu prima condamnare, situație în care, contrar celor reținute în sentința penală atacată, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 585 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar nu cele de la lit. a) a aceluiași text de lege.

În acest context, se observă că, pentru efectuarea operațiunii de contopire a pedepselor aplicate condamnatului, sunt incidente principiile statuate prin Decizia nr. 42 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 204 din 31 martie 2008, care își produce în continuare efectele), în conformitate cu care, în cazul în care instanța este învestită prin același act de sesizare cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 85 C. pen. (1969), pedeapsa ce va fi executată urmând a fi determinată astfel: – se aplică pedepse pentru fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecății; – se dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei pronunțate anterior; – se contopește, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa a cărei executare a fost inițial suspendată condiționat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă; – pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se contopește, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârșită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.

În considerentele acestei decizii s-a arătat că, în cazul concomitenței incidenței prevederilor art. 85 C. pen. (1969) și art. 83 C. pen. (1969), anularea suspendării condiționate a executării pedepsei are prioritate față de revocare, întrucât este determinată de o cauză anterioară, preexistentă dispoziției de suspendare și duce la înlăturarea acestei măsuri ca și cum aceasta nu ar fi fost pronunțată, făcând, astfel, să nu se poată revoca ceea ce nu mai exista la data săvârșirii infracțiunii ulterioare, aceste argumente fiind valabile inclusiv în cazul cererilor de modificare a pedepsei formulate în timpul executării acesteia, cum este situația în speță.

Ca urmare, în condițiile în care, prin Sentința penală nr. 166/F din 28 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală (Dosar nr. y/2/2012), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, față de incidența unor fapte concurente, au fost aplicate prevederile art. 85 C. pen. (1969), în sensul anulării suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 699 din 14 decembrie 2011 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 628 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, în cauză, pentru intervenirea stării de recidivă, nu se mai pot aplica și prevederile art. 83 C. pen. (1969) privind revocarea aceleiași măsuri.

Constatând, totodată, că, urmare a intrării în vigoare, la 1 februarie 2014, a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pentru fapte comise anterior acestei date față de inculpat s-a făcut aplicarea prevederilor art. 5 C. pen., în sensul că în Dosarul nr. y/2/2012 au fost considerate mai favorabile dispozițiile vechii reglementări, iar în Dosarul nr. x/299/2014 cele ale legii penale în vigoare, Înalta Curte apreciază că, în cauză, este incidentă Decizia nr. 29 din 19 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 29 din 15 ianuarie 2016, care, deși se referă la procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se aplică, pentru identitate de raționament, și în situația reglementată de art. 585 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Astfel, în condițiile în care niciuna dintre infracțiunile concurente sau care atrag starea de recidivă pentru care s-au aplicat pedepse individuale prin hotărâri definitive nu a fost comisă după intrarea în vigoare a noii reglementări, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni trebuie stabilit tot din perspectiva art. 5 C. pen., determinarea legii penale mai favorabile condamnatului urmând a se realiza prin raportare la toate instituțiile incidente în cauză, neexistând un temei legal care să impună aplicarea automată a dispozițiilor Codului penal în vigoare.

Analizând, în acest context, situația condamnatului din perspectiva dispozițiilor art. 5 C. pen. și având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății (concurs de infracțiuni și recidivă) și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, vechea reglementare, aceasta fiind cea care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru condamnatul A.

Așa fiind, se constată că instanța de fond nu a contopit, în mod corect, pedepsele la care a fost condamnat inculpatul A. și, mai mult, a menținut măsuri de siguranță care nu au fost aplicate prin niciuna din hotărârile indicate mai sus.

Față de considerentele de mai sus, apreciind întemeiate motivele de contestație expuse cu prilejul dezbaterilor, în temeiul art. 597 alin. (8) C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația declarată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 210 din 15 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, pe care o va desființa și, în rejudecare, va admite cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat A. și va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 202 din 7 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 607 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în pedepsele componente de 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 326 C. pen., și 1 an închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 699 din 14 decembrie 2011 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 628 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București.

Va constata că suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 699 din 14 decembrie 2011 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 628 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, a fost anulată prin Sentința penală nr. 166/F din 28 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Totodată, în temeiul art. 39 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., va contopi pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului prin Sentința penală nr. 166/F din 28 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 202 din 7 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 607 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, Înalta Curte apreciind că aceasta este suficientă pentru a asigura realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen. (1969), nefiind necesară adăugarea unui spor, astfel cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public cu prilejul dezbaterilor.

Deopotrivă, va face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) și va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 10 octombrie 2013 la 11 octombrie 2013 (1 zi) și perioada executată de la 6 aprilie 2016 la zi.

Va anula mandatele de executare a pedepsei închisorii emise în temeiul Sentinței penale nr. 202 din 7 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 607 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, și a Sentinței penale nr. 166/F din 28 martie 2014 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și va dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă stabilită prin prezenta decizie.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei în fond, precum și în apel vor rămâne în sarcina statului, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel pentru intimatul condamnat A., în sumă de 130 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.