Infracţiuni de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi şi folosirea fără drept a denumirilor specifice profesiei de avocat (NCP, NCPP, VCP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 480/RC/2020

NCPP: art. 6, art. 16, art. 275 alin. (2), art. 433, art. 438 alin. (1), art. 448 alin. (1) pct. 1; VCP: art. 281; NCP: art. 5, art. 122, art. 124; L. nr. 51/1995: art. 26, art. 60 

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauza de față, recurenții inculpați B. și A. au invocat ca prim caz de recurs în casație prevederile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când: „în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente”.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că acest caz de recurs în casație este incident atunci când judecata a fost făcută de o instanță inferioară celei legal competente, după materie sau după calitatea persoanei, nerespectarea dispozițiilor privind competența intervenind în cursul judecății.

În sfera acestui caz de recurs în casație inculpații au arătat că au fost judecați în fond de o instanța necompetenta material din punct de vedere al calității persoanelor, deoarece la data faptelor care au făcut obiectul cercetării penale și al trimiterii în judecata pentru exercitarea fără drept a profesiei și pentru folosirea fără drept a denumirilor de Barou, U.N.B.R., avocat, ambii inculpați erau înscriși ca avocați în barouri, membre în U.N.B.R., din care: A. înscris în Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România iar B., era înscris în Baroul Ilfov, membru în Uniunea Naționala a Barourilor din România, denumita succesoare a Uniunii Avocaților din România.

Susținerile recurenților inculpați B. și A. sunt neîntemeiate, având în vedere următoarele argumente:

Potrivit art. 438 alin. (2) C. proc. pen., cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Analizând decizia recurată Înalta Curte constată că aceste critici au fost invocate și cu ocazia judecății cauzei în apel, iar în cuprinsul hotărârii atacate instanța s-a pronunțat deja asupra cestor aspecte.

Atât cu ocazia dezbaterilor cât și din conținutul motivelor scrise de recurs în casație, inculpații susțin că structura în care au activat îndeplinea cerințele de legalitate pentru activitatea de avocatură.

Așa cum s-a arătat deja, inculpații B. și A. au fost trimiși în judecată tocmai pentru săvârșirea infracțiunilor de exercitare fără drept a unei profesii sau activități prev. de art. 26, alin. l din Legea nr. 51/1995 rap. la art. 281 C. pen./1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. și folosirea fără drept a denumirilor specifice profesiei de avocat, prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995.

Prin urmare, inculpații nu a făcut dovada calității de avocat, în cadrul unui barou legal constituit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995, astfel cum au fost interpretate și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia în interesul legii nr. 15/21.09.2015, motiv pentru care cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., nu este incident în speță.

Inculpații au mai invocat și cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”, în susținerea căruia au arătat că instanța de apel în mod greșit a dispus încetarea procesului penal fără a intra în cercetarea fondului iar menținerea soluției doar pe intervenirea prescripției răspunderii penale este neîntemeiată cât timp ambii inculpați au cerut continuarea judecații.

În opinia inculpaților instanța de apel ar fi trebuit să schimbe încadrarea și să dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 6 C. proc. pen., în aplicarea conceptului ne bis in idem, cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. h), și) lit. i), C. proc. pen.

Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) – j) C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Astfel, în speță, se constată că instanța de fond, confirmată de instanța de apel au constatat în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 18 C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. d), e) C. pen./1968 și art. 124 C. pen./1968, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților A. și B. pentru săvârșirea infracțiunilor de exercitare fără drept a unei profesii sau activități prev. de art. 26 alin. l din Legea nr. 51/1995 rap. la art. 281 C. pen./1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. și folosirea fără drept a denumirilor specifice profesiei de avocat, prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen./1968 și art. 5 C. pen., întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Potrivit art. 26, alin. (1) din Legea nr. 51/1995 (1) „Exercitarea oricărei activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat și prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou și pe tabloul avocaților acelui barou constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale”.

Potrivit art. 281 C. pen./1969 „Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă, și întrucât potrivit art. 60, alin. (6) din Legea nr. 51/1995. „Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Națională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaților din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.

Totodată, conform art. 122, alin. (1), lit. d), e) C. pen./1969 termenele de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt:

– d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;

– e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda, iar din norma juridică prevăzută de art. 124 C. pen./1969 rezultă că prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 C. pen./1969 este depășit cu încă jumătate.

În esență, inculpații au solicitat pe calea recursului în casație pronunțarea unei soluții de încetarea procesului penal, în considerarea principiului ne bis in idem.

Înalta Curte, reamintește că motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., este incident atunci când în mod greșit încetarea procesului penal.

Or, în cauza de față, faptele care au generat punerea sub acuzare a inculpaților au fost săvârșite în perioada noiembrie 2011 – ianuarie 2012, motiv pentru care în mod legal s-a dispus încetarea procesului penal, motiv pentru care cazul de casare invocat nu este incident în speță.

Celelalte aspectele invocate de inculpați în conținutul motivelor scrise de recurs dar și cu ocazia dezbaterilor, care au avut loc nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate ci de netemeinicie, excedând cadrului procesual de față.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 8 din data de 7 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțate în dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.