Infracţiuni de evaziune fiscală, spălare a banilor, complicitate la evaziune fiscală și constituire a unui grup infracţional organizat. Cauză de încetare a procesului penal. Recurs în casație respins ca fiind nefondat

• Constituția României: art. 15 alin. (2)
• Legea nr. 241/2005: art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3)
• Legea nr. 656/2002: art. 29 alin. (1) lit. a)
• NCP: art. 154 alin. (1) lit. c)
• NCP: art. 155 alin. (1)
• NCP: art. 3
• NCP: art. 367 alin. (2)
• NCP: art. 38 alin. (1)
• NCP: art. 48
• NCP: art. 5 alin. (1)
• NCPP: art. 16 alin. (1) lit. e)-j)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 8
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1
• NCPP: art. 475

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) C. pen. (1969) – dreptul de a fi administrator, după executarea pedepsei închisorii de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 C. pen. (1969) i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 (corespondentul vechiului art. 29 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 367 alin. (2) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) -dreptul de a fi administrator C. pen.din 1969, după executarea pedepsei închisorii de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 71 C. pen. (1969) i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1), lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. (1969) au fost contopite pedepsele anterior menționate și i-a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) – dreptul de a fi administrator C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 8 ani.

În baza art. 71 C. pen. (1969) i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului A., perioada reținerii de la 18 – 19.11.2010 și cea a arestării preventive de la 19.11.2010 – 24.11.2010, inclusiv, pedeapsa urmând a se executa în regim de detenție, conform art. 57 C. pen. (1969).

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 288/RC din 11 mai 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”.

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) – j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel subsecvent admiterii contestației în anulare formulate de condamnat, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpaților C., A., B., D., E. și F., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situației de fapt, acuzațiile aduse inculpaților au constat în aceea că:

– inculpatul A., în anul 2010, în calitate de administrator al SC G. SRL, a evidențiat în contabilitatea acesteia operațiuni fictive privind achiziția de cereale de la societăți cu un comportament fiscal simulat de tip fantomă, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 16.201.129 RON, echivalent a 3.781.070 euro, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

– inculpatul A., în calitate de administrator al SC G. SRL, în anul 2010, în baza relațiilor comerciale fictive cu SC K. SRL, SC H. SRL, SC I. SRL și SC J. SRL, a achitat în contul acestora suma totală de 49.771.000 RON, despre care știa că provine din săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală arătate anterior, banii fiind ulterior retrași prin folosirea unor documente care nu reflectau realitatea și însușiți apoi de către participanții la acest circuit, operațiuni prin care a fost disimulată originea lor ilicită, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

– inculpatul B., în anul 2010, în calitate de administrator al SC K. SRL, l-a ajutat pe coinculpatul A. să comită infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, reținută în sarcina acestuia din urmă, prin aceea că i-a furnizat documentele care atestau în mod nereal achiziția de cereale de la societatea sa, deși ele erau în realitate cumpărate de la persoane fizice fără întocmirea unor documente care să reflecte aceste operațiuni economice, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

– inculpatul B., în anul 2010, pentru a furniza coinculpatului A. documente justificative, a evidențiat în contabilitatea SC K. SRL operațiuni fictive de achiziții cereale de la societăți cu un comportament fiscal simulat, de tip fantomă, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 15.384.279 RON, din care TVA de plată de 9.143.189 RON și impozit pe profit de 6.241.090 RON, pentru veniturile încasate de 48.150.000 RON, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

– inculpatul B., în anul 2010, a virat sumele de bani achitate de SC G. SRL în contul SC K. SRL, provenite din săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală, în contul SC H. SRL și SC I. SRL, de unde au fost retrase în numerar, prin folosirea unor documente care nu reflectau realitatea și însușiți apoi de către participanții la acest circuit, prin aceste operațiuni fiind disimulată originea lor ilicită, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

– inculpatul C., în anul 2010, a înregistrat în contabilitatea SC J. SRL, pe care o administra, cheltuieli care nu reflectau operațiuni economice reale, constând în facturi emise de societatea fantomă SC I. SRL, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 760.968 RON, echivalent a 177.597 euro, faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005;

– inculpatul C., în anul 2010, a virat sumele de bani, provenite din săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală, achitate de SC G. SRL în contul SC J. SRL, pe care o administra, în contul SC I. SRL de unde au fost retrase în numerar, prin folosirea unor documente care nu reflectau realitatea și însușiți apoi de către participanții la acest circuit, prin aceste operațiuni fiind disimulată originea lor ilicită, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

– inculpatul D., în anul 2010, i-a ajutat pe inculpații A. și B. să comită infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și respectiv complicitate la această infracțiune, prin aceea că au controlat în fapt activitatea societăților cu un comportament fiscal simulat, de tip fantomă, SC H. SRL, SC I. SRL și SC J. SRL, au coordonat activitatea inculpaților E. și F., pe care i-au condus la unitățile bancare pentru retragerea sumelor care erau virate în conturile societăților administrate de ei și livrau sumele de bani, în numerar, inculpatului A., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

– inculpatul C., în anul 2010, i-a ajutat pe inculpații A. și B. să comită infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și respectiv complicitate la această infracțiune, prin aceea că au controlat în fapt activitatea societăților cu un comportament fiscal simulat, de tip fantomă, SC H. SRL, SC I. SRL și SC J. SRL, au coordonat activitatea inculpaților E. și F., pe care i-au condus la unitățile bancare pentru retragerea sumelor care erau virate în conturile societăților administrate de ei și livrau sumele de bani, în numerar, inculpatului A. și care l-a ajutat pe acesta din urmă să comită infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina lui și prin aceea că i-a furnizat acestuia documentele care atestau în mod nereal achiziția de cereale de către SC G. SRL de la SC J. SRL, pe care o administra, deși ele erau în realitate cumpărate de la persoane fizice fără întocmirea unor documente care să reflecte aceste operațiuni economice, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

– inculpatul E., în anul 2010, în calitate de administrator al SC H. SRL, i-a ajutat pe inculpații A. și B. să comită infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și respectiv complicitate la această infracțiune, prin aceea că i-a furnizat inculpatului B. documentele care atestau în mod nereal achiziții de cereale de la societatea lui, pe care acesta le-a folosit pentru a furniza la rândul său documente justificative nereale coinculpatului A., deși mărfurile erau în realitate cumpărate de la persoane fizice fără întocmirea unor documente care să reflecte aceste operațiuni economice, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

– inculpatul E., în anul 2010, prin folosirea unor documente justificative care nu reflectau realitatea, a retras din conturile SC H. SRL mai multe sume de bani despre care cunoștea că proveneau din săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală, la care de altfel participase și el, disimulând astfel originea ilicită a banilor respectivi care erau împărțiți între participanții la acest circuit, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

– inculpatul F., în anul 2010, în calitate de administrator al SC I. SRL, i-a ajutat pe inculpații A. și C. să comită infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și respectiv complicitate la această infracțiune, prin aceea că i-a furnizat inculpatului C. documentele care atestau în mod nereal achiziții de cereale de la societățile sale, pe care acesta le-a folosit pentru a furniza la rândul său documente justificative nereale coinculpatului A., deși mărfurile erau în realitate cumpărate de la persoane fizice fără întocmirea unor documente care să reflecte aceste operațiuni economice, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen.;

– inculpatul F., în anul 2010, prin folosirea unor documente justificative care nu reflectau realitatea, a retras din conturile SC I. SRL mai multe sume de bani despre care cunoștea că proveneau din săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală, la care de altfel participase și el, disimulând astfel originea ilicită a banilor respectivi care erau împărțiți între participanții la acest circuit, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

– inculpații A., B., D., C., E. și F. care, în anul 2010, au constituit un grup infracțional organizat, având ca scop comiterea unor infracțiuni de evaziune fiscală și spălare a banilor, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Astfel, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (inculpatul A.), complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Lege nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.(inculpatul B.), complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Lege nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (inculpatul C.), complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (inculpatul D.), complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (inculpatul E.) și complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (inculpatul F.).

Curtea a reținut că pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în modalitatea reglementată de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, inclusiv forma de participație penală a complicității, termenul general de prescripție de 10 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., a început să curgă cel mai târziu la data de 31.12.2010 și s-a împlinit la 28.02.2021, fiind avută în vedere și perioada 16.03.2020 – 14.05.2020, perioadă în care termenul general de prescripție a răspunderii penale a fost suspendat în condițiile art. 156 alin. (1) teza a doua C. pen., ca urmare a răspândirii pandemiei de Coronavirus; pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare a banilor reglementate de art. 49 lit. a) din Legea nr. 129/2019, termenul general de prescripție de 8 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., a început să curgă cel mai târziu din data de 31.12.2010 și s-a împlinit la 30.12.2018; pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în modalitatea reglementată de art. 367 alin. (2) C. pen., termenul general de prescripție de 8 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., a început să curgă cel mai târziu din data de 31.12.2010 și s-a împlinit la 30.12.2018.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că:

„… în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale” (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:

„(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022.

Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Instanța supremă a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 – 25.06.2018 – și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 – 30.05.2022 – nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Astfel, în speță, Înalta Curte observă că, instanța de apel a judecat apelul, valorificând, în acest cadru procesual, prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare și aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă anterior menționată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunile de evaziune fiscală în modalitatea reglementată de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, inclusiv forma de participație penală a complicității, este de 10 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., și a început să curgă cel mai târziu la data de 31.12.2010 și s-a împlinit la 28.02.2021, fiind avută în vedere și perioada 16.03.2020 – 14.05.2020, perioadă în care termenul general de prescripție a răspunderii penale a fost suspendat în condițiile art. 156 alin. (1) teza a doua C. pen., ca urmare a răspândirii pandemiei de Coronavirus; pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare a banilor reglementate de art. 49 lit. a) din Legea nr. 129/2019, termenul general de prescripție de 8 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., a început să curgă cel mai târziu din data de 31.12.2010 și s-a împlinit la 30.12.2018; pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în modalitatea reglementată de art. 367 alin. (2) C. pen., termenul general de prescripție de 8 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., a început să curgă cel mai târziu din data de 31.12.2010 și s-a împlinit la 30.12.2018.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, termenul de prescripție generală s-a împlinit, în speță, pentru toate infracțiunile reținute în sarcina inculpaților C., A., B., D., E. și F. anterior deciziei pronunțate în apel.

În consecință, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpați prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța împotriva Deciziei penale nr. 979/P din 21 decembrie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, privind pe intimații-inculpați D., C., B., F., A. și E.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați D., C., B., F. și E., în sumă de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului, iar, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul – inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.