Infracţiuni de distrugere şi furt calificat. Stabilirea instanţei competente să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei

• Legea 289/2005: art. 6 alin. (1)
• Legea nr. 187/2012: art. 15 alin. (2)
• NCP: art. 113
• NCP: art. 120
• NCP: art. 121 alin. (1) lit. a) şi e)
• NCP: art. 123 alin. (1) lit. c)
• NCP: art. 129 alin. (2) lit. a)
• NCP: art. 228 alin. (1)
• NCP: art. 229 alin. (3) lit. f)
• NCP: art. 5
• NCP: art. 77 lit. a)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 396 alin. (10)
• NCPP: art. 51 alin. (1) şi (2)
• NCPP: art. 585 alin. (1)
• NCPP: art. 598 alin. (1) lit. c)
• VCP: art. 83 alin. (1)
• VCP: art. 99
• VCPP: art. 320^1 alin. (7)

Prin cererea formulată la data de 10 decembrie 2019 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești sub nr. x/2019, petentul A., internat în Centrul Educativ Târgu Ocna, a solicitat contopirea sancțiunilor penale ce i-au fost aplicate prin hotărârile pronunțate în dosarele nr. x/2013, nr. y/2012 și nr. 2388/281/2019 ale Judecătoriei Ploiești.

La termenul din 10 februarie 2020, instanța a recalificat cererea ca fiind contestație la executare, apreciind că este vorba despre o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, având în vedere că, prin Sentința penală nr. 1662 din 27 iunie 2017 a Judecătoriei Ploiești, s-a reținut contopirea măsurii educative a asistării zilnice de 6 luni cu celelalte pedepse aplicate prin Sentințele penale nr. 2758 din 20 decembrie 2013 și nr. 2459 din 20 decembrie 2013 ale aceleiași instanțe, iar, prin Sentința penală nr. 955/2019, măsura educativă a asistării zilnice a fost înlocuită cu internarea într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 6 luni, fără a se mai realiza și celelalte operațiuni juridice în raport cu pedepsele la care a fost condamnat petentul.

Ca atare, prin Sentința penală nr. 89 din 10 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr. x/2019, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și art. 50 C. proc. pen., a fost admisă excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, pusă în discuție din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de persoana condamnată A. în favoarea Judecătoriei Ploiești.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 169 din 7 mai 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Onești este instanța competentă să soluționeze cauza referitoare la petentul A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 585 alin. (1) C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni, recidivei, pluralității intermediare ori a unor acte ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

Stabilind instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei, art. 585 alin. (2) C. proc. pen. prevede că aceasta este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Pe de altă parte, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestație, printre altele, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, instanța competentă să soluționeze cauza în această situație fiind cea care a pronunțat respectiva hotărâre.

Analizând, în acest context, actele dosarului, se constată că petentul A. a solicitat, prin cererea formulată la data de 10 decembrie 2019, contopirea pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare la care a fost condamnat pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat (săvârșită la 14 august 2013) prin Sentința penală nr. 2459 din 22 noiembrie 2013 a Judecătoriei Ploiești (pronunțată în dosarul nr. x/2013, modificată și rămasă definitivă prin Decizia nr. 110 din 21 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești), cu cea de 2 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și furt calificat (la 10 iunie 2011) prin Sentința penală nr. 2758 din 20 decembrie 2013 a aceleiași instanțe (pronunțată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 774 din 2 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești), precum și cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 6 luni aplicată prin Sentința penală nr. 955 din 17 mai 2019 a aceleiași instanțe (pronunțată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 5 iunie 2019), ca urmare a înlocuirii măsurii educative a asistării zilnice dispusă prin Sentința penală nr. 1662 din 27 iunie 2017 (pronunțată în dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la 18 iulie 2017).

În fața Judecătoriei Ploiești, la termenul de judecată din 14 aprilie 2020, petentul a precizat că nu are nelămuriri cu privire la Sentința penală nr. 955 din 17 mai 2019, pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la data de 5 iunie 2019 și că solicită contopirea pedepsei aplicată prin această hotărâre cu cea stabilită prin Sentința penală nr. 2459 din 22 noiembrie 2013, dată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 110 din 21 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, pentru care a fost emis mandatul nr. x din 24 februarie 2014.

De asemenea, din examinarea actelor dosarului, rezultă că, prin Sentința penală nr. 955 din 17 mai 2019 a Judecătoriei Ploiești, pronunțată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la 5 iunie 2019, a fost admisă sesizarea nr. x/2 din 28 ianuarie 2019 a Serviciului de Probațiune Prahova și, în temeiul art. 123 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a înlocuit măsura asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, aplicată prin Sentința penală nr. 1662 din 27 iunie 2017 a aceleiași instanțe, definitivă prin neapelare la data de 18 iulie 2017 (dosar nr. x/2016), luată față de intimatul A., pusă în executare la data de 30 august 2018, cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 6 luni, reținându-se, în esență, că acesta a încălcat cu rea-credință obligațiile impuse.

Astfel, prin Sentința penală nr. 1662 din 27 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la 18 iulie 2017, s-a constatat că infracțiunea ce face obiectul acestei cauze este concurentă cu faptele pentru care petentul A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2758 din 20 decembrie 2013 a Judecătoriei Ploiești în dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 774 din 2 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, precum și prin Sentința penală nr. 2459 din 22 noiembrie 2013 a Judecătoriei Ploiești în dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 110 din 21 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a C. pen., în referire la art. 83 alin. (1) C. pen. (1969), s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2758 din 20 decembrie 2013 a Judecătoriei Ploiești în dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 774 din 2 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești.

În baza art. 129 alin. (2) lit. a) raportat la art. 120 C. pen., cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a aplicat petentului A., minor la data săvârșirii faptei, măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (3) lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 113 și urm. C. pen. și art. 5 C. pen. (comisă în noaptea de 12 februarie 2012, persoană vătămată S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A.), de distrugere, prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea 289/2005, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (1968) și art. 99 C. pen. 1969 (faptă săvârșită în noaptea de 10 iunie 2011, persoană vătămată S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A.), și de furt calificat, prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea 289/2005, cu aplicarea art. 320^1 alin. (7) C. proc. pen. (1968) și art. 99 C. pen. 1969 (comisă în noaptea de 10 iunie 2011, persoană vătămată S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A.), impunându-se acestuia, potrivit art. 121 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., ca, pe durata executării măsurii educative, să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională, respectiv să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta.

Totodată, s-a constatat că a fost executată pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr. 2459 din 22 noiembrie 2013 a Judecătoriei Ploiești pronunțată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 110 din 21 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești.

Se observă, astfel, că, deși prin Sentința penală nr. 1662 din 27 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2016 s-a reținut că infracțiunea ce a făcut obiectul cercetării în acest dosar este concurentă cu cele pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 2459 din 22 noiembrie 2013 (pronunțată în dosarul nr. x/2013, modificată și rămasă definitivă prin Decizia nr. 110 din 21 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești) și nr. 2758 din 20 decembrie 2013 (pronunțată în dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 774 din 2 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești), fiind, în consecință, anulată suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare stabilită prin cea din urmă hotărâre, nu s-a realizat și contopirea sancțiunilor penale aplicate prin cele trei sentințe, ci doar s-a constatat că a fost executată pedeapsa stabilită prin cea de-a doua hotărâre (Sentința penală nr. 2459 din 22 noiembrie 2013 a Judecătoriei Ploiești pronunțată în dosarul nr. x/2013).

Având în vedere aceste aspecte, conținutul cererii cu care petentul a sesizat Judecătoria Onești, dar și precizările acestuia din fața instanței făcute la termenul din 14 aprilie 2020, se constată că, în speță, nu este vorba de o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, caz de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., ci de o solicitare de contopire a sancțiunilor penale stabilite de Judecătoria Ploiești prin Sentințele penale nr. 1662 din 27 iunie 2017 (astfel cum a fost modificată în privința măsurii educative prin Sentința penală nr. 955 din 17 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019), nr. 2459 din 22 noiembrie 2013 și nr. 2758 din 20 decembrie 2013, situație în care sunt incidente prevederile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., referitoare la modificarea pedepsei în cazul concursului de infracțiuni.

Or, așa cum s-a arătat anterior, în conformitate cu dispozițiile art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei în această situație este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de detenție, textul de lege menționat fiind incident și atunci când este vorba despre o persoană internată într-un centru educativ, deci aflată în executarea unei măsuri educative privative de libertate, cum este cazul în speță.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, la momentul formulării cererii de contopire, petentul A. se afla internat în Centrul Educativ Târgu Ocna, motiv pentru care, raportat și la aspectele statuate prin Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018, în sensul că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate), competența de soluționare a solicitării acestuia revine Judecătoriei Onești, care a și fost sesizată inițial, iar nu Judecătoriei Ploiești.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze cauza referitoare la petentul A. este Judecătoria Onești, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.