Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
2.090 views
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.
Astfel, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei s-a reţinut că „dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc – din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului”. (Decizia nr. 350/RC/2015 – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro)
De asemenea, s-a statuat că „dispoziţiile prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în nici un fel.
(…) verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 lit. b) şi care nu a fost preluată de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.) ” (Decizia nr. 78/RC/2015 – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).
Aşadar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte poate analiza dacă fapta, astfel cum au fost reţinută prin decizia recurată, corespunde din punct de vedere obiectiv tiparului de incriminare al infracţiunilor prevăzute de art. 342 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A..
Din această perspectivă, se observă că recurentul inculpat A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., reţinându-se în fapt, în esenţă, că, a deţinut în mod nelegal armă şi muniţie neletală supusă autorizării, respectiv un pistol de culoare neagră marca x calibru 8 mm PAK fără serie; o cutie de culoare caki cu inscripţia x, conţinând un număr de 43 bucăţi cartuşe calibru 8 mm; o cutie metalică cu inscripţia x conţinând un număr de 400 buc. diaboluri (alice) de calibru 4,5 mm destinate armelor neletale supuse autorizării şi o cutie de culoare albastră cu inscripţia C. conţinând un număr de 15 cartuşe de calibru 8 mm.
În legătură cu această faptă, recurentul a susţinut, pe de-o parte, că deţinerea de muniţie neletală nu este sancţionată de legea penală, iar, pe de altă parte, că în mod greşit au fost reţinute şi dispoziţiile art. 342 alin. (1) C. pen., în condiţiile în care arma şi muniţiile deţinute nu erau letale.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 342 alin. (1) C. pen., „deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani”.
De asemenea, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, „deţinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda”.
Analizând dispoziţiile alin. (1) şi alin. (2) ale art. 342 C. pen., se observă că acestea nu reglementează modalităţi alternative distincte ale aceleiaşi infracţiuni de nerespectarea armelor şi muniţiilor, ci prevăd două modalităţi normative simple (tip), cu alte cuvinte, două infracţiuni distincte.
În ceea ce priveşte distincţia dintre infracţiunile cu conţinut unic, cele cu conţinut alternativ şi cele cu conţinuturi alternative, în Decizia nr. 25/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a reţinut că „Infracţiunile cu conţinut unic sunt acele infracţiuni ale căror elemente constitutive se înfăţişează sub o formă unică, exclusivă, nesusceptibilă de mai multe modalităţi (bigamia, omorul).
Infracţiunile cu conţinut alternativ sunt acele infracţiuni pentru care legea prevede variante alternative ale elementului material al laturii obiective, variante echivalente sub aspectul semnificaţiei lor penale.
Spre deosebire de infracţiunile cu conţinut alternativ care, în esenţă, presupun existenţa mai multor modalităţi de săvârşire a faptei, infracţiunile cu conţinuturi alternative sunt acele infracţiuni în cazul cărora legiuitorul regrupează, sub aceeaşi denumire, două sau mai multe infracţiuni de sine stătătoare.
Delimitarea dintre infracţiunile cu conţinut unic, infracţiunile cu conţinut alternativ şi infracţiunile cu conţinuturi alternative prezintă importanţă sub aspectul efectelor diferite care apar în cazul realizării mai multor variante alternative de comitere.
Astfel, în cazul infracţiunilor cu conţinut alternativ, modalităţile diferite, prevăzute în norma de incriminare, nu generează un concurs de infracţiuni, nu afectează unitatea infracţiunii.
Dimpotrivă, în cazul infracţiunilor cu conţinuturi alternative, dacă se realizează mai multe dintre aceste conţinuturi, ne vom afla în prezenţa unui concurs de infracţiuni”.
Or, din interpretarea dispoziţiilor art. 342 alin. (1) şi (2) C. pen., rezultă în mod neechivoc intenţia legiuitorului de a regrupa, sub aceeaşi denumire, respectiv nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, două infracţiuni de sine stătătoare.
Astfel, art. 342 alin. (1) C. pen. sancţionează deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept. Elementul material al laturii obiective al acestei infracţiuni se realizează prin una dintre următoarele acţiuni: deţinerea, portul sau confecţionarea fără drept a uneia sau mai multor arme letale; efectuarea fără drept a altor operaţiuni privind circulaţia armelor letale; deţinerea, portul sau confecţionarea fără drept a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor unor arme letale şi funcţionarea fără drept a atelierelor de reparare a armelor letale. Pentru existenţa elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. (1) C. pen. este suficient să se constate comiterea unei singure acţiuni dintre cele anterior menţionate.
De asemenea, în ceea ce priveşte noţiunile de „arme şi muniţii letale”, potrivit art. 2 pct. II.2 din Legea nr. 295/2004, acestea sunt definite ca armele şi muniţiile prin a căror utilizare se poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor şi care sunt prevăzute în categoria B din anexă.
Totodată, se observă că, pentru existenţa acestei infracţiuni trebuie îndeplinite următoarele cerinţe esenţiale: să existe o armă letală, muniţie, mecanisme sau dispozitive ale armelor letale; acţiunile de deţinere, port, confecţionare şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora să se realizeze fără drept şi atelierele de reparare a armelor letale să funcţioneze fără drept.
În ceea ce priveşte infracţiunea reglementată de art. 342 alin. (2) C. pen., elementul material al laturii obiective se realizează prin două acţiuni distincte, respectiv, deţinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării.
Conform art. 2 pct. II.3 din Legea nr. 295/2004, prin expresia „arme şi muniţii neletale” se înţelege armele şi muniţiile destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement ori autoapărare, confecţionate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor. De asemenea, sunt asimilate acestei categorii şi armele vechi.
Trebuie subliniat, totuşi, că alin. (2) al art. 342 C. pen. nu sancţionează deţinerea sau portul de muniţie neletală. Acest aspect reiese, în mod clar, din examinarea dispoziţiilor anterior menţionate. În acest sens, se observă că există două cerinţe esenţiale ataşate elementului material, respectiv: să existe o armă neletală din categoria celor supuse autorizării şi arma neletală să fie deţinută sau purtată fără drept. Aşadar, art. 342 alin. (2) C. pen. se referă în mod expres la arme neletale din categoria celor supuse autorizării.
Examinând legalitatea hotărârilor atacate în raport de coordonatele faptice stabilite de instanţa de fond şi menţinute de curtea de apel, ce nu mai pot fi cenzurate de către instanţa supremă, aşa cum, de altfel, s-a menţionat anterior, Înalta Curte constată incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., deoarece, pe de o parte, recurentul inculpat A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală (deţinerea de muniţie neletală), iar pe de altă parte, faptele reţinute în sarcina acestuia nu corespund uneia din normele de incriminare în temeiul căreia s-a dispus condamnarea.
Pe de o parte, se constată că recurentul inculpat A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru deţinerea de muniţie neletală, faptă ce nu corespunde normei de incriminare şi tipicităţii obiective a vreuneia dintre infracţiunile prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., respectiv de art. 342 alin. (2) C. pen.
Astfel, se observă că atât instanţa de fond, cât şi curtea de apel au reţinut în mod expres că muniţia identificată la domiciliul recurentului cu ocazia percheziţiei din data de 27 septembrie 2015 nu este letală. În fapt, pentru a dispune condamnarea inculpatului în baza art. 342 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., ambele instanţe au stabilit, în esenţă, că acesta a deţinut în mod nelegal armă şi muniţie neletală supusă autorizării. Aşa cum s-a subliniat anterior, dispoziţiile art. 342 alin. (2) C. pen. sancţionează doar deţinerea fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării, nu şi deţinerea de muniţie neletală.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în mod greşit, instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut în încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul, dispoziţiile art. 342 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.
În primul rând, aşa cum s-a arătat anterior, cele două alineate ale art. 342 C. pen. reglementează două infracţiuni distincte.
În al doilea rând, niciuna din faptele reţinute în sarcina inculpatului nu se circumscriu normei de incriminare prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., nefiind prevăzute ca infracţiuni prin această dispoziţie legală. Astfel, inculpatului i s-a imputat deţinerea unei arme neletale, faptă ce este incriminată doar de art. 342 alin. (2) C. pen., dar care nu se circumscrie dispoziţiilor art. 342 alin. (1) C. pen., care se referă doar la arme sau muniţii letale. În ceea ce priveşte deţinerea de muniţie neletală, în cele ce preced, s-a stabilit deja că o atare faptă nu corespunde tipicităţii obiective a niciuneia dintre infracţiunile prev. de art. 342 alin. (1) C. pen. sau prev. de art. 342 alin. (2) C. pen.
Faţă de cele reţinute, în condiţiile în care, prin hotărârile atacate, s-a dispus condamnarea inculpatului în temeiul art. 342 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., prin aplicarea unei pedepse unice, se observă că nelegalităţile constatate cu privire la lipsa de corespondenţă între situaţia de fapt şi norma de incriminare nu pot fi înlăturate prin rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs în casaţie, deoarece implică schimbarea încadrării juridice în raport de situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută, dar şi individualizarea pedepsei şi a modului de executare a acesteia, în funcţie de norma de incriminare ce va fi stabilită ca incidentă în cauză. În acest sens, se observă că prin hotărârile recurate, sancţiunea unică aplicată prin reţinerea în mod nelegal a ambelor alineate ale art. 342 C. pen. este egală cu minimul pedepsei închisorii prevăzut de lege pentru infracţiunea prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., respectiv cu maximul pedepsei închisorii pentru infracţiunea prev. de art. 342 alin. (2) C. pen.
Nefiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., se impune, în aceste limite, cu privire la infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) şi (2) C. pen. (astfel cum în mod nelegal a fost reţinută prin hotărârile atacate), trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Judecătoria Moldova Nouă, fără ca în rejudecare să mai poată fi invocate şi examinate alte chestiuni decât cele referitoare la corecta încadrare juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului şi individualizarea pedepsei în raport de norma de incriminare incidentă şi sancţiunea prevăzută de lege pentru respectiva infracţiune.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 672/A din 7 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2016, va casa, în parte, decizia penală mai sus-menţionată şi Sentinţa penală nr. 10 din 27 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă şi, pe cale de consecinţă:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. aplicate inculpatului, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:
– sporul de 6 luni închisoare aplicat conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.
– 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006;
– 1 (un) an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.
– 6 (şase) luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (3) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen., va contopi pedepsele de:
– 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006;
– 6 (şase) luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (3) C. pen., şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv 2 luni închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
Va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Judecătoria Moldova Nouă, cu privire la infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) şi (2) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei mai sus-menţionate.
Va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinţei penale nr. 10 din data de 27 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă în dosarul nr. x/2016, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 672/A din 7 iunie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală şi emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Sursa informației: www.scj.ro.
