Infracţiuni de contrabandă calificată, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor și furt. Anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului şi dispunerea emiterii unor noi forme de executare

• Legea nr. 295/2004: art. 2 pct. II.2
• Legea nr. 86/2006: art. 271
• NCP: art. 228 alin. (3)
• NCP: art. 342 alin. (1) şi alin. (2)
• NCP: art. 38 alin. (1)
• NCP: art. 39 alin. (1) lit. b)
• NCP: art. 45 alin. (1)
• NCP: art. 65 alin. (1)
• NCP: art. 66 alin. (1) lit. a) şi b)
• NCP: art. 68 alin. (1) lit. c)
• NCPP: art. 275 alin. (3) și (6)
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 7
• NCPP: art. 448 alin. (2) lit. a)

În cuprinsul motivelor de recurs în casație s-au invocat dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Astfel, recurentul a susținut că atât prima instanță, cât și cea de apel au făcut o greșită aplicare a legii, cu privire la faptele ce au făcut obiectul judecății, eroare care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. În acest sens, a subliniat că nu este prevăzută de legea penală deținerea în mod nelegal de muniție neletală supusă autorizării, legea incriminând în art. 342 alin. (1) C. pen., doar deținerea de muniție letală, iar singura operațiune privitoare la armele neletale incriminată penal este deținerea acestora, faptă prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 347/RC/2018 din 16 octombrie 2018)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Astfel, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiției s-a reținut că „dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc – din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului”. (Decizia nr. 350/RC/2015 – Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro)

De asemenea, s-a statuat că „dispozițiile prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în nici un fel.

(…) verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 lit. b) și care nu a fost preluată de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.) ” (Decizia nr. 78/RC/2015 – Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Așadar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte poate analiza dacă fapta, astfel cum au fost reținută prin decizia recurată, corespunde din punct de vedere obiectiv tiparului de incriminare al infracțiunilor prevăzute de art. 342 alin. (1) și (2) C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A..

Din această perspectivă, se observă că recurentul inculpat A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) și alin. (2) C. pen., reținându-se în fapt, în esență, că, a deținut în mod nelegal armă și muniție neletală supusă autorizării, respectiv un pistol de culoare neagră marca x calibru 8 mm PAK fără serie; o cutie de culoare caki cu inscripția x, conținând un număr de 43 bucăți cartușe calibru 8 mm; o cutie metalică cu inscripția x conținând un număr de 400 buc. diaboluri (alice) de calibru 4,5 mm destinate armelor neletale supuse autorizării și o cutie de culoare albastră cu inscripția C. conținând un număr de 15 cartușe de calibru 8 mm.

În legătură cu această faptă, recurentul a susținut, pe de-o parte, că deținerea de muniție neletală nu este sancționată de legea penală, iar, pe de altă parte, că în mod greșit au fost reținute și dispozițiile art. 342 alin. (1) C. pen., în condițiile în care arma și munițiile deținute nu erau letale.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 342 alin. (1) C. pen., „deținerea, portul, confecționarea, precum și orice operațiune privind circulația armelor letale, a munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcționarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani”.

De asemenea, conform alin. (2) al aceluiași articol, „deținerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda”.

Analizând dispozițiile alin. (1) și alin. (2) ale art. 342 C. pen., se observă că acestea nu reglementează modalități alternative distincte ale aceleiași infracțiuni de nerespectarea armelor și munițiilor, ci prevăd două modalități normative simple (tip), cu alte cuvinte, două infracțiuni distincte.

În ceea ce privește distincția dintre infracțiunile cu conținut unic, cele cu conținut alternativ și cele cu conținuturi alternative, în Decizia nr. 25/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a reținut că „Infracțiunile cu conținut unic sunt acele infracțiuni ale căror elemente constitutive se înfățișează sub o formă unică, exclusivă, nesusceptibilă de mai multe modalități (bigamia, omorul).

Infracțiunile cu conținut alternativ sunt acele infracțiuni pentru care legea prevede variante alternative ale elementului material al laturii obiective, variante echivalente sub aspectul semnificației lor penale.

Spre deosebire de infracțiunile cu conținut alternativ care, în esență, presupun existența mai multor modalități de săvârșire a faptei, infracțiunile cu conținuturi alternative sunt acele infracțiuni în cazul cărora legiuitorul regrupează, sub aceeași denumire, două sau mai multe infracțiuni de sine stătătoare.

Delimitarea dintre infracțiunile cu conținut unic, infracțiunile cu conținut alternativ și infracțiunile cu conținuturi alternative prezintă importanță sub aspectul efectelor diferite care apar în cazul realizării mai multor variante alternative de comitere.

Astfel, în cazul infracțiunilor cu conținut alternativ, modalitățile diferite, prevăzute în norma de incriminare, nu generează un concurs de infracțiuni, nu afectează unitatea infracțiunii.

Dimpotrivă, în cazul infracțiunilor cu conținuturi alternative, dacă se realizează mai multe dintre aceste conținuturi, ne vom afla în prezența unui concurs de infracțiuni”.

Or, din interpretarea dispozițiilor art. 342 alin. (1) și (2) C. pen., rezultă în mod neechivoc intenția legiuitorului de a regrupa, sub aceeași denumire, respectiv nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, două infracțiuni de sine stătătoare.

Astfel, art. 342 alin. (1) C. pen. sancționează deținerea, portul, confecționarea, precum și orice operațiune privind circulația armelor letale, a munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcționarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept. Elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni se realizează prin una dintre următoarele acțiuni: deținerea, portul sau confecționarea fără drept a uneia sau mai multor arme letale; efectuarea fără drept a altor operațiuni privind circulația armelor letale; deținerea, portul sau confecționarea fără drept a munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor unor arme letale și funcționarea fără drept a atelierelor de reparare a armelor letale. Pentru existența elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 342 alin. (1) C. pen. este suficient să se constate comiterea unei singure acțiuni dintre cele anterior menționate.

De asemenea, în ceea ce privește noțiunile de „arme și muniții letale”, potrivit art. 2 pct. II.2 din Legea nr. 295/2004, acestea sunt definite ca armele și munițiile prin a căror utilizare se poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor și care sunt prevăzute în categoria B din anexă.

Totodată, se observă că, pentru existența acestei infracțiuni trebuie îndeplinite următoarele cerințe esențiale: să existe o armă letală, muniție, mecanisme sau dispozitive ale armelor letale; acțiunile de deținere, port, confecționare și orice operațiune privind circulația armelor letale, a munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora să se realizeze fără drept și atelierele de reparare a armelor letale să funcționeze fără drept.

În ceea ce privește infracțiunea reglementată de art. 342 alin. (2) C. pen., elementul material al laturii obiective se realizează prin două acțiuni distincte, respectiv, deținerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării.

Conform art. 2 pct. II.3 din Legea nr. 295/2004, prin expresia „arme și muniții neletale” se înțelege armele și munițiile destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement ori autoapărare, confecționate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor. De asemenea, sunt asimilate acestei categorii și armele vechi.

Trebuie subliniat, totuși, că alin. (2) al art. 342 C. pen. nu sancționează deținerea sau portul de muniție neletală. Acest aspect reiese, în mod clar, din examinarea dispozițiilor anterior menționate. În acest sens, se observă că există două cerințe esențiale atașate elementului material, respectiv: să existe o armă neletală din categoria celor supuse autorizării și arma neletală să fie deținută sau purtată fără drept. Așadar, art. 342 alin. (2) C. pen. se referă în mod expres la arme neletale din categoria celor supuse autorizării.

Examinând legalitatea hotărârilor atacate în raport de coordonatele faptice stabilite de instanța de fond și menținute de curtea de apel, ce nu mai pot fi cenzurate de către instanța supremă, așa cum, de altfel, s-a menționat anterior, Înalta Curte constată incidența cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., deoarece, pe de o parte, recurentul inculpat A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală (deținerea de muniție neletală), iar pe de altă parte, faptele reținute în sarcina acestuia nu corespund uneia din normele de incriminare în temeiul căreia s-a dispus condamnarea.

Pe de o parte, se constată că recurentul inculpat A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru deținerea de muniție neletală, faptă ce nu corespunde normei de incriminare și tipicității obiective a vreuneia dintre infracțiunile prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., respectiv de art. 342 alin. (2) C. pen.

Astfel, se observă că atât instanța de fond, cât și curtea de apel au reținut în mod expres că muniția identificată la domiciliul recurentului cu ocazia percheziției din data de 27 septembrie 2015 nu este letală. În fapt, pentru a dispune condamnarea inculpatului în baza art. 342 alin. (1) și alin. (2) C. pen., ambele instanțe au stabilit, în esență, că acesta a deținut în mod nelegal armă și muniție neletală supusă autorizării. Așa cum s-a subliniat anterior, dispozițiile art. 342 alin. (2) C. pen. sancționează doar deținerea fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării, nu și deținerea de muniție neletală.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în mod greșit, instanța de fond și instanța de apel au reținut în încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul, dispozițiile art. 342 alin. (1) și alin. (2) C. pen.

În primul rând, așa cum s-a arătat anterior, cele două alineate ale art. 342 C. pen. reglementează două infracțiuni distincte.

În al doilea rând, niciuna din faptele reținute în sarcina inculpatului nu se circumscriu normei de incriminare prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., nefiind prevăzute ca infracțiuni prin această dispoziție legală. Astfel, inculpatului i s-a imputat deținerea unei arme neletale, faptă ce este incriminată doar de art. 342 alin. (2) C. pen., dar care nu se circumscrie dispozițiilor art. 342 alin. (1) C. pen., care se referă doar la arme sau muniții letale. În ceea ce privește deținerea de muniție neletală, în cele ce preced, s-a stabilit deja că o atare faptă nu corespunde tipicității obiective a niciuneia dintre infracțiunile prev. de art. 342 alin. (1) C. pen. sau prev. de art. 342 alin. (2) C. pen.

Față de cele reținute, în condițiile în care, prin hotărârile atacate, s-a dispus condamnarea inculpatului în temeiul art. 342 alin. (1) și alin. (2) C. pen., prin aplicarea unei pedepse unice, se observă că nelegalitățile constatate cu privire la lipsa de corespondență între situația de fapt și norma de incriminare nu pot fi înlăturate prin rejudecarea cauzei de către instanța de recurs în casație, deoarece implică schimbarea încadrării juridice în raport de situația de fapt astfel cum a fost reținută, dar și individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia, în funcție de norma de incriminare ce va fi stabilită ca incidentă în cauză. În acest sens, se observă că prin hotărârile recurate, sancțiunea unică aplicată prin reținerea în mod nelegal a ambelor alineate ale art. 342 C. pen. este egală cu minimul pedepsei închisorii prevăzut de lege pentru infracțiunea prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., respectiv cu maximul pedepsei închisorii pentru infracțiunea prev. de art. 342 alin. (2) C. pen.

Nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., se impune, în aceste limite, cu privire la infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) și (2) C. pen. (astfel cum în mod nelegal a fost reținută prin hotărârile atacate), trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Moldova Nouă, fără ca în rejudecare să mai poată fi invocate și examinate alte chestiuni decât cele referitoare la corecta încadrare juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului și individualizarea pedepsei în raport de norma de incriminare incidentă și sancțiunea prevăzută de lege pentru respectiva infracțiune.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 672/A din 7 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2016, va casa, în parte, decizia penală mai sus-menționată și Sentința penală nr. 10 din 27 februarie 2018, pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă și, pe cale de consecință:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. aplicate inculpatului, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

– sporul de 6 luni închisoare aplicat conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

– 3 (trei) ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006;

– 1 (un) an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) și alin. (2) C. pen.

– 6 (șase) luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (1) C. pen., va contopi pedepsele de:

– 3 (trei) ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006;

– 6 (șase) luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (3) C. pen., și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv 2 luni închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Moldova Nouă, cu privire la infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) și (2) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței mai sus-menționate.

Va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinței penale nr. 10 din data de 27 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă în dosarul nr. x/2016, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 672/A din 7 iunie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția penală și emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.