Infracţiuni de ameninţare și cruzime asupra animalelor. Susţineri privind lipsa vinovăției în săvârşirea faptelor imputate. Contestație la executare respinsă ca nefondată

17 mart. 2023
Vizualizari: 303
  • Legea nr. 302/2004: art. 110
  • Legea nr. 302/2004: art. 84 alin. (2)
  • Legea nr. 302/2004: art. 97 alin. (2)
  • Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (2) lit. i)
  • NCPP: art. 275 alin. (2)
  • NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prin Sentința penală nr. 76/F din 29 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 16 noiembrie 2021, emis de procurorul din cadrul Procuraturii Raionale Blagoevgrad, secția Teritorială Razlov, Bulgaria, față de persoana solicitată A., cetățean englez, în vederea executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 187820 din 8 august 2019 a Judecătoriei Sofia, Bulgaria, în dosarul penal de caracter general nr. x/2019, după registrul Judecătoriei Sofia, definitivă la data de 24 august 2019, precum și a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 502343 din 9 iunie 2021 a Judecătoriei Razlog, Bulgaria, în dosarul penal de caracter general nr. x/2019, după registrul Judecătoriei Razlog, definitivă la data de 24 iunie 2021.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 313 din 17 mai 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 425^1 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, se impune a se sublinia că, întrucât la momentul pronunțării Deciziei penale nr. 97 din 22 februarie 2022, în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte a analizat îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 87 și art. 97 din Legea nr. 302/2004 pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, constatând, cu autoritate de lucru judecat, că acestea sunt întrunite în cauză, verificarea respectivelor cerințe nu mai poate forma obiectul examinării în prezenta cale de atac, acesta fiind circumscris doar motivelor pentru care în ciclul procesual anterior s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, și anume eventuala incidență a unuia din motivele facultative de refuz al predării prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, potrivit acestui text de lege, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin adresa din 31 decembrie 2021, Procuratura Raională Blagoevgrad, Departamentul Teritorial al orașului Razlog, Bulgaria, a transmis autorităților române mai multe informații în legătură cu modul în care i-a fost adusă la cunoștință desfășurarea procesului penal ce a format obiectul dosarului penal de caracter general nr. x/2019 al Judecătoriei orașului Razlog. În acest sens, s-a arătat că persoanei solicitate i-a fost înmânată, personal, la 02 octombrie 2019, ordonanța pentru tragere la răspundere penală emisă de procuror, în dosarul de urmărire penală nr. x/2019, după registrul D.R. a M.A.I. oraș Bansko, Bulgaria, că aceasta a pus la dispoziția organelor de anchetă adresa sa de la Hotelul din orașul Bansko, Bulgaria, și cea din Marea Britanie, unde locuiește mama sa, susținând că îl va încunoștința prin mesaje, însă la prima adresă nu a mai fost găsită începând cu data de 15 octombrie 2019, iar toate documentele comunicate la adresa din țara de origine au fost restituite intacte. În ceea ce privește numărul de telefon indicat autorităților judiciare bulgare, s-a arătat că, în urma apelurilor telefonice, s-a constatat că acesta ar aparține unei persoane de sex masculin care a răspuns o singură dată la apel, prilej cu care a precizat că nu o cunoaște pe persoana solicitată.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

În cuprinsul aceleiași adrese, s-a mai menționat că, în perioada 4 octombrie 2019 -9 octombrie 2019, persoana solicitată s-a prezentat pentru efectuarea unei expertize psihiatrice, după care nu a mai fost găsită la hotelul indicat, fiind dată în urmărire națională pe data de 25 octombrie 2021. La data de 23 octombrie 2019, un funcționar al Direcției Poliție de Frontieră – General Teshevo i-a înmânat persoanei solicitate citația pentru a se prezenta la 25 octombrie 2019 la D.R. a M.A.I. oraș Bansko Bulgaria, iar, în aceeași zi (23 octombrie 2019, ora 03:04), a fost înregistrată ieșirea acesteia din Republica Bulgaria la pct. de trecere a frontierei Durankulak – Vama Veche. Ulterior, persoana solicitată nu s-a mai întors în Republica Bulgaria.

Totodată, s-a arătat că toate demersurile efectuate de autoritățile judiciare bulgare pentru a-i aduce la cunoștința cetățeanului englez actele de procedură emise în Dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei orașului Razlog, Bulgaria, s-au soldat cu eșec, așa încât acestuia nu i-a fost comunicată Sentința nr. 502343 din 9 iunie 2021 a acestei instanțe, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Pe de altă parte, se constată că, prin adresa din 13 aprilie 2022, Procuratura Raională Blagoevgrad, Departamentul Teritorial al orașului Razlog, Bulgaria, a precizat că judecata în dosarul penal de caracter general nr. x/2019 al Judecătoriei Sofia, Bulgaria, a avut loc în baza procedurii recunoașterii vinovăției, iar inculpatul, asistat juridic de un apărător, a fost prezent la pronunțarea Sentinței penale nr. 187820 din 8 august 2019 a Judecătoriei Sofia, Bulgaria, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, hotărâre pe care nu a contestat-o, deși i s-a comunicat faptul că are acest drept. Ulterior, pe data de 23 octombrie 2019, ora 3:04, persoana solicitată a trecut granița, intrând în România, fără a se mai întoarce. În cuprinsul adresei s-a mai arătat că cele două pedepse cu închisoarea pronunțate în privința sa (de 1 an închisoare și, respectiv, 8 luni închisoare) urmează să fie executate în regim de detenție.

Prin urmare, raportat la informațiile transmise de autoritățile bulgare, se constată că persoana solicitată A. a avut cunoștință despre pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 187820 din 8 august 2019 a Judecătoriei Sofia, de vreme ce a fost prezent la pronunțarea acesteia, precum și despre procesul penal derulat împotriva sa în dosarul penal de caracter general nr. x/2019 al Judecătoriei orașului Razlog, având în vedere că, la 2 octombrie 2019, a primit ordonanța de punere sub acuzare în dosarul de urmărire penală nr. x/2019 (registrul D.R. a M.A.I. oraș Bansko, Bulgaria), într-una din zilele din perioada 4 octombrie – 9 octombrie 2019 a participat la o discuție cu experții care au efectuat o expertiză legală psihologică-psihiatrică, iar la 23 octombrie 2019 i-a fost înmânată citația pentru a se prezenta la 25 octombrie 2019 la D.R. a M.A.I. oraș Bansko, Bulgaria, însă a ales, în mod voit, să părăsească teritoriul acestei țări, sustrăgându-se de la judecată. Sub acest din urmă aspect, se observă că, deși a pus la dispoziția organelor judiciare două adrese și un număr de telefon pentru a fi citat, persoana solicitată a părăsit adresa de pe teritoriul Bulgariei fără a se mai întoarce în această țară, documentele transmise de autorități la adresa din Marea Britanie s-au restituit fără a fi deschise, iar la numărul de telefon a răspuns o singură dată o persoană de sex masculin care a precizat că nu o cunoaște pe persoana solicitată.

Față de cele ce preced, se apreciază că, în mod corect, instanța de fond a reținut că, în condițiile în care autoritățile judiciare bulgare au depus toate diligențele necesare pentru a o încunoștința pe persoana solicitată și cu privire la cea de-a doua procedură penală desfășurată împotriva sa, de la care aceasta s-a sustras, în cauză nu este incident motivul de refuz facultativ la predare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, așa cum a susținut contestatorul.

De altfel, statul solicitant prezintă garanția că, după predare, îi va înmâna persoanei solicitate, personal, și cea de-a doua sentință penală de condamnare și că va respecta dispozițiile naționale procedurale cu privire la căile de atac, așa cum prevăd dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. i) pct. iv din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește susținerile contestatorului în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor imputate, Înalta Curte arată că antamarea vinovăției ori examinarea conținutului constitutiv al infracțiunilor care motivează mandatul european de arestare excedează analizei în prezenta procedură, având în vedere prevederile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, așa încât verificarea acestor aspecte revine în competența exclusivă a autorităților judiciare ale statului emitent.

Pentru motivele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 76/F din 29 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana solicitată, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului de limba engleză asigurat contestatorului persoană solicitată se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiuni de amenințare și cruzime asupra animalelor. Susțineri privind lipsa vinovăției în săvârșirea faptelor imputate. Contestație la executare respinsă ca nefondată was last modified: martie 17th, 2023 by Redacția ProLege

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.