Infracțiuni de abuz în serviciu și spălare de bani. Legislație bancară. Termene de prescripție (VCP, NCP, NCPP)

22 iun. 2018
Vizualizari: 2491
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 439/RC/2017

VCP: art. 41 alin. (2), art. 146, art. 246, art. 248^1, art. 258, art. 323; NCP: art. 5, art. 122, art. 124, art. 141^1,  art. 187, art. 308, art. 323 alin. (1); NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 8, art. 448 alin. (1); Legii nr. 58/1998: art. 21, art. 24; Legea nr. 656/2002: art. 23

Cazul de recurs în casație întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. devine incident în situația în care în mod greșit instanța a dispus încetarea procesului penal.

Reprezentantul Ministerului Public a susținut că în mod greșit Curtea de Apel Pitești a dispus încetarea procesului penal ca efect al împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale pentru inculpații A., B., C., D. și E., aceștia fiind în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, reținându-se că activitatea infracțională s-a desfășurat în perioada ianuarie 2002 – aprilie 2003. De asemenea, a apreciat că, în mod greșit instanța de apel a reținut limitarea impusă de teza finala a art. 323 alin. (1) C. pen., în sensul că pedeapsa aplicată în concret pentru această infracțiune nu poate să depășească pedeapsa stabilită pentru infracțiunea ce intra în scopul, respectiv pentru care s-a constituit asocierea, întrucât art. 323 C. pen. stabilește că fapta de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani, iar potrivit dispozițiilor art. 141^1 și art. 187 C. pen. anterior, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor. Având în vedere că art. 122 C. pen. anterior stabilește termenele de prescripție prin sintagma „când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa” fără nicio excepție sau distincție, a considerat că termenul de prescripție se calculează în raport de pedeapsa prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

De asemenea, a criticat soluția instanței de fond sub aspectul împlinirii termenul de prescripție pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii unei infracțiuni, prin raportare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât într-o asemenea ipoteză legiuitorul nu ar stabili limite de pedeapsă pentru infracțiunea de sine stătătoare asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni. În acest sens, a apreciat că limitarea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. vizează strict individualizarea pedepsei aplicabile în concret pentru infracțiunea săvârșită și nu este o situație care să poată fi avută în vedere la calculul termenului de prescripție.

Înalta Curte reține că examinarea legalității soluției de încetare a procesului penal nu permite și examinarea legii aplicabile raportului de drept penal dedus judecății, respectiv stabilirea legii penale mai favorabile. Legalitatea soluției de încetare a procesului penal se analizează strict în raport de legea stabilită ca fiind mai favorabilă de către Curtea de Apel, iar instanța de apel a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche.

În ceea ce privește soluția de încetare a procesului penal, Înalta Curte constată că este legală și temeinică. Astfel, inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. Instanța a stabilit că legea penală mai favorabilă este legea veche, încadrarea juridică a faptelor fiind cea prev. de art. 246, art. 248^1, art. 258, art. 323 C. pen. anterior, art. 23 din Legea nr. 656/2002, art. 5 C. pen. și art. 146 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Ministerul Public a formulat critici legate de cuantumul pedepsei ce putea fi aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., dar și față de intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 323 C. pen. anterior sancționau asocierea cu închisoarea de la 3 la 15 ani, dar fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

Infracțiunile ce intrau în scopul asocierii sunt cele prevăzute de art. 246 și art. 248^1 C. pen. anterior, fapte prevăzute cu închisoarea, prima de la 6 luni la 3 ani, cea de a doua cu închisoare de la 5 la 15 ani. Însă, instanța de apel a stabilit incidența dispozițiilor art. 258 C. pen. anterior care conduc la reducerea maximului pedepsei cu o treime.

Din coroborarea dispozițiilor art. 323 C. pen. anterior, art. 246, art. 248^1 și art. 258 C. pen. anterior rezultă că maximul pedepsei ce ar fi putut fi aplicat pentru infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave era de 10 ani închisoare.

Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni în materie de drept penal, statuează că pentru calcularea termenului de prescripție în cazul săvârșirii infracțiunii ce intră în scopul asocierii, în varianta atenuantă, se va ține seama de pedeapsa prevăzută pentru acea infracțiune însă redusă cu o treime.

În aceste condiții termenul de prescripție a răspunderii penale se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea din cadrul grupului infracțional, dar redusă cu 1/3 conform art. 258 C. pen. anterior. Pedeapsa pentru infracțiunea de asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni nu poate depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care intră în scopul asocierii, astfel că termenele de prescripție a răspunderii penale pentru ambele infracțiuni – cea prev. de art. 248^1 cu aplicarea art. 146 C. pen. anterior și art. 323 C. pen. anterior, sunt identice.

În mod corect, instanța de apel a considerat că în contextul în care în favoarea inculpaților au fost reținute dispozițiile art. 258 C. pen. anterior, în cauză este incidentă Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (HP), care a statuat că „dispozițiile art. 308 din N.C.P. nu constituie o cauză de reducere a pedepsei, ci o variantă atenuată a infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen. și trebuie avute în vedere dispozițiile art. 187 C. pen., în sensul că se va ține seama de pedeapsa prevăzută de art. 295 C. pen., redusă cu o treime, iar la calcularea termenului de prescripție a răspunderii penale se ține seama de pedeapsa prevăzută de art. 295 C. pen., rap. la art. 308 alin. (2) C. pen.”.

În acord cu instanța de apel, această variantă atenuată este aplicabilă și în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, cu consecința reducerii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

În ceea ce privește termenul de prescripție pentru infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, având în vedere reținerea favoarea inculpaților a dispozițiilor art. 258 C. pen. anterior, sunt incidente dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, conform cărora termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani, precum și a dispozițiilor art. 124 C. pen. anterior care prevăd că prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 este depășit cu încă o dată.

În cauză, data epuizării ultimului element material component al infracțiunii continuate este aprilie 2003, astfel că termenul special de prescripție al răspunderii penale este de 12 ani s-a împlinit în aprilie 2015.

Ca atare, critica Ministerului Public în sensul că termenul de prescripție a răspunderii penale se calculează în funcție de pedeapsa cea mai grea din cadrul grupului infracțional organizat, fără să se țină cont de cauza de reducere a pedepsei, este nefondată.

Cu privire la soluționarea problemei de drept care a făcut obiect al recursului în casație formulat de procuror, Înalta Curte a avut în vedere și principiile enunțate în Decizia nr. 7/2009 pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii, dar și jurisprudența Înaltei Curți (cu titlu de exemplu: Decizia penală nr. 1327 din 26 aprilie 2012 a secției penale a Înaltei Curți).

Cu privire recursul în casație formulat de către recurentul intimat inculpat, se constată că în cuprinsul rechizitoriului se face referire la actele normative incidente în cauză și care au fost avute în vedere cu ocazia realizării încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu (legislația primară). Referitor la incidența dispozițiilor Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, se reține că dispozițiile art. 21 din acest act normativ statuează că organizarea și conducerea băncilor se stabilesc prin actele constitutive ale băncilor în conformitate cu legislația comercială și cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, iar cele ale art. 24 stipulează că banca va avea un regulament propriu de funcționare aprobat de organele statutare prin care se vor stabili atribuțiile fiecărui compartiment, atribuțiile, competențele și răspunderea conducătorilor ierarhici. Examinând aceste acte care reprezintă legislație secundară, se constată că în conținutul fiecăruia dintre acestea se face mențiune despre faptul că au fost emise în considerarea legislației primare a legii băncilor, care practic a obligat Banca Comercială a României să procedeze la emiterea acestor ordine.

Se constată că instanța de apel a avut în vedere aceste acte anterior menționate cu ocazia soluționării apelului, motiv pentru care a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal, constatând că fapta întrunește elementele constitutive, iar probele au confirmat săvârșirea faptei cu vinovăția prevăzută de lege în condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă impusă de textul de incriminare, însă în raport de momentul săvârșirii infracțiunii și data la care s-a soluționat cauza în apel a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 448 alin. (1) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Pitești și de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 57/A din data de 30 ianuarie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2010*, privind pe inculpații B., C., D. și E.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Pitești vor rămân în sarcina statului.

Recurentul inculpat A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiuni de abuz în serviciu și spălare de bani. Legislație bancară. Termene de prescripție (VCP, NCP, NCPP) was last modified: iunie 22nd, 2018 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.