Infracțiunea privind lipsirea de libertate în mod ilegal. Amânarea predării persoanei extrădabile către autorităţile judiciare străine până la până la soluţionarea definitivă a cauzei (NCPP, NCP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 883/2018

L. nr. 302/2004: art. 58 alin. (1), art. 86 alin. (1), art. 96 alin. (1) pct. 16, art. 98 alin. (1) și (2), art. 101 alin. (4), art. 102 alin. (1), art. 103 alin. (13), art. 107 alin. (1), art. 112 alin. (1); NCP: art. 205 alin. (1), art. 338 alin. (1); NCPP: art. 275 alin. (3) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a)

Dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, referitoare la predarea amânată, arată că în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013 referitor la predarea amânată sau temporară stabilește că dispozițiile art. 58 alin. (1)-(5) și (7) se aplică în mod corespunzător.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu adresa nr. x/II/5/2018 din data de 26.10.2018, în temeiul art. 102 alin. (1) coroborat cu art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a sesizat Curtea de Apel Bacău cu solicitarea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene la data de 21.05.2018 în dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Procuraturii de pe lângă Tribunalul din Pordenone – Republica Italiană. Se constată că persoana solicitată a fost condamnată de Tribunalul din Pordenone Italia la data de 14.09.2016 prin sentința penală nr. 233/2014 definitivă prin sentința penală nr. 333/01.03.2018 a Curții de Apel Trieste, secția a II-a penală la pedeapsa de 7 ani 6 luni 18 zile și 500 euro amendă.

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă cerute de legea internă relativă la procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, respectiv Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Astfel, mandatul european de arestare cuprinde toate informațiile obligatorii care sunt necesare, conform formularului din anexa nr. 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, respectiv informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din lege și de Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.

De asemenea, Înalta Curte constată că fapta reținută în sarcina persoanei solicitate, astfel cum a fost expusă în cuprinsul mandatului european de arestare, este prevăzută și de legea penală română, respectiv de art. 205 alin. (1) C. pen. privind lipsirea de libertate în mod ilegal și este sancționată cu pedepse de la 1 an la 7 ani închisoare. Sunt îndeplinite, așadar, dispozițiile art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind dubla incriminare, predarea nefiind subordonată în acest caz condiției ca fapta să constituie infracțiune și potrivit legii române.

Din examinarea actelor dosarului mai rezultă că nu este incidentă vreuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 98 alin. (1) sau alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european de arestare. Persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa pentru că mai are afaceri judiciare în România într-un alt doar penal și a susținut că nu este vinovată de comiterea faptei care i se impută de autoritățile judiciare italiene, nu a participat la judecarea cauzei în Italia, nu a fost citată și nu are cunoștință de probele care au fost aduse în acuzare (declarația persoanei solicitate). Acestea nu reprezintă motive pentru ca autoritatea judiciară română de executare să refuze executarea mandatului european de arestare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Poziția de nerecunoaștere a săvârșirii infracțiunilor, care constituie obiectul mandatului, nu reprezintă un motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european, prevăzut de Legea nr. 302/2004 republicată, aceasta fiind o chestiune care vizează fondul cauzei și asupra căreia autoritățile judiciare române, învestite exclusiv cu punerea în executare a mandatului european de arestare, nu se pot pronunța în niciun mod. Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

Așadar, Înalta Curte apreciază că prima instanță a admis, în mod legal, cererea pentru executarea mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare italiene la data de 21.05.2018, privind persoana solicitată B., conform prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Cu toate acestea, din verificările efectuate de instanța de control judiciar a rezultat că persoana solicitată B. este cercetată de autoritățile judiciare române sub aspectul comiterii infracțiunii de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen., în dosarul nr. x/2016 se află în curs de cercetare în cadrul Poliției Municipiului Roman-Biroul Rutier.

Așadar, Înalta Curte constată că este incidentă situația prevăzută art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr. 300/2013), respectiv amânarea predării persoanei extrădabile către autoritățile judiciare italiene până la până la soluționarea definitivă a cauzei. Se constată că aceste dispoziții legale sunt imperative, fiind prioritară stabilirea cu titlu definitiv a vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate în dosarul aflat în cercetarea autorităților judiciare române, în acord atât cu interesul acesteia, dar și cu cel statului român, fără a minimaliza importanța pentru care a fost emis mandatul european de arestare, respectiv pentru executarea pedepsei de 7 ani 6 luni 18 zile și 500 euro amendă, aplicată de statul italian.

Drept urmare, sentința penală atacată este legală și temeinică doar în parte, numai în ceea ce privește dispozițiile de admitere a cererii pentru executarea mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare italiene la data de 21.05.2018, urmând a se dispune amânarea predării persoanei solicitate B. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 aflat în curs de cercetare la organele de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Roman – Biroul Rutier.

Se constată că potrivit art. 107 alin. (3) raportat la art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Așadar, ca urmare a dispoziției privind amânarea predării, se impune ca persoana solicitată se fie pusă de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare nr. x din data de 26 octombrie 2018 emis de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, dacă nu este arestată în altă cauză. În baza dispozițiilor egale citate anterior, se va dispune arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, mandatul urmând a fi pus în executare începând de la data încetării motivelor care au dus la amânarea predării.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 116 din data de 26 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va desființa în parte, sentința penală contestată și, rejudecând:

În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, va amâna predarea persoanei solicitate B. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 aflat în curs de cercetare la organele de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Roman – Biroul Rutier, iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenție, predarea se va amâna până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei.

Va dispune revocarea mandatului de arestare nr. x din data de 26 octombrie 2018 emis de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie ca urmare a dispoziției privind amânarea predării și va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea acestui mandat, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 107 alin. (3) raportat la art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, va dispune arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, mandatul urmând a fi pus în executare începând de la data încetării motivelor care au dus la amânarea predării.

Va constata că persoana solicitată a fost reținută și arestată de către autoritățile române în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare începând cu data de 26.10.2018, la zi.

În baza art. 107 alin. (2) din Legea 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, va dispune comunicarea hotărârii prezente către autoritatea emitentă, Ministerului Justiției și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 420 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.