Infracţiunea de trafic de stupefiante şi substanţe psihotrope. Arestarea pe o perioadă de 30 de zile a persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile judiciare (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 220/2020

L. nr. 302/2004: art. 58 alin. (2) lit. c), art. 84 alin. (1), art. 87, art. 97 alin. (1), art. 99 alin. (1), art. 104 alin. (5), art. 109 alin. (1), art. 113 alin. (2), art. 114 alin. (1); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că autoritățile judiciare din Italia (Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino) au emis, la data de 27 decembrie 2019, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., cetățean român, urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante și substanțe psihotrope, prev. de art. 81, art. 110 C. pen. italian, constând în aceea că, la data de 23 noiembrie 2011, a fost depistat în Italia, conducând un camion în care erau ascunse 1200 kg de marijuana, drogurile având ca destinație Torino, unde urmau a fi primite de alți complici. Faptele reținute în sarcina contestatorului persoană solicitată, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, sunt prevăzute în C. pen. italian și pedepsite conform acestor texte cu pedepse de până la 10 ani închisoare și, chiar dacă nu se încadrează în vreuna din categoriile de infracțiuni enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie infracțiune și potrivit legii române.

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 și nu există niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menționează dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității. Conform alin. (6) al aceluiași articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

În cauză, în ședința publică din data de 9 martie 2020, instanța de fond a procedat la verificarea identității persoanei solicitate și a informării sale despre motivul reținerii, aceasta arătând că nu dorește să dea alte declarații și că este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia.

De asemenea, la termenul din data de 19 martie 2020, persoana solicitată a învederat că este de acord atât cu predarea sa către autoritățile judiciare italiene, cât și cu efectele prevăzute de regula specialității.

Cât privește invocarea de către apărare a împrejurării că persoana solicitată nu ar fi implicată în săvârșirea faptei pentru care urmează să fie cercetată în Italia, respectiva faptă fiind comisă în anul 2011, aceasta nu poate constitui un motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În acest context, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino – Italia, la data de 27 decembrie 2019, pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autoritățile judiciare solicitante, cu respectarea regulii specialității, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, astfel că motivele de contestație invocate nu sunt întemeiate.

Cât privește dispoziția instanței de fond referitoare la amânarea predării persoanei solicitate, se constată că și aceasta este întemeiată, având în vedere prevederile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată. Potrivit textelor legale menționate, predarea poate fi amânată atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana solicitată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Astfel, se constată că, în cauză, predarea persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive obiective, având în vedere starea de urgență decretată atât în Italia, cât și în România, zborurile dintre cele două state fiind suspendate, fiind incidente dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, în situația în care, din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea persoanei solicitate nu se poate efectua, aceasta poate avea loc la o nouă dată, ce urmează a fi convenită între cele două autorități.

Totodată, prin raportare la dispozițiile legale indicate și față de împrejurarea că s-a dispus, de la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea predării, arestarea pe o perioadă de 30 de zile a persoanei solicitate, în vederea predării către autoritățile judiciare italiene, în baza mandatului european de arestare, măsura preventivă dispusă de instanța de fond nu poate fi înlocuită cu o altă măsură, mai blândă, cum este arestul la domiciliu sau controlul judiciar, dispozițiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 prevăzând în mod expres că, odată cu pronunțarea asupra executării mandatului european de arestare, instanța se pronunță, deopotrivă, asupra predării și arestării în vederea predării.

Pe de altă parte, cu referire la solicitarea apărării în sensul ca, până la predarea efectivă a contestatorului către autoritățile judiciare italiene, să se dispună înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă, mai blândă, se reține că, prin hotărârea contestată, instanța de fond dispus revocarea măsurii arestării provizorii luate față de persoana solicitată A. și punerea sa de îndată în libertate, dacă nu este reținută, arestată sau deținută în altă cauză, în prezent aceasta aflându-se la domiciliu.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 159/F din 19 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.