Infracţiunea de trafic de migranţi. Respingerea recursului în casație ca nefondat (NCPP, NCP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 318/RC/2020

NCPP: art. 16 alin. (1) lit. c), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 396 alin. (10), art. 433, art. 438 alin. (1) pct. 12; NCP: art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 75 alin. (1) și (2), art. 76 alin. (1), art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b), art. 275 alin. (2)

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare.

Prin „pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Astfel, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de migranți prevăzute de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b) C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani).

Ca atare, pedepsele aplicate inculpatului A. pentru fiecare dintre cele patru infracțiuni (câte 3 ani închisoare) prevăzute de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b) C. pen., se încadrează în limitele prevăzute de dispozițiile legale, de la 3 la 10 ani închisoare, iar sancțiunea rezultantă a fost stabilită potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv 3 ani închisoare (pedeapsa cea mai grea), la care s-a adăugat 3 ani închisoare (sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică 9 ani închisoare), sancțiunea rezultantă fiind, așadar, de 6 ani închisoare.

Referitor la susținerile ce vizează incidența dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen., se constată că, în realitate, se critică nereținerea circumstanțelor atenuate prevăzute de art. 75 alin. (1) și (2) C. pen., însă acestea nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. care este incident doar în situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; or, în cauza dedusă judecății, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate (cuantum și modalitate de executare), considerate prea mari în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor și datele sale personale, situație exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului în casație, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., Înalta Curte constată, contrar susținerilor apărării, că, nici prima instanță și nici cea de control judiciar nu au reținut aplicarea acestor prevederi în dispozitivul hotărârilor pronunțate, astfel încât, în mod corect, nu au făcut aplicarea lor; mai mult, se observă că inculpatul recurent A. nici nu a solicitat, ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii simplificate, solicitările sale vizând doar achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împrejurare în care, Înalta Curte apreciază că, în realitate, hotărârile arătate sunt criticate sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate (cuantum și modalitate de executare).

Așadar, aceste critici nu se circumscriu cazului de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.) care sunt de strictă interpretare și care vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că pedepsele de câte 3 ani închisoare, aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b) C. pen. sunt cuprinse în limitele legale, iar pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare respectă dispozițiile art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., urmează ca, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. și, întrucât acesta se află în culpă procesuală și a-l obliga, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, se va plăti onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, din fondul Ministerului Justiției, iar cel al interpretului de limba bulgară, din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.