Infracţiunea de tâlhărie calificată comisă prin violare de domiciliu. Contestație la executare respinsă ca nefondată (NCP, NCPP, L. nr. 302/2004)

25 sept. 2020
Vizualizari: 655
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 309/2020

L. nr. 302/2004: art. 84, art. 97 alin. (2), art. 98, art. 99; NCP: art. 233, art. 234 alin. (1) lit. f); NCPP: art. 275 alin. (2), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prin Sesizarea nr. 1850/II-5/2020 din 14 mai 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare nr. x emis la data de 7 aprilie 2020 de Judecătoria Rosenheim, Germania, în baza mandatului de arestare emis de aceeași instanță la 23 martie 2020, în dosarul 1 Gs 581/20, față de persoana solicitată A., urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 249 C. pen. german.

Sesizării i-au fost anexate procesul-verbal de depistare și de aducere la cunoștință a emiterii de către autoritățile germane a unui mandat european de arestare, precum și a drepturilor din 14 mai 2020, Ordonanța din 14 mai 2020 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/2020 prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe 24 de ore începând cu data 14 mai 2020, ora 10:30, semnalarea introdusă la data de 28 aprilie 2020 de Biroul SIRENE Național din Germania, copia cazierului judiciar, iar, ulterior, și mandatul european de arestare tradus în limba română.

Înalta Curte mai constată că pe numele persoanei solicitate a fost emis la data de 7 aprilie 2020 un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare din Germania – Judecătoria Rosenheim pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 249 C. pen. german, constând în aceea că, la data de 24 ianuarie 2020, a sunat la ușa victimei, cerșind bani, iar când proprietarul a deschis ușa, a pus piciorul în prag, împiedicând închiderea acesteia, că victima, simțindu-se constrânsă, s-a deplasat în interiorul locuinței pentru a aduce bani, împrejurare în care A. a pătruns în locuință, iar, la momentul la care victima a revenit având asupra sa suma de 110 euro, persoana solicitată, exercitând acte de violență (a împins persoana vătămată), a reușit să ia bancnotele aflate asupra acesteia, însă, întrucât victima a început să strige după ajutor, A. s-a speriat, a restituit 100 euro și a plecat de la fața locului cu suma de 10 euro.

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speță cea română, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv Spania, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea efectuării urmăririi penale, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/2002, cât și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia soluției dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Spania, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.

Astfel, se constată că fapta săvârșită de contestator (infracțiunea de tâlhărie), pentru care s-a cerut predarea, este incriminată și de legislația statului român (infracțiunea de tâlhărie calificată, comisă prin violare de domiciliu prevăzută de art. 233, 234 alin. (1) lit. f) C. pen.), conform art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte mai constată că, din conținutul mandatului european de arestare, rezultă că nu este prescrisă executarea pedepsei pentru faptele pentru care s-a solicitat predarea persoanei solicitate, că la dosar s-a depus mandatul european de arestare, în original și copie tradusă, un exemplar al mandatului fiind înmânat și persoanei solicitate, precum și că acesta a fost emis în baza unei hotărâri de arestare dată în procedura de anchetă preliminară (corespondent, urmărire penală în dreptul român).

Totodată, se constată că dispozițiile art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 prevăd că instanța română poate refuza executarea mandatului european de arestare, însă, situațiile prevăzute de acest text de lege constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare, chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. Mai mult, motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare (că este cetățean român, are domiciliu în județul Covasna unde locuiește alături de familie și că este nevinovat), nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, și, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.

Totodată, nici solicitarea de punere în libertate formulată de contestator, nu poate fi admisă, întrucât, pe de o parte, punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea se fac în stare arest preventiv, iar, pe de altă parte, raportat la infracțiunile comise, orice altă măsură preventivă ar fi lipsită de eficiență.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de art. 87 alin. (1) lit. a) – e din Legea nr. 302/2004, nefiind constatată incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional dintre cele prevăzută de art. 99 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 33/F/MEA din 22 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, și, întrucât acesta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1.012 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției, iar cel al interpretului de limba maghiară din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiunea de tâlhărie calificată comisă prin violare de domiciliu. Contestație la executare respinsă ca nefondată (NCP, NCPP, L. nr. 302/2004) was last modified: septembrie 25th, 2020 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.