Infracţiunea de şantaj. Cerere de contopire respinsă ca nefondată (VCP, NCPP, L. nr. 39/2003)

7 mai 2019
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 265

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 460/2018

VCP: art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 37 alin. (1) lit. a), art. 39 alin. (2), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), art. 71 alin. (1), art. 88, art. 194 alin. (1); L. nr. 39/2003: art. 7 alin. (1); NCPP: art. 275 alin. (2)

Data Protection; Un an de la aplicarea GDPR în România, Ediția a VII-a

Prin Sentința penală nr. 25/F din 12 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia nr. 424 din 11 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2013, față de inculpatul A. s-a pronunțat următoarea soluție:

„Descontopește pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani, aplicate inculpatului A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor și sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (fapta din luna octombrie 2011 – persoana vătămată B.).

În baza art. 39 alin. (2) C. pen.anterior contopește pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 704 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 02 noiembrie 2012, respectiv 4 ani și 17 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 17 zile închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior condamnă inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de bani cu dobândă, ca îndeletnicire.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. anterior contopește pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 704 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 02 noiembrie 2012, respectiv 3 ani, 11 luni și 10 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen.anterior contopește pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 704 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 2 noiembrie 2012, respectiv 3 ani, 9 luni și 26 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior contopește pedepsele stabilite prin prezenta, aplică pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, în final, inculpatul A. urmând să execute 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. anterior deduce din pedeapsa aplicată duratei prevenției, în cauză, respectiv de la 22 februarie 2013 la 11 noiembrie 2013 și de la 23 septembrie 2015 la 07 aprilie 2016.

Prealabil, Înalta Curte constată că faptele pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 25/F din 12 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia nr. 424 din 11 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2013 au fost comise la data de 31 octombrie 2011 (infracțiunea de șantaj, persoana vătămată B.), 07 decembrie 2011 (infracțiunea de dare de bani cu dobândă, ca îndeletnicire) și 14 iunie 2012 (infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat).

Prin Sentința penală nr. 996 din 18 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 769 din 04 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare. Aceasta constituie primul termen al recidivei față de pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 25/F din 12 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală definitivă prin Decizia nr. 424 din 11 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Sentința penală nr. 114 din 3 februarie 2009 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1523 din 11 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au contopit pedepsele aplicate prin aceasta cu pedepsele aplicate anterior prin Sentința penală nr. 996/2005 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 769 din 4 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, urmare a reținerii concursului de infracțiuni, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 704 din 16 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2012 definitivă prin nerecurare s-a descontopit pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 114 din 03 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. x/2007 de Tribunalul București, s-a descontopit pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 3332 din 24 octombrie 2005 în dosarul nr. 8421 al Judecătoriei Sector 4 București (pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente, prin Sentința penală nr. 204/2003 și Sentința penală nr. 2089/1995), s-a descontopit pedeapsa de 11 ani sporită cu 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 996 din 18 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2014, s-au contopit pedepsele și s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 13 ani închisoare.

Din această pedeapsă, inculpatul a executat perioadele 11 martie 1994 – 16 martie 1994, 29 septembrie 1994 – 09 decembrie 1994, 21 septembrie 2001 – 17 decembrie 2002, 02 mai 2004 – 19 decembrie 2011, 13 mai 2012 – 23 noiembrie 2012, când a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 1234 zile.

Potrivit art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior: Există recidivă pentru persoana fizică în următoarele cazuri: a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an;

În acest sens, se constată că primul termen al recidivei postcondamnatorii îl reprezintă pedeapsa de 13 ani, aplicată prin Sentința penală nr. 996 din 18 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 769 din 04 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanța de apel a invocat însă, ca prim termen al recidivei, o sentință ulterioară (704/2012, definitivă prin nerecurare la 2 noiembrie 2012) ce stabilea o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare, ce încorpora pedeapsa inițială în același cuantum.

Potrivit art. 39 alin. (2) C. pen. anterior referitor la tratamentul sancționator al recidivei: dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior. Instanța de apel, prin Decizia penală nr. 424 din 11 decembrie 2017, a determinat riguros tratamentul sancționator, insă a invocat ca sentință ce a generat primul termen al recidivei nu sentința de condamnare, ci cea ulterioară de contopire.

În cadrul determinării pedepselor rezultante, instanțele au stabilit riguros primul termen al recidivei și restul rămas neexecutat din pedeapsa 13 ani închisoare.

Pedeapsa de 13 ani închisoare a făcut și obiectul unor contopiri succesive, cuantumul rămânând neschimbat. Astfel, prin Sentința penală nr. 114 din 3 februarie 2009 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1523 din 11 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au contopit pedepsele aplicate prin aceasta cu pedepsele aplicate anterior prin Sentința penală nr. 996/2005 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 769 din 4 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, urmare a reținerii concursului de infracțiuni, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare.

În ceea ce privește lipsa motivării, Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat detaliat situația juridică a condamnatului A. apreciind că în cauză motivele invocate de apărare sunt nefondate.

Față de aceste aspecte, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului A. a fost în mod corect stabilită. Așa fiind, în mod legal și temeinic instanța de fond a respins, ca nefondată, cererea de contopire, drept pentru care Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 25/F din 20 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la cheltuielile judiciare.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiunea de șantaj. Cerere de contopire respinsă ca nefondată (VCP, NCPP, L. nr. 39/2003) was last modified: mai 7th, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter