Infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului. Respingerea contestației ca nefondată (VCP, NCPP)

6 feb. 2020
Vizualizari: 2929
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 657/2018

VCP: art. 180 alin. (1), art. 197, art. 198 alin. (1) și (2), art. 306; NCPP: art. 275 alin. (3) și (6)

Persoana solicitată B. a fost judecată și condamnată în primă instanță, prin hotărârea penală din 09 octombrie 2014 (N. 4828/2011) pronunțată de Tribunalul civil și penal din Torino – Secția I penală care a fost modificată parțial, sub aspectul pedepsei aplicate, prin sentința nr. 2698/15 din 09 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, definitivă la 18 ianuarie 2017, la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare, astfel, pentru infracțiunea de acte sexuale cu persoană minoră, prev. de art. 81 cpv și 609 quater alin. (1) nr. 2 C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare, mărită pentru infracțiunea de maltratări în familie, prev. de art. 572 C. pen. italian, la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.

Sub aspectul situației de fapt, s-au reținut următoarele:

„1. Condamnat deoarece o maltrata pe C., care îi fusese încredințată de tatăl acesteia pentru a o aduce în Italia pentru a o face să lucreze și anume lovind-o cu palmele, cu picioarele și cu pumnii; insultând-o repetat cu epitete ca „târfă, curvă”, constrângând-o să lucreze la piață și încasând câștigurile sale; constrângând-o a avea raporturi sexuale prin modalități indicate în paragraful B). Fapte comise în Torino, din septembrie și până în 15 octombrie 2012.

2. Condamnat deoarece, prin mai multe acțiuni executive ale aceleiași rezoluții infracționale, cu amenințare constând îi a spune lui C. că, dacă nu ar fi avut raporturi sexuale cu dânsul ar fi fugărit-o din casă, de asemenea, în orice caz, abuzând de condițiile de inferioritate psihică ale acesteia (care se afla în Italia, departe de propria familie, fără să cunoască pe nimeni și fiindu-i încredințată acestuia de propriul tată) o constrângea și, în orice caz o inducea a suferi acte sexuale constând în raporturi sexuale complete. Fapte comise în Torino din septembrie și până în 15.10.2012”.

Unicul motiv invocat în contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași privește încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina intimatului condamnat B., susținându-se că faptele ce au determinat condamnarea ar fi încadrabile în dispozițiile art. 306 C. pen. din 1969 în concurs cu infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. din 1969 și cu infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969.

Conform dispozițiilor art. 306 C. pen. din 1969, „Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de către orice persoană căreia minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi”.

Conform prevederilor art. 197 din actualul C. pen. „Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.

Subiectul activ al infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 306 C. pen. din 1969, poate fi părintele sau orice persoană căreia minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare. În actualul C. pen., subiectul activ al infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de 197 C. pen., poate fi părintele sau orice persoană în grija căreia se află minorul. După cum se poate observa, în noua lege penală, sfera subiecților activi a devenit mai cuprinzătoare.

Relativ la infracțiunea prevăzută de art. 306 C. pen. din 1969, se rețin următoarele:

Conținutul juridic al infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului este alcătuit dintr-o situație premisă și conținutul constitutiv.

Situația premisă a acestei incriminări constă în existența unei legături părintești sau a unei legături decurgând din încredințarea minorului unei persoane în vederea creșterii și educării. Aceasta înseamnă că infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului nu poate exista fără preexistența unei anumite legături dintre făptuitor și victimă și implică preexistența unei relații de familie sau a unei însărcinări speciale având ca obiect creșterea și educarea unui minor.

Sarcina de creștere și educare implică pentru părintele sau persoana care îndeplinește această sarcină un drept de corijare față de minor. Exercițiul abuziv al acestui drept este incriminat sub denumirea de rele tratamente aplicate minorului. Așadar, creșterea și educarea subiectului pasiv trebuie să apară ca o îndreptățire legală. Dacă lipsește această condiție fapta nu va constitui infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului ci, eventual, o altă infracțiune, cum ar fi, de pildă: infracțiunea de loviri, infracțiunea de vătămare corporală, infracțiunea de lipsire ilegală de libertate.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Existența situației premisă relevă caracterul special al incriminării și al ocrotirii penale, fiindcă supunerea pe care minorul trebuie s-o păstreze față de părinte sau persoana căreia minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare este impusă în interesul său și al familiei, iar posibilitatea pe care o are părintele sau persoana căreia minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare de a adresa mustrări și dojane minorului, nu poate fi considerată decât un mijloc de educare a minorului și de manifestare a grijii față de minor, preocupare care se înscrie în cadrul funcției familiei de educare a minorului.

Așa cum rezultă din sentința nr. 2698 din 19.10.2015 a Curții de Apel din Torino, instanța italiană a stabilit situația de fapt, care nu poate fi cenzurată de instanța română, reținând că minora nu a fost încredințată legal, astfel încât fapta reținută în sarcina intimatului condamnat nu corespunde tiparului de incriminare prevăzut de art. 306 C. pen. din 1969.

Drept urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că infracțiunea de maltratări în familie pentru care a fost condamnat B. prin hotărârea penală italiană este prevăzută de noul C. pen. în infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului, prev. de art. 197 noul C. pen., însă la data săvârșirii infracțiunii, septembrie – 15 octombrie 2012, fapta inculpatului nu era prevăzută în legea penală în art. 306 C. pen. din 1969 ca infracțiune și faptele circumscrise calificării de „maltratări în familie” nu pot fi încadrate juridic în infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului, minora C. nefiindu-i încredințată inculpatului pentru creștere și educare, conform incriminării din C. pen. din 1969.

Nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 306 C. pen. din 1969 în cauză nu este incidentă nici decizia nr. 37/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva sentinței penale nr. 41/FCJI din data de 05 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe condamnatul pesoană transferabilă B.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat B., în cuantum de 400 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului. Respingerea contestației ca nefondată (VCP, NCPP) was last modified: ianuarie 31st, 2020 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.