Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
677 views
Examinând recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat B. împotriva Deciziei penale nr. 830/A din 22 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. şi în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.
Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reindividualizarea pedepsei.
Recursul în casaţie formulat de recurent se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. în conformitate cu care hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator.
În cadrul acestui caz de casare, recurentul inculpat a invocat că instanţa de apel a aplicat o pedeapsă rezultantă în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv modalitatea de executare a pedepsei rezultante este în afara limitelor legale. S-a precizat că prin decizia atacată s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare şi executarea acesteia în regim de detenţie, făcându-se în mod nelegal aplicarea dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din C. pen. 1969 şi a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.
În cauză, instanţa de apel a reţinut conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, că „revocarea suspendării condiţionate şi aplicarea regimului sancţionator specific, sunt guvernate de dispoziţiile art. 83 din C. pen. din 1969, care prevăd caracterul obligatoriu al revocării în toate situaţiile în care pentru noua infracţiune se pronunţă o condamnare definitivă, indiferent de natura pedepsei (închisoare sau amendă), pedeapsa rezultantă (prin cumul aritmetic) executându-se întotdeauna, aceasta nemaiputând fi suspendată, chiar dacă şi pentru aceasta ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 din C. pen. din 1969”.
Verificând dacă pedeapsa aplicată inculpatului este în limitele prevăzute de lege sau în afara acestora, Înalta Curte constată, ca şi instanţa de apel, că, dispunând condamnarea inculpatului B. pentru infracţiunea intenţionată prevăzută de art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, la pedeapsa amenzii penale, în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, revocând suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată anterior şi dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în regim de detenţie şi 1.500 RON amendă penală, pedeapsa rezultantă este legală.
Prin urmare, se constată că, potrivit art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice: „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă săvârşirea, fără drept, a următoarelor fapte: b) punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare”.
Conform art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969, privind revocarea în cazul săvârşirii unei infracţiuni: „Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune”.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.: „Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969”.
Potrivit art. 96 alin. (4) din C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere: „Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei”.
Ca atare, pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în regim de detenţie şi 1.500 RON amendă penală este legală, în raport de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi limitele de pedeapsă prevăzute de art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Înalta Curte subliniază că în mod corect s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 15 alin. (2) din Legea 187/2012 şi s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 81/2016 a Tribunalului Sălaj, definitivă prin Decizia penală nr. 525 din 31.03.2017 a Curţii de Apel Cluj, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 – 82 din C. pen. din 1969, întrucât fapta privind mărcile şi indicaţiile geografice pentru care Judecătoria Oradea a aplicat pedeapsa de 1.500 RON amendă penală, a fost săvârşită la data de 05.02.2020, în termenul de încercare de 3 ani stabilit prin Sentinţa penală nr. 81/2016 a Tribunalului Sălaj, definitivă prin Decizia penală nr. 525 din 31.03.2017 a Curţii de Apel Cluj.
Astfel, se constată că nu poate fi însuşită critica recurentului privind aplicarea legii penale mai favorabile în sensul de a se face abstracţie de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. şi de aplicarea, prin analogie, în favoarea persoanei condamnate a dispoziţiilor art. 96 alin. (4) din C. pen.
Prin urmare, pedeapsa aplicată recurentului este legală şi temeinică şi nu există motive pentru casarea hotărârii atacate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat B. împotriva Deciziei penale nr. 830/A din 22 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sursa informației: www.scj.ro.
