Infracțiunea de proxenetism prin constrângere faţă de minori, vătămare corporală şi furt. Respingerea contestației la executare ca nefondată (NCP, NCPP, L. nr. 302/2004)

6 mai 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 160

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 462/2018

NCP: art. 194, art. 213 alin. (2) și (3), art. 228 – art. 229; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6); L. nr. 302/2004: art. 135 alin. (12), art. 142 alin. (2)

Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 16 F – CC din data de 26 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosar nr. x/2016, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Spania înaintată Curții de Apel Pitești prin adresa din 26 iulie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În baza art. 135 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la data de 21 martie 1983, ratificată de România prin Legea nr. 76/1996, a fost recunoscută Sentința penală nr. 617/2012 pronunțată la data de 19 decembrie 2012 de către Secțiunea a 22-a a Audienței Provinciale din Barcelona (definitivă la 23 ianuarie 2014) și, respectiv Sentința nr. 446/2014 pronunțată la 4 noiembrie 2014 de către Judecătoria Penală nr. 17 din Barcelona (rămasă definitivă la 4 noiembrie 2014), privind pe condamnatul A., care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3.735 zile de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de prostituție forțată, prostituție forțată de minore, vătămare corporală și furt, fapte care au corespondent în infracțiunile de proxenetism prin constrângere față de minori, vătămare corporală și furt, prevăzute de art. 213 alin. (2) și (3) C. pen., art. 194 C. pen., art. 228 – art. 229 C. pen. și dispune executarea acestei pedepse în România.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., într-un loc. de detenție din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3.735 zile de închisoare, conform C. proc. pen. român și în condițiile Convenției.

S-a luat act că executarea pedepsei rezultante de 3.735 zile de închisoare expiră la data de 14 octombrie 2022.

S-a constatat că persoana condamnată A. este încarcerată în executarea acestei pedepse în Penitenciarul Quatre Camins din Spania.

S-a dispus comunicarea sentinței definitive și a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii conform art. 135 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, către Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției.

Sentința penală nr. 16 F – CC din data de 26 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosar nr. x/2016 a rămas definitivă prin neapelare.

Critica apărării în sensul că, în cauză, competența privind recunoașterea hotărârilor judecătorești emise de autoritatea spaniolă ar fi revenit Curții de Apel București potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție privind Recursul în interesul legii este nefondată.

Potrivit art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, „atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent este de competența curții de apel în a cărei circumscripție teritorială domiciliază persoana condamnată. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competența aparține Curții de Apel București. Atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competența recunoașterii și punerii în executare aparține curții de apel în a cărei circumscripție teritorială se află instanța locului de deținere”.

Din actele dosarului reiese că la data sesizării instanței condamnatul A. era încarcerat în Penitenciarul Mioveni, județul Argeș, motiv pentru care competența aparține Curții de Apel Pitești.

Referitor la fondul contestației, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că acesta este nefondată.

Potrivit art. 135 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de recunoaștere, punerea în executare a pedepsei se face potrivit dispozițiilor din C. proc. pen.

În cauză, astfel cum s-a reținut anterior, condamnatul se află deja în executarea unei pedepse de 3.735 zile de închisoare, pedeapsă aplicată de autoritățile judiciare din Spania, recunoscută și pusă în executare prin hotărâre definitivă pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Or, o nouă recunoaștere a aceleiași hotărâri și aplicarea unui alt tratament sancționator al concursului de infracțiuni ar fi inadmisibilă și ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

Pe de altă parte, potrivit art. 135 din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condițiilor se face pentru fiecare infracțiune în parte iar instanța română va adapta pedeapsa doar atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, ipoteză care nu este incidentă în prezenta cauză.

Se constată astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se poate trece la conversia pedepsei prin aplicarea regimului sancționatoriu al pluralității de infracțiuni, potrivit C. pen. din 1968 deoarece conversia era posibilă doar dacă durata pedepsei aplicate de statul străin depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română sau atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală român.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 38/F din data de 14 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 35 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiunea de proxenetism prin constrângere față de minori, vătămare corporală și furt. Respingerea contestației la executare ca nefondată (NCP, NCPP, L. nr. 302/2004) was last modified: mai 6th, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter