Infracțiunea de participaţie improprie la fals intelectual în formă continuată. Intervenirea prescripţiei răspunderii penale

14 oct. 2024
Vizualizari: 149
  • Constituţia României: art. 147
  • NCP: art. 153 - 154
  • NCP: art. 155 alin. (1)
  • NCP: art. 156
  • NCP: art. 3
  • NCPP: art. 16 alin. (1) lit. f)
  • NCPP: art. 275 alin. (3)
  • NCPP: art. 321 alin. (1)
  • NCPP: art. 35 alin. (1)
  • NCPP: art. 396 alin. (6)
  • NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 8
  • NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1
  • NCPP: art. 52 alin. (3)

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a condamnat pe inculpatul A., fără antecedente penale, căsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii superioare, profesie – inginer agronom, ocupație – asociat unic la S.C. B. S.R.L., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, faptă prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale – 19.03.2012-12.05.2017).

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 398/RC din 21 iunie 2023)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., susținând, în esență, că încetarea procesului penal, în raport de deciziile instanței de control constituțional, a fost dispusă în mod eronat.

Ca atare, instanța de recurs va evalua problema intervenirii prescripției răspunderii penale, în funcție de deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și a deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, reglementată în art. 155 alin. (1) din C. pen., intrat în vigoare la 01.02.2014, avea următoarea formă:

„cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”.

Prin Decizia nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 518 din data de 25.06.2018, Curtea Constituțională a României a constatat că:

„soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională .

Ulterior, prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 565 din data de 09.06.2022, a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

În considerentele acestei din urmă decizii, instanța de control constituțional a reținut următoarele: (…) deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (paragraful 72); în consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (paragraful 73); astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale (paragraful 74); așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea”, care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate (paragraful 76).

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., în Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din data de 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1141 din data de .28.11.2022 prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripție, calculat de la momentul săvârșirii faptei, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Astfel, decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Este adevărat că la momentul soluționării prezentei căi extraordinare de atac, Curtea Europeană de Justiție este sesizată în vederea pronunțării cu titlu preliminar asupra interpretării unor dispoziții comunitare în legătură cu instituția prescripției răspunderii penale în cauze ce vizează cercetarea unor infracțiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Instanțele naționale au urmărit să obțină o interpretare a normelor comunitare referitoare la înțelesul, întinderea și maniera aplicabilității principiul supremației dreptului Uniunii și stabilirii limitelor condițiilor și manierei în care acesta se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia instanțele naționale de drept comun ale unui stat membru sunt ținute de deciziile curții constituționale ori ale instanței supreme și nu pot să lase neaplicată această jurisprudența națională ce pare a fi contrară unor dispoziții ale dreptului Uniunii ce au efect direct.

Indiferent și independent de maniera în care se va pronunța Curtea de Justiție, în prezent jurisprudența națională este constantă în a valorifica, în cauze similare din perspectiva obiectului judecății și împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale, soluția încetării procesului penal. La această situație juridică se raportează așteptarea inculpatului în procesul penal, în cazul în care probatoriile sunt eficiente răsturnării prezumției de nevinovăție.

Predictibilitatea actului de justiție este rezultatul aplicării normelor constituționale referitoare la egalitatea în fața legii [art. 16 alin. (1)] și la exigențele actului de justiție de a fi unic, imparțial și egal pentru toți destinatarii săi [art. 124 alin. (2)].

Ca urmare, necesitatea respectării și asigurării principiului predictibilității actului de justiție se opune ignorării jurisprudențe anterioare constante și pronunțării unei soluții diferite în cauza pendinte. O astfel de reformare jurisprudențială sau rezolvare eminamente diferită unei situații juridice similare, chiar identice din perspectiva obiectului judecății și incidenței instituției prescripției, ar putea pune în discuție încălcări ale dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția EDO, atât timp cât, în cazul unor situații similare se pot pronunța soluții ireconciliabile și evident mai severe decât cele ce se subsumează unei jurisprudențe constante (condamnare vs. încetarea procesului penal).

Revenind la analiza aplicată a termenului de prescripție în prezenta cauză, pentru infracțiunea săvârșită de intimatul A., respectiv pentru participație improprie la fals intelectual, în formă continuată (comisă în perioada 19.03.2012-12.05.2017), se va reține incidența art. 154 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte va constata că termenul de prescripție se determină, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Cluj, admițând apelul declarată de inculpat, a dispus, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea de participație improprie la fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale), urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Potrivit art. 321 alin. (1) din C. pen., infracțiunea de fals intelectual, se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Referitor la prescripția răspunderii penale, în conformitate cu art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani; iar în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (2) C. pen., termenele prevăzute în acest articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, care, în cazul infracțiunii continuate, prev. de 35 C. pen., este data ultimei acțiuni sau inacțiuni ce intră în unitatea legală.

În speță, se mai constată că a existat un caz de suspendare a cursului prescripției răspunderii penale, conform art. 156 din C. pen.. Astfel, pe durata stării de urgență instituită pe teritoriul României, prin Decretul Președintelui nr. 195/16.03.2020, prelungită prin Decretul Președintelui nr. 240/14.04.2020, urmare a pandemiei SARS-CoV-2, respectiv în perioada 16.03.2020 – 14.05.2020, termenul general de prescripție a fost suspendat de drept (în acest sens, prima instanță a constatat suspendarea de drept a cauzei fila x și dosar Tribunalul Vaslui).

În considerarea celor anterior expuse, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârșirii faptelor, termenul general de prescripție calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual, s-a împlinit la data de 11.07.2022 (față de ultimul act material săvârșit în data de 12.05.2017, luând în considerare și perioada de 2 luni în care cauza a fost suspendată de drept), deci înainte de pronunțarea deciziei penale definitive din 25 ianuarie 2023.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 79 din 25 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiunea de participație improprie la fals intelectual în formă continuată. Intervenirea prescripției răspunderii penale was last modified: octombrie 14th, 2024 by Redacția ProLege

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.