Infracțiunea de omor. Recurs în casație respins ca nefondat

3 mai 2022
Vizualizari: 856
  • NCP: art. 188 alin. (1)
  • NCP: art. 189 alin. (1) lit. b) şi h)
  • NCPP: art. 275 alin. (2)
  • NCPP: art. 374
  • NCPP: art. 375 alin. (1) (1)^1 şi 2
  • NCPP: art. 396 alin. (10)
  • NCPP: art. 433
  • NCPP: art. 438 alin. (1)
  • NCPP: art. 440 alin. (4)

Prin sentința penală nr. 47/12.04.2018 Tribunalul Mureș, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin actul de sesizare astfel: din infracțiunea de omor simplu, prevăzut de art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în art. 189 alin. (1) lit. b), h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 C. pen., omor calificat.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 428/RC din 28 noiembrie 2018)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând recursul în casație declarat de părțile civile B. și C. împotriva deciziei penale nr. 382/A din data de 29 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Potrivit art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei „în condițiile legii” este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Recursul în casație declarat de părțile civile B. și C. este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. – s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În concret, părțile civile au susținut că instanța de apel a schimbat în totalitate starea de fapt reținută prin rechizitoriu și a rejudecat cauza conform procedurii simplificate prevăzută de art. 374 și urm. C. proc. pen. și în mod greșit nu s-a avut în vedere comportamentul inculpatului după comiterea faptei, ale cărui acțiuni se încadrează în elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, respectiv interesul material și cruzimile.

Potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10).

Potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (1)^1 și 2, când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Analizând actele și lucrăruile dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică.

Astfel, s-a reținut că în seara de 11.12.2016, victima s-a deplasat la locuința inculpatului unde s-a iscat o ceartă spontană, în timp ce se aflau în camera de zi a locuinței, moment în care, inculpatul a luat de sub masa de cafea din cameră un obiect contondent de formă alungită și rotunjită (conform susținerilor inculpatului – o sticlă decorativă) și a lovit victima în zona capului și a spatelui, aplicându-i un număr de trei lovituri, două dintre acestea fiind aplicate în mod direct în zona occipitală para-median stânga și în zona epicraniană retroauricular stânga, o altă lovitură deviind în zona spatelui victimei. În urma leziunilor aplicate victima a căzut pe canapeaua așezată lângă peretele dinspre curte al camerei, decedând la scurt timp.

Din raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea victimei D. a fost violentă, aceasta datorându-se asfixiei mecanice prin aspirat sanguin traheo-bronșic și minim pulmonar, în condițiile unui trumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă occipitală și fractură cominutivă în etajul posterior stâng al bazei craniului și stânca temporală stângă, cu iradiere în etajul mediu și anterior al bazei craniului și hemoragie leptomeningiană globală.

Față de împrejurările în care au fost comise faptele, nu se poate reține că inculpatul a atras victima la el acasă pentru a o ucide pe motiv că i-ar fi datorat bani și nu ar fi dorit să-i returneze, fiind însă dovedit faptul că între cei doi exista o relație amoroasă, iar anterior au mai avut loc întâlniri desfășurate în același mod ca în seara de 11.12.2016.

În același timp este dovedit faptul că inculpatul este o persoană violentă care reacționează în acest fel spontan, fără a premedita fapta, pentru care, anterior a mai suferit o condamnare cu suspendarea executării pentru fapta de a fi luat viața unei persoane tinere.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

În raport de situația de fapt reținută de instanța de apel, Înalta Curte constată că și încadrarea juridică corectă este aceea de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen., în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. b) și h) C. pen., săvârșit din interes material și prin cruzimi.

Astfel cum s-a arătat în considerentele hotărârii atacate, în cauză nu s-a făcut dovada că omorul a fost săvârșit din interes material și nici prin cruzimi, ceea ce presupune „ferocitatea acțiunii de ucidere, prin procedee cauzatoare de suferințe prelungite și de maximă intensitate, iar, pe de altă parte, provocarea unui sentiment de oroare persoanelor care au cunoștință de fapta de omor și procedeele folosite”.

Este adevărat că activitatea inculpatului, ulterioară săvârșirii infracțiunii de omor, aceea de a dezbrăca victima, de a o înfășura într-un cearceaf și a o arunca într-o fosă septică, peste care a turnat nisip provoacă un sentiment de oroare persoanelor care i-au cunoștință despre astfel de fapte, dar nu pot fi calificate ca fiind acte de cruzime în înțelesul legii penale.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul nu a folosit mijloace și procedee feroce care să fi depășit în intensitate pe cele proprii acțiunii de a ucide și care să fi cauzat victimei mari suferințe, acesta aplicând victimei trei lovituri în zona capului, într-un interval de timp scurt, cu intensitate și doar cu intenția de a ucide.

În plus, în calea de atac a recursului în casație nu se poate schimba încadrarea juridică a faptelor.

Referitor la critica privind aplicarea procedurii simplificate, Înalta Curte reține că la termenul de judecată din data de 20 decembrie 2017, inculpatul a fost audiat de către instanța de fond, fiindu-i aduse la cunoștință prevederile art. 374 alin. (7) din C. proc. pen. în conformitatea cu care probele administrate în cursul urmării penale și necontestate de părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești.

Cu această ocazie, inculpatul a arătat că nu înțelege să conteste probele administrate în cursul urmării penale.

Față de declarația inculpatului prin care a recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute prin actul de trimitere în judecată, Înalta Curte constată că în mod corect, instața de apel a reținut că inculpatul a uzat de procedura simplificată, făcând astfel aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Analizând motivele de casare invocate, se constată că în realitate, părțile civile B. și C. solicită pe calea recursului în casație de față reanalizarea circumstanțelor comiterii faptelor și stabilirea unei alte situații de fapt prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, ceea ce nu este posibil întrucât Înalta Curte examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în calea de atac a recursului în casație.

Recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu – zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

După cum se poate observa, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că motivele de casarea invocate de către părțile civile nu se încadrează în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. – s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege – în calea de atac a recursului în casație nefiind posibilă reaprecierea aplicării dispozițiilor procedurii simplificate sau a schimbării încadrării juridice.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de părțile civile B. și C. împotriva deciziei penale nr. 382/A din data de 29 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligate recurentele la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiunea de omor. Recurs în casație respins ca nefondat was last modified: aprilie 29th, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.