Infracţiunea de omor deosebit de grav. Solicitarea continuării executării pedepsei pe viaţă (NCPP, VCP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 803/2018

NCPP: art. 598 alin. (1) lit. c), VCP: art. 175, art. 176, L. nr. 302/2004: art. 129 alin. (1) lit. e), art. 154 alin. (6) lit. a),

Așa cum corect a reținut instanța de fond, în cauză nu sunt incidente disp. art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât hotărârea prin care s-a recunoscut condamnarea la detențiunea pe viață este definitivă și nu există vreo nelămurire cu privire la aceasta, așa cum susține contestatorul A.

Se reține că prin Sentința penală nr. 306 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă, a fost recunoscută Sentința penală nr. 409 Hv 2/06b și Hotărârea din 27 martie 2007 emisă de Curtea de Apel din Viena în Dosarul nr. XX YY 07a și s-a dispus punerea în executare a acestora și transferarea condamnatului A. în vederea continuării executării pedepsei închisorii pe viață, în România.

Examinând situația de fapt reținută prin hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare austriece, se constată că infracțiunea de omor pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii pe viață, are corespondent în infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 C. pen. din 1968, care prevedea alternativ închisoarea de la 15 la 25 ani și pedeapsa detențiunii pe viață.

Înalta Curte apreciază că, deși prin Sentința penală nr. 306/2008 a Curții de Apel București s-a prevăzut că faptele au corespondent în legislația română în infracțiunea prev. de art. 175 C. pen., situația de fapt reținută prin hotărârea de condamnare a autorităților austriece corespunde infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 176 din vechiul C. pen., acesta fiind motivul pentru care s-a solicitat continuarea executării pedepsei pe viață de către condamnatul A.

Instanța română a făcut aplicarea art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispunând executarea pedepsei cu închisoarea pe viață aplicată de autoritățile judiciare austriece, într-un penitenciar din România.

Prin urmare, cererea condamnatului A. de a se face aplicarea dispozițiilor art. 154 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, pe calea contestației la executare excede dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în condițiile în care instanța română raportat la infracțiunea de omor prevăzută de C. pen. austriac, a constatat îndeplinită condiția dublei incriminări, prev. de art. 129 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, cât și prevederile art. 116 din Legea nr. 302/2004 în vigoare la data pronunțării, 24 noiembrie 2008.

Se observă că, pentru aceleași motive, contestatorul a mai formulat o contestație la executare, respinsă prin Sentința nr. 661 din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel București.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 139/F din data de 26 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, cu obligarea contestatorului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.