Infracţiunea de omor calificat. Contestație respinsă ca nefondată (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 110/2020

L. nr. 302/2004: art. 18 – art. 35, art. 49; NCP: art. 189 alin. (1) lit. a); NCPP: art. 12, art. 275 alin. (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Premergător, Înalta Curte arată că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Convenției de extrădare încheiate la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997, transpuse în prevederile art. 18 – art. 35 din Legea nr. 302/2004, precum și cele ale Convenției de asistență juridică în materie civilă și penală încheiată între Republica Socialistă România și Republica Turcia, ratificată prin Decretul nr. 347/1970, publicat în Monitorul Oficial nr. 93 din 29 iulie 1970.

Reglementând condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a dispune extrădarea, art. 18 din Legea nr. 302/2004 prevede că pot fi extrădate din România, conform acestei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranță, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanței penale în statul solicitant, cerință ce este îndeplinită în speță cu privire la contestatorul A..

Astfel, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, din documentația de extrădare transmisă de autoritățile turce, rezultă că persoana extrădabilă A., cetățean turc, a fost trimisă în judecată, prin rechizitoriul nr. x emis la 20 decembrie 2016 de Procuratura Generală Corlu, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 821-a, art. 37, art. 531, art. 63 din C. pen. al Turciei, reținându-se, în esență, în sarcina sa că, în data de 13 mai 2015, ar fi participat în calitate de autor, împreună cu alte 6 persoane, la incidentul care a avut drept consecință moartea victimei B., acțiunile făptuitorilor fiind realizate în mod premeditat, precum și că în privința sa, Tribunalul de Pedepse Grele nr. 2 Corlu a emis, la data de 29 noiembrie 2019, mandatul de arestare în dosarul nr. x. De asemenea, conform mențiunilor din procesul-verbal încheiat la 23 noiembrie 2019, persoana extrădabilă A. se află pe teritoriul României, fiind depistat de către polițiștii din cadrul I.P.J. Olt.

Deopotrivă, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte apreciază că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 302/2004, întrucât contestatorul nu face parte din categoria persoanelor exceptate de la extrădare, nefiind cetățean român (alin. (1) lit. a) și nici solicitant de azil sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecției subsidiare, căruia extrădarea în țara de origine i-ar pune în pericol viața ori libertatea sau ar conduce la supunerea la tortură, tratamente inumane și degradante (alin. (1) lit. b), după cum nu se bucură în România de imunitate de jurisdicție (alin. (1) lit. c) și nici nu a fost citat, din străinătate, în vederea audierii în fața unei autorități judiciare române (alin. (1) lit. d).

În plus, acuzațiile care îi sunt aduse contestatorului au ca obiect săvârșirea unei infracțiuni pe teritoriul statului solicitant, așa cum rezultă din cererea de extrădare, cât și din rechizitoriu, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 302/2004, fapta reținută în sarcina sa are corespondent și în legislația penală română în prevederile art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., infracțiunea de omor calificat, în modalitatea descrisă, neavând caracter politic, militar sau economic/fiscal. Mai mult, în speță nu sunt incidente cauzele care înlătură răspunderea penală, prevăzute de art. 30, 33, 34, 35 din Legea nr. 302/2004, aspect ce rezultă din înscrisurile atașate cererii de extrădare, însoțite de traducerile în limba română.

Înalta Curte constată că este îndeplinită și cerința vizând gravitatea pedepsei prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004, fapta imputată fiind sancționată în legislația română cu pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoare de la 15 ani la 25 ani închisoare, iar în statul solicitant cu pedeapsa detențiunii pe viață (conform extrasului din legislația turcă aflat la dosar fond). În aceste condiții, se observă că sunt respectate și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 302/2004 care interzic pedeapsa capitală, dar și cerința reglementată de art. 28 din Legea nr. 302/2004 (privind amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei), întrucât solicitarea de extrădare vizează judecarea persoanei extrădabile, nefiind pronunțată până la acest moment o hotărâre judecătorească prin care să se soluționeze fondul cauzei.

Deopotrivă, cererea de extrădare a fost formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant și este însoțită de documentele justificative, așa cum o cer dispozițiile art. 36 din Legea nr. 302/2004.

Mai mult, Înalta Curte observă că, pe parcursul procedurii de urmărire penală, cetățeanul turc a beneficiat de asistență juridică, iar din cererea de extrădare rezultă că autoritățile judiciare din Turcia au acordat suficiente garanții în ceea ce privește dreptul acestuia la un proces echitabil . Astfel, autoritatea judiciară solicitantă a arătat că persoana extrădabilă are toate drepturile legale prevăzute de acordurile internaționale la care Republica Turcia este parte, de legislația internă, precum și de cele reglementate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale la care, de asemenea, este parte (Turcia acceptând să se aplice, în conformitate cu art. 34 din Convenție, cereri individuale împotriva sa), iar, în măsura în care, după extrădare, va reieși că aceasta ar fi săvârșit o altă infracțiune, care nu a făcut obiectul prezentei solicitări, se obligă ca, anterior judecării, să solicite consimțământul autorității competente din România și, dacă nu îl va obține, să nu demareze o procedură judiciară împotriva persoanei extrădabile pentru noile fapte.

Deși cetățeanul turc a formulat opoziție la extrădare, Înalta Curte apreciază că argumentele sale nu se încadrează în dispozițiile art. 49 din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora „opoziția nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare” (alin. (3), ci, dimpotrivă, observă că acesta nu și-a contestat în niciun moment identitatea, nici cu ocazia identificării (Procesul-verbal de identificare nr. x/II/5/2019 încheiat la data de 23 noiembrie 2019, dosar fond), nici în declarația dată în fața reprezentantului Ministerului Public și nici în declarația dată în fața primei instanțe cu ocazia examinării propunerii de arestare provizorie în vederea extrădării . În plus, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte subliniază că aspectele vizând temeinicia acuzației formulate împotriva persoanei extrădabile și existența sau inexistența probelor de vinovăție nu pot face obiectul acestei proceduri, aceasta fiind limitată la analiza condițiilor prevăzute expres în Legea nr. 302/2004.

Contrar susținerilor apărării, Înalta Curte apreciază că actele și lucrările dosarului nu evidențiază existența niciunuia dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, afirmațiile persoanei extrădabile în sensul că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 21 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 302/2004 nu sunt susținute de elemente obiective care să confirme că, în privința sa, există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social, sau că, prin extrădare, situația sa riscă să se agraveze din unul dintre motivele anterior enunțate, de vreme ce, din documentația transmisă de autoritățile judiciare din Turcia, rezultă că fapta de omor pentru care contestatorul a fost trimis în judecată a avut loc în cadrul unui conflict privat cu o altă persoană și că nu are caracter politic, militar sau economic. În plus, Înalta Curte reține că prin sintagma „motive serioase” trebuie să se înțeleagă nu doar simpla existență a unei stări de spirit a celui în cauză, ci o situație obiectivă pe care se bazează aceasta. Așadar, declarația persoanei extrădabile nu poate fi analizată în abstract, ci raportat la condițiile existente în Republica Turcia, astfel încât temerea contestatorului exprimată în propria declarație poate fi considerată un „motiv serios” doar dacă s-ar putea stabili, într-o măsură rezonabilă, că extrădarea sa este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motive de opinii politice ori de apartenență la un anumit grup social, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel, atât timp cât la data comiterii infracțiunii, cetățeanul turc nu era membru al vreunui partid politic sau al unei grupări politice interzise, iar, în acuzațiile aduse, nu se reține ca element circumstanțial această împrejurare și nici că ar fi făcut parte dintr-o astfel de organizație, afirmațiile apărării sub acest aspect nu pot fi valorificate în sensul solicitat.

Nu în ultimul rând, se impune a se sublinia că, deși, ca urmare a extrădării, împotriva persoanei extrădabile se va derula o procedură penală, aceasta nu echivalează cu existența unui risc că va fi supusă la tratamente inumane sau degradante, așa cum nici o eventuală condamnare nu poate fi asimilată unui act de tortură sau vreunui tratament inuman ori degradant, atât timp cât sancționarea faptei penale este prevăzută de legislația turcă.

Nici motivul obligatoriu de refuz prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 nu este incident în cauză, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, fapta ce a determinat formularea cererii de extrădare nu este o infracțiune politică.

Analizând, în continuare, din oficiu, motivele opționale de refuz al extrădării, reglementate de art. 22 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că fapta pentru care s-a solicitat extrădarea nu face obiectul unui proces penal în curs și nici nu poate face obiectul unui astfel de proces în România, iar predarea nu este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru contestator, din cauza vârstei sau stării de sănătate, având în vedere că acesta nu a susținut că suferă de vreo afecțiune medicală. Nici împrejurarea că acesta are pe rolul instanțelor române un dosar civil având ca obiect o acțiune în tăgada paternității nu poate constitui un motiv de refuz al extrădării, o asemenea cauză nefiind prevăzută de Legea nr. 302/2004.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat întrunite condițiile extrădării privind persoana extrădabilă A. și a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Turcia – Tribunalul de Pedepse Grele Nr. 2 Corlu, dispunând predarea acestuia către autoritățile menționate, cu respectarea regulii specialității.

Ca urmare, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 23 din 31 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Față de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 1012 RON (acordat conform art. 8 alin. (1) lit. b) din Protocolului încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, nr. x/14 februarie 2019), se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Având în vedere susținerile făcute de persoana extrădabilă în fața Curții de Apel Craiova, în sensul că înțelege foarte bine limba română dată fiind perioada îndelungată de timp de când locuiește în România, Înalta Curte nu a dispus, din oficiu, numirea unui translator de limbă turcă, motiv pentru care nu va face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 12 C. proc. pen., în sensul acoperirii de către stat a cheltuielilor privind asigurarea traducerii la termenul din 13 februarie 2020, interpretul autorizat V. prezentându-se în instanță, conform precizărilor sale, la solicitarea contestatorului și a familiei acestuia.

Sursa informației: www.scj.ro.