Infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi al muniţiilor. Anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului și emiterea unor noi forme de executare (NCP, NCPP, L. nr. 295/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 261/RC/2021

NCP: art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a), art. 66 alin. (1) lit. h), art. 92, art. 93 alin. (2) lit. b), art. 342 alin. (1), art. 343 alin. (1); L. nr. 295/2004: art. 6 alin. (2) lit. a), art. 14 alin. (1) lit. g), art. 25 alin. (1) lit. a), art. 66, art. 67 alin. (3) și (4), art. 100 alin. (1), art. 102, art. 106 lit. k); NCPP: art. 275 alin. (3), art. 438 alin. (1) pct. 7, art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a)

În ceea ce privește situația de fapt, în esență, în sarcina inculpatului A. s-a reținut că, la data de 26 iunie 2015, a intrat în incinta magazinului de arme și muniții aparținând Întreprinderii familiale A., după care a deschis cu chei potrivite dulapul tip de arme, a luat o armă de vânătoare cu lunetă, a demontat luneta cu prindere rapidă, iar apoi a părăsit magazinul cu arma asupra sa, încălcând astfel prevederile cuprinse în art. 56 alin. (1) din H.G. nr. 130/24 februarie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor.

În cauză, s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., considerându-se că operațiunile anterior descrise au fost săvârșite fără drept întrucât inculpatul A. nu era armurier, calitate deținută doar de Întreprinderea familială A. și de soția acestuia, C. În acest sens, s-a arătat că trebuie făcută distincție între Întreprinderea Familială A. și persoana fizică A. iar autorizația de armurier a fost emisă doar în persoana întreprinderii familiale.

În primul rând, în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că, într-adevăr, dispoziția legală invocată de Curtea de apel ca fiind încălcată de către inculpat nu are nicio legătură cu situația de fapt reținută în cauză. Astfel, conform art. 56 alin. (1) din H.G. nr. 130 din 24 februarie 2005 „persoanele juridice prevăzute la art. 66 alin. (3) și (4) din Lege, care doresc să dețină și, după caz, să folosească arme letale și arme neletale supuse autorizării, precum și munițiile corespunzătoare, dacă acest fapt se justifică în raport cu obiectul lor de activitate, trebuie să solicite organului de poliție competent potrivit Legii autorizarea deținerii sau, după caz, a folosirii armelor letale, a armelor neletale supuse autorizării și a munițiilor corespunzătoare”.

Dispozițiile art. 66 din Legea nr. 295/2004 (ulterior, la data faptelor, devenind art. 67 alin. (3) și (4) prevăd în alin. (3) și (4) că „persoanele juridice de drept privat, care nu sunt subordonate sau aflate în coordonarea unor instituții publice, pot fi autorizate în condițiile prezentei legi, în funcție de obiectul lor de activitate, să procure, să dețină și să folosească arme letale și arme neletale, precum și muniția corespunzătoare, pentru:

a) înarmarea personalului abilitat să desfășoare activități de pază, dacă aceasta se justifică pentru asigurarea pazei sediilor, imobilelor sau obiectivelor care le aparțin sau cărora le asigură protecție, precum și a pazei persoanelor, bunurilor, valorilor sau transportului ori depozitării de valori importante, în cazul societăților al căror obiect de activitate îl constituie prestarea de servicii în domeniul pazei ori al celor care își pot asigura paza proprie, în condițiile legii;

b) desfășurarea activităților de executare a tragerilor cu arme în poligoane special amenajate, pentru antrenament sau divertisment, precum și organizarea și desfășurarea cursurilor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. g);

c) desfășurarea activităților sportive, artistice, în centrele de producție cinematografică și televiziune, precum și în cadrul spectacolelor de circ și teatru.

(4) Muzeele pot fi autorizate, în condițiile prezentei legi, să procure și să dețină arme de colecție, precum și arme neletale, după caz”.

În mod evident, situația de fapt reținută prin hotărârea definitivă de condamnare nu are absolut nicio tangență cu aceste dispoziții legale despre care se susține că ar fi fost încălcate.

Această constatare nu conduce, însă, implicit, la pronunțarea unei soluții de achitare, Înalta Curte urmând a verifica îndeplinirea condițiilor de tipicitate obiectivă a faptei reținute efectiv în sarcina inculpatului, respectiv aceea că a deschis, cu chei potrivite, un dulap tip de arme, a luat o armă de vânătoare cu lunetă, a demontat luneta cu prindere rapidă, iar apoi a părăsit magazinul cu arma asupra sa, neavând acest drept întrucât nu era armurier.

Analiza impune un examen al dispozițiilor legale incidente în forma în vigoare la data emiterii autorizației pentru efectuarea operațiunilor cu arme și muniții letale pentru Întreprinderea Familială A., respectiv la data de 17 noiembrie 2011, pentru a verifica, dacă, astfel cum se susține în recursul în casație, inculpatul era autorizat să efectueze operațiuni cu arme.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 2 V.pct. 8 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, este armurier orice persoană fizică sau juridică autorizată, în condițiile prezentei legi, să desfășoare una ori mai multe operațiuni cu arme, piese și muniții.

În afara categoriilor de armurieri de drept, prevăzute în art. 100 alin. (1) din Legea nr. 295/2004, conform alin. (2) al aceluiași articol, se pot constitui în armurieri, la cerere, persoanele fizice și juridice care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege. Procedura este descrisă de art. 102 din aceeași lege și de H.G. nr. 130/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor.

Astfel, potrivit art. 102, persoanele fizice și juridice se pot constitui ca armurieri, în baza autorizației eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române, după includerea în obiectul de activitate a operațiunilor cu arme, piese și muniții. Autorizația prevăzută se acordă numai dacă toți asociații și administratorii îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) și d) și nu figurează cu mențiuni în certificatul de cazier fiscal, iar cei care desfășoară activități ce implică accesul efectiv la arme și muniții letale îndeplinesc și condițiile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a) și c) – g).

Persoanele fizice se pot constitui ca armurieri, în baza autorizației eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române, dacă îndeplinesc și condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. a) și c) – g), respectiv: au împlinit vârsta de 18 ani; nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, pentru infracțiuni comise cu intenție ori pentru infracțiuni prevăzute de prezenta lege, cu excepția cazurilor în care a intervenit amnistia sau reabilitarea; nu sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție, potrivit legislației în vigoare; sunt apte din punct de vedere psihologic și medical pentru a deține și folosi arme și muniții; nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente; au absolvit un curs de instruire teoretică și practică, organizat de o persoană juridică autorizată pentru această activitate, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Art. 106 alin. (3) din H.G. nr. 130/2005 exceptează de la obligativitatea prezentării documentelor pe baza cărora se verifică îndeplinirea condițiilor prev. de 14 lit. e) și g) din lege, persoanele care sunt titulare ale dreptului de deținere sau de port și folosire a armelor și munițiilor și care solicită includerea în obiectul de activitate a operațiunilor cu arme și muniții.

Se constată că, potrivit legii, condițiile pentru autorizarea armurierilor persoane fizice sunt identice celor pentru asociații și administratorii din cadrul persoanei juridice care desfășoară activități ce implică accesul efectiv la arme.

În prezenta cauză, ambele instanțe au stabilit faptul că Întreprinderea familială A. deținea Autorizația pentru efectuarea operațiunilor cu arme și muniții letale, seria x nr. x din data de 17 noiembrie 2011, emisă de Ministerul Administrației și Internelor, I.J.P. Satu Mare, prin care era îi era permis să efectueze comerț cu arme și muniții, închirieri de arme și muniții, intermedieri, depozitări, import export arme și muniții.

La baza emiterii autorizației au stat, printre altele, avizul de principiu pentru includerea în obiectul de activitate a operațiunilor cu arme și muniții emis de Ministerul Administrației și Internelor, I.J.P. Satu Mare nr. 11108 din 13 octombrie 2011, avizul nr. 12435 al Inspectoratului Muncii, Familiei și Protecției sociale I.T.M. al jud. Maramureș, certificat de absolvire a cursului de pregătire teoretică și practică pe linie de arme și muniții emis de SC D. SRL Satu Mare, nr. 806 din 25 octombrie 2011, seria x nr. x, pe numele A., permisul de port armă seria x emis de Ministerul Administrației și Internelor, I.J.P. Satu Mare pe numele A.

În continuare, pentru a stabili efectele emiterii acestei autorizații se impune o analiză a regimului juridic al întreprinderii familiale, astfel cum acesta este reglementat de Ordonanța de urgență nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.

Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 44/2008, persoanele fizice pot desfășura activități economice individual și independent, ca persoane fizice autorizate, fie ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale, fie ca membri ai unei întreprinderi familiale. Conform legii, întreprinderea familială este întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa (art. 2 lit. h)), întreprinderea economică este definită ca activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege (art. 2 lit. f)), iar întreprinzător este persoana fizică care organizează o întreprindere economică.

Totodată, conform art. 30 alin. (1) din același act normativ, întreprinderea familială nu are patrimoniu propriu și nu dobândește personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerțului, art. 31 alin. (1) prevăzând că membrii întreprinderii familiale sunt comercianți persoane fizice de la data înregistrării acesteia în registrul comerțului.

Înalta Curte reține, așadar, că întreprinderea familială reprezintă o formă de organizare a activității de către o persoană fizică împreună cu familia sa, iar prin înmatricularea sa la Registrul Comerțului nu se naște un nou subiect de drept, ci acesta există deja, concretizat în persoana fizică a fiecărui membru al întreprinderii, care dobândește calitatea de comerciant.

Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă caracterul eronat al concluziei instanțelor în sensul existenței a două entități juridice distincte, respectiv persoana fizică Întreprinderea Familială A. și persoana fizică A.

Totodată, pornind de la faptul că întreprinderea familială este o formă de organizare a activității desfășurate de persoane fizice membre ale aceleiași familii, în mod evident, prin obținerea autorizației întreprinderii pentru prestarea anumitor operațiuni, comercianții persoane fizice sunt cei care dobândesc dreptul de a le efectua.

Susținerea Ministerului Public, în sensul că art. 106 lit. k) din Legea nr. 295/2004 obliga armurierul Întreprinderea familială A. să solicite avizul poliției pentru persoanele angajate să facă operațiuni cu arme și muniții, astfel că, în lipsa acestuia, inculpatul nu avea dreptul de a face astfel de operațiuni, nu poate fi primită, întrucât pornește de la aceeași premisă ca și cea din hotărârea recurată. Așa cum s-a arătat, potrivit art. 102 din lege, în calitate de armurieri se pot constitui persoanele fizice și juridice, în baza autorizației eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române, după includerea în obiectul de activitate a operațiunilor cu arme, piese și muniții. Întreprinderea familială A. nu este persoană fizică sau juridică și nici nu poate angaja terțe persoane cu contract de muncă (art. 28 alin. (4) din O.U.G. nr. 44/2008). Mai mult, obținerea calității de armurier persoană fizică presupune îndeplinirea acelorași condiții ca pentru asociatul, administratorul sau angajatul persoanei juridice care desfășoară activități ce implică accesul efectiv la arme și muniții letale.

În raport de considerentele anterioare, Înalta Curte reține că obținerea autorizației seria x nr. x din data de 17 noiembrie 2011, emisă de Ministerul Administrației și Internelor, I.J.P. Satu Mare, de efectuarea de operațiuni cu arme și muniții letale de către Întreprinderea familială A. conferea inculpatului A. dreptul să desfășoare activitățile enumerate de aceasta, respectiv comerț cu arme și muniții, închirieri de arme și muniții, intermedieri, depozitări, import export arme și muniții, acesta dobândind calitatea de armurier persoană fizică, în sensul art. 2 V.pct. 8 din Legea nr. 295/2004, conform procedurii prevăzută de art. 102 din aceeași lege.

Împrejurarea că, ulterior, în cursul anului 2013 a fost desemnată și avizată pentru îndeplinirea calității de gestionar arme și muniții soția inculpatului, C., nu înlătură calitatea de armurier a persoanei fizice A. De altfel, din economia întregii legi și a normelor metodologice, rezultă că legiuitorul face distincție între armurier și personalul cu atribuții de gestionare, administrare și întreținere a armelor ori care urmează să fie dotat cu arme și muniții pentru executarea atribuțiilor de serviciu (ex. art. 70, art. 71 din Legea nr. 295/2004; art. 72, art. 93 din H.G. nr. 130/2005), calități care se pot și suprapune.

În continuare, Înalta Curte constată că fapta reținută în sarcina inculpatului, respectiv aceea că, în data de 26 iunie 2015, a intrat în incinta magazinului de arme și muniții aparținând Întreprinderii familiale A. și, folosindu-se de chei potrivite, a deschis dulapul tip de arme, a luat o armă de vânătoare cu lunetă, demontând luneta cu prindere rapidă și a părăsit magazinul cu arma asupra sa, nu poate fi circumscrisă unei operațiuni care să excedeze autorizației anterior menționate.

Astfel, potrivit art. 105 lit. a) din lege, armurierii autorizați să desfășoare operațiuni de comercializare a armelor, pieselor și munițiilor pot efectua următoarele activități: cumpărare, vânzare, închiriere, schimb, import, export și transfer de arme și muniții, precum și intermedierea efectuării acestor operațiuni. În mod evident, aceste activități permit un contact nemijlocit cu armele precum și scoaterea acestora în afara magazinului, în scopul prevăzut în autorizație.

Acuzația penală adusă inculpatului s-a centrat exclusiv pe lipsa dreptului de acces la arme și nu pe acțiunile acestuia ulterioare părăsirii magazinului (care nici nu au făcut obiectul cercetărilor), condiții în care, instanța de recurs în casație reține că activitățile descrise în cele ce preced sunt efectuate în limitele autorizației de comerț cu arme și muniții, închirieri de arme și muniții, intermedieri, depozitări, import export arme și muniții.

În consecință, Înalta Curte reține că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen., nefiind întrunită cerința esențială atașată elementului material al laturii obiective, respectiv aceea ca deținerea/portul armei să fie făcută fără drept.

Ca atare, față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată întemeiate criticile formulate și reține incidența cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul A. fiind condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) ultima teză C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 660/A din data de 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, va casa, în parte, decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 82 din data de 8 iulie 2020 a Judecătoriei Carei, și, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

– pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen. și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen.

– pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uciderea animalelor cu intenție, prevăzută de art. 6 alin. (2) lit. a) raportat la art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 205/2004 și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen.

– pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) din C. pen. și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., va contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care va adăuga un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, de 6 luni închisoare, respectiv 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen.

Vor fi menținute dispozițiile sentinței cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și la durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 92 din C. pen., precum și celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei decizii.

Vor fi menținute dispozițiile deciziei atacate cu privire la conținutul obligației prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. instituite în sarcina inculpatului A. pe durata termenului de supraveghere, în sensul ca acesta să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

Se va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinței penale nr. 82 din data de 8 iulie 2020 a Judecătoriei Carei, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 660/A din data de 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 și emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.