Infracţiunea de mărturie mincinoasă. Transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei

13 oct. 2022
Vizualizari: 557
  • NCP: art. 76 alin. (1)
  • NCPP: art. 421 alin. (1) lit. b)
  • NCPP: art. 435 alin. (1) lit. e)
  • NCPP: art. 452 alin. (1)
  • NCPP: art. 453

Prin Sentința penală nr. 41/F din data de 05 martie 2018, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 85 din 28.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2012.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe revizuent la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 70/A din 22 martie 2018)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând apelul declarat de condamnatul revizuent A. prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de apelantul revizuent condamnat și din oficiu, în raport, cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, cu referire la dispozițiile cuprinse în legea ante-menționată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 155 ș.u., raportate la dispozițiile art. 435 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 85 din 28.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2012 s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. A fost recunoscută Sentința penală nr. 93/2011 din 19.09.2011 a Audienței provinciale don Palma de Mallorca și s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 14 ani, 10 luni închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A dedusă din pedeapsă perioada executată, de la 28.08.2009 la 28.02.2013 și s-a dispus emiterea mandatului de executare.

În fața instanței de fond, în drept, petentul revizuent nu a invocat niciunul dintre cazurile de revizuire prev. de art. 453 C. proc. pen.

În apel, apelantul revizuent a înțeles să invoce dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., când două hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, respectiv o hotărâre de condamnare la pedeapsa de 14 ani închisoare și una la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru același fapte pronunțate de autoritățile judiciare spaniole.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în acord cu prima instanță, reține că potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, cazurile de revizuire fiind prevăzute expres și limitativ de art. 453 alin. (1) lit. a) – f) C. proc. pen. (descoperirea de fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; existența a două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia; hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate).

Din dispozițiile legale care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii, rezultă indubitabil că obiect al unei cereri de revizuire pot face numai sentințele penale prin care s-a pronunțat o soluție de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

Altfel spus, sunt supuse revizuirii numai hotărârile prin care se soluționează un conflict de drept substanțial.

În cauza de față, Înalta Curte, după cum și instanța de fond a reținut, constată că revizuentul condamnat a înțeles să atace cu revizuire o sentință care nu evocă fondul cauzei și care potrivit art. 452 și 453 C. proc. pen. nu este supusă revizuirii.

În această ordine de idei, se constată că motivele de apel invocate în prezenta cauză în sensul că a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani și 10 luni închisoare, iar în urma contopirii i s-a stabilit pedeapsa de 12 ani și 9 luni închisoare, cu precizarea că după ce a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani și 10 luni închisoare a solicitat, în anul 2012, să fie transferat într-un penitenciar din România pentru executarea pedepsei, iar, ulterior, în anul 2013 a aflat că poate beneficia de dispozițiile art. 76 alin. (1) C. pen., fiindu-i admisă cererea de contopire a pedepselor și că Interpol-ul, în momentul în care l-a adus în țară, a omis să ia și a doua hotărâre judecătorească de condamnare la pedeapsa de 12 ani și 9 luni închisoare, prin urmare, dacă ar fi rămas în Spania ar fi avut de executat pedeapsa de 12 ani și 9 luni închisoare, nu sunt de natură a reforma hotărârea atacată.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, de vreme ce revizuentul condamnat a înțeles să atace cu revizuire o sentință nesusceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară, în mod corect prima instanță a apreciat-o ca inadmisibilă, sancțiune procedurală care intervine în cazul în care părțile în proces efectuează acte pe care legea nu le îngăduie sau exercită drepturi procesuale epuizate prin alte căi procesuale sau neprocesuale, iar motivele de apel invocate în actuala fază procesuală sunt nefondate, în raport, cu argumentele juridice anterior expuse.

Așa fiind, pentru toate considerentele evocate, apelul declarat de revizuentul A. fiind nefondat, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. urmează a-l respinge ca atare.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiunea de mărturie mincinoasă. Transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei was last modified: octombrie 12th, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.